Anulare act administrativ . Sentința 45/2010. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA NR.45

Ședința publică din data de 22 februarie 2010

PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana

Grefier - - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamantul, domiciliat în P,- BIS,.2, județul P, în contradictoriu cu pârâtaMINISTERUL SĂNĂTĂȚII, cu sediul în B, sector 1,--3.

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 februarie 2010, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea reclamantului să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 22 februarie 2010, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:

CURTEA

Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, să se dispună anularea Ordinului Ministrului Sănătății nr.1799/14.09.2009, prin care s-a dispus revocarea sa din funcția de manager al Spitalului Orășenesc M, repunerea sa în funcția deținută anterior emiterii ordinului, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor bănești ce îi reveneau de la data revocării până la reintegrarea sa în funcția deținută și obligarea aceluiași pârât la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, în urma promovării examenului, la data de 30.03.2007 a încheiat contractul de management nr.376, cu Spitalul orășenesc M, iar din data de 14.09.2009, în urma emiterii Ordinului nr.1799, a fost revocat din funcția deținută, în urma Raportului de control nr.1B 8509/DC 352/14.09.2009.

Mai arată reclamantul că ordinul este nelegal, întrucât fundamentul juridic invocat nu își are corespondentul în realitate, întrucât revocarea nu poate opera decât în condițiile legii, și anume în cazul nerealizării indicativelor de performanță al managementului spitalului public sau în situația unei culpe grave în îndeplinirea obligațiilor managerului. Prin Ordinul nr.1627/2007, s-a introdus la capitolul VIII, ca modalitate de încetare a contractului de management, constatarea unor abateri de la legislația în vigoare de către organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii.

Mai mult decât atât, arată reclamantul, nu i-au fost aduse la cunoștință conținutul pretinsului act de control, dar și luarea vreunei decizii pentru a-și putea exprima poziția.

La termenul din data de 14.12.2009, reclamantul și-a precizat acțiunea, prin care a solicitat să se constate că Raportul de control nr.1B 8506/DC 352/2009, în baza căruia a fost emis ordinul atacat, este nelegal, întrucât, pe de o parte, acest raport nu i-a fost adus la cunoștință, decât după plângerea prealabilă, respectiv după comunicarea soluției de respingere a plângerii prealabile, astfel că nu a avut posibilitatea ca, până la emiterea ordinului, să-și exprime vreun punct de vedere.

Pe de altă parte, arată reclamantul, raportul întocmit surprinde prin neadevărurile și erorile materiale conținute, superficialitatea și inconsistența cu care a fost întocmit, de asemenea, raportul nu este semnat decât de doi dintre cei trei membri care au făcut parte din echipa de control, ceea ce ar putea conduce la ideea că cel de al treilea nu și-a însușit cele consemnate; concluziile raportului conține afirmații false, fără nici un fel de legătură cu spitalul în cauză.

La data de 16.12.2009, pârâta Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, întrucât în Raportul întocmit au fost reținute o serie de abateri de la legislația în vigoare, motiv pentru care au fost formulate un număr de 8 propuneri, printre care și aceea de încetare a contractului de management al reclamantului, deficiențele constatate regăsindu-se ca și obligații în exercitarea atribuțiilor sale asumate prin contractul de management. Mai mult decât atât, reclamantul nu combate, prin cererea sa, deficiențele constatate, achiesând în mod tacit la acestea.

În cauză s-a încuviințat proba cu înscrisuri, în administrarea căreia reclamantul a depus la dosar ordinul contestat (fila 6 dosar) și contract de management nr.376/2007, decizii, Raportul de audit DSP P, Regulamentul de ordine interioară, Raportul Corpului de control al Prefecturii, Nota de constatare nr.5462/2009 a Corpului de Control, Statul de funcții, organigrama, copii xerox PV Consiliu Medical, Raport achiziții 2008, copii xerox procese verbale de control DSP P nr.4022/2009, nr.2598,2599,2600, 2601, 2602,2603,2064/2009, autorizații sanitare de funcționare, proceduri operaționale, fișe de evaluare, procese verbale de punere în funcțiune, fișele postului, note interne și referate de necesitate, declarație director financiar, comenzi, lista de investiții reparații curente, facturi pictograme autocolante, copie răspuns plângere prealabilă, raportul Ministerului Sănătății, note scrise de reclamant privitor la cap.II "Constatări" și cap.III"Concluzii", dovada de trimitere prin poștă a plângerii prealabile (filele 38-311), dar și proba cu martori, respectiv - și, care au fost audiate, potrivit art. 198 pr.civilă, la termenul din data de 15.02.2010.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu susținerile părților, dar și cu textele de lege incidente în cauză, Curtea reține următoarele:

În urma promovării examenului pentru ocuparea unei funcții de conducere, reclamantul a fost numit, la data de 30.03.2007, în funcția de manager al Spitalului Orășenesc M, sens în care s-a încheiat contractul de management nr. 376 din aceeași dată, prin care au fost stabilite drepturile, dar și obligațiile acestuia în derularea acestui contract și în exercitarea funcției asumate. La capitolul VIII litera b al acestui contract, printre modalitățile de încetare a raporturilor contractuale dintre părți, este prevăzută și revocarea din funcție a managerului în cazulnerealizării indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public prevăzuți în anexa contractului, timp de minim un an, din motive imputabile acestuia sau existența unei culpe grave a managerului în neîndeplinirea obligațiilor sale.

La data de 14.09.2009, prin Ordinul nr.1799 al Ministrului Sănătății, reclamantul a fost revocat din funcția de conducere, măsura fiind justificată prin constatarea unor abateri de la legislația în vigoare de către organele de control și instituțiile abilitate, în activitatea reclamantului, făcându-se trimitere la dispozițiile capitolului VIII litera 1 din contractul menționat, cu toate că în structura acestuia nu se regăsește acest text, reținut ca și temei al măsurii de revocare.

Totodată, prin același ordin, ca și temei al acestuia se face trimitere la cele reținute în raportul de control nr.IB 8506/DC/352/14.09.2010 aprobat de către Ministerul Sănătății. Acest raport a fost întocmit în urma unui control realizat de către trei reprezentanți ai acestei autorități, în perioada 03-04 septembrie 2009 la Spitalul Orășenesc În concluziile actului de control s-au reținut unele deficiențe în activitatea sectoarelor supuse controlului.

Pe calea cererii ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul a invocat nelegalitatea actului de control și, pe cale de consecință, a ordinului de revocare din funcția publică, susținând, în primul rand, în mod întemeiat încălcarea unor condiții de formă ce afectează legalitatea actului pretins vătămător.

Astfel, așa cum reiese din conținutul ultimei file, raportul de control nu a fost semnat de către unul din membrii echipei de control, respectiv de către domnul A, deși, așa cum rezultă din preambulul actului, acesta a participat la efectuarea controlului, împrejurare ce nu face dovada caracterului real al aspectelor reținute în actul de control în ceea ce privește verificările efectuate de către respectivul membru al echipei de control. Pe de altă parte, în întâmpinarea depusă, pârâta nu a justificat în nici un fel lipsa respectivei semnături și nici nu făcut dovada faptului că această lipsă ar fi, eventual, o simplă omisiune materială, dar că inspectorul în cauză și-ar însuși cele reținute în actul de control.

Pe de altă parte, tot din punct de vedere al condițiilor de formă, reclamantul a mai susținut și faptul că raportul de control nu i-a fost comunicat decât în momentul formulării plângerii prealabile împotriva ordinului de revocare, astfel că nu a avut cunoștință de concluziile acestuia, motiv pentru care nu a putut să-și exprime o poziție față de cele reținute și să aducă la cunoștința autorității emitente a ordinului de revocare anumite aspecte care poate ar fi împiedicat dispunerea acestei măsuri.

Și aceste susțineri ale reclamantului sunt întemeiate și corespund realității, câtă vreme raportul de control este întocmit pe data de 14 septembrie 2009, în aceeași zi în care a fost emis și ordinul de revocare din funcție, ceea ce dovedește indubitabil faptul că actul de control nu a fost comunicat reclamantului și nici nu s-a dat posibilitatea acestuia de a lua cunoștință de cele reținute și de a-și formula poziția sau de a da anumite lămuriri. Pe de altă parte, în întâmpinarea formulată, pârâta nu a contrazis susținerile reclamantului în sensul necomunicării raportului de control și nici nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații legale.

Pe fondul actului de control, reclamantul a susținut netemeinicia celor reținute, atâta vreme cât pretinsele neregularități constatate nu corespund realității, lucru dovedit în cea mai mare parte prin probele administrate în cauză.

Astfel, în ceea ce privește pretinsa nerespectare a dispozițiilor legale privitoare la activitatea de achiziții publice, în urma unui control exercitat anterior de către Direcția de Sănătate Publică P și finalizat prin nota de constatare din 3.11.2009, s-a reținut că în cadrul spitalului din M există un compartiment de specialitate și a fost întocmit un program de achiziție publică, aprobat potrivit dispozițiilor legale aplicabile. Astfel, așa cum rezultă din Decizia nr.92 din 2008, a fost organizat, în cadrul spitalului, Compartimentul Aprovizionare, și Transport, fiind desemnate și cuprinse în organigramă persoanele cu atribuții în acest sector, lucru pe care îl confirmă și martora, audiată de instanță. În aceeași materie, pentru funcționarea legală a activității de achiziții publice, prin mai multe decizii ale managerului, emise în cursul anilor 2007 și 2008, au fost desemnate, ori de câte ori acest lucru a fost necesar, comisii pentru întocmirea documentației de atribuire sau de evaluare a ofertelor, precum și comisia pentru recepție.

De asemenea, concluziile raportului de control, în sensul că nu ar fi fost respectate prevederile legale privind acordarea vizei de control financiar preventiv propriu pe contractele de achiziții publice, sunt contrazise de Decizia nr. 56 din 2003 privind persoana desemnată să aplice această viză în procedura de achiziție publică, iar contractele depuse exemplificativ de către reclamant la dosarul cauzei dovedesc faptul că pe contractele de acest gen există viza de control financiar preventiv.

În ceea ce privește constatările privitoare la înregistrările eronate în evidențele contabile ale instituției referitor la Contul de execuție și lipsa înregistrărilor pe articole bugetare, în urma controlului efectuat de DSP în aceeași perioadă de timp, dar și în raportul Corpului de control al Prefectului s-a reținut faptul că au fost respectate prevederile 1792/2002, iar angajamentele și plățile au fost înregistrate pe articole bugetare.

Aspecte contrare celor reținute de către inspectorii din cadrul Ministerului în sensul inexistenței planului de prevenire și control al infecțiilor nosocomiale, sunt de asemenea evidențiate atât în urma controlului efectuat de corpul de control al Prefectului care, la nivelul anului 2008, consemna existența acestui plan, cât și în procesul-verbal nr.2598-2599-2600 întocmit de către DSP P care confirmă existența respectivului plan și pentru anul 2009, precum și respectarea normelor de supraveghere, prevenire și control a infecțiilor nosocomiale, aspecte pe care le confirmă și martora - care, pe de o parte, a arătat că acel control efectuat de către inspectorii DSP în aceeași perioadă a avut același obiect ca și controlul în urma căruia s-a emis ordinul de revocare, dar și că în urma acestui din urmă control, a pus la dispoziția inspectorilor toate actele cerute, inclusiv planul anual despre care, ulterior, s-a reținut că nu ar exista.

În ceea ce privește modul de plată a orelor suplimentare, chiar dacă nu s-a făcut dovada contrariului celor reținute în raport, respectiv a încercării anterioare plății efective de compensare cu timp liber corespunzător, o asemenea neregulă nu poate fi apreciată ca o abatere gravă sau o neglijență repetată în îndeplinirea atribuțiilor manageriale.

Toate celelalte aspecte referitoare la nerespectarea circuitelor funcționale și a spațiilor de activitate din compartimente și secții, la dotările minime sanitare aferente saloanelor sau la nerespectarea procedurilor privind sterilizarea, sunt contrazise de controalele efectuate anterior la nivel local cu privire la aceleași aspecte și pentru aceeași perioadă de timp, care rețin și justifică respectarea tuturor dispozițiilor legale în legătură cu aceste aspecte.

În întâmpinarea depusă la dosar, pârâta nu a oferit nicio explicație privitoare la inadvertențele reținute de către inspectorii Ministerului și concluziile controalelor anterioare exercitate pentru aceeași perioadă și pentru aceleași aspecte de către reprezentanții altor instituții abilitate, dintre care una aflată în subordinea Ministerului, limitându-se doar la a reitera aceleași aspecte reținute în raportul de control și la a susține că reclamantul nu ar combate în cererea sa aceste aspecte, lucru neadevărat, întrucât, prin precizarea la acțiune, de altfel comunicată pârâtei, sus-numitul combate fiecare din respectivele aspecte în sensul celor arătate anterior.

Mai mult decât atât, ordinul contestat, prin care s-a dispus revocarea din funcție a reclamantului, în afara trimiterii la raportul de control contestat, nu este motivat în niciun fel, știut fiind că motivarea reprezintă esența actului administrativ, aceea care acordă acestuia argumentele viabile pentru prezumția de legalitate de care se bucură. Astfel, nu se argumentează nici măcar sumar de ce aspectele reținute în acest raport reprezintă nerealizarea indicatorilor de performanță pe minim un an sau culpa gravă a managerului în neîndeplinirea obligațiilor, situații care, potrivit contractului de management asumat de ambele părți, ar fi de natură să conducă la revocarea din funcție a acestuia.

Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constată caracterul nelegal al actului contestat, astfel că, în baza art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, va admite acțiunea, va anula Ordinul nr.1799/14.09.2009 emis de către pârâtă, va dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii ordinului anulat și va obliga pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești ce i se cuvin de la data revocării sale din funcție și până la reintegrarea sa efectivă, sumă ce va fi reactualizată în raport cu rata inflației la momentul plății efective

În baza art.274 proc.civ. ca parte care a pierdut procesul, pârâta va fi obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în P,- BIS,.2, județul P, în contradictoriu cu pârâtaMINISTERUL SĂNĂTĂȚII,cu sediul în B, sector 1,--3.

Anulează Ordinul nr.1799/14.09.2009 emis de către pârâtă.

Dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii Ordinului anulat.

Obligă pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești ce i se cuvin de la data revocării sale din funcție și până la reintegrarea sa efectivă, sumă ce va fi reactualizată în raport cu rata inflației la momentul plății efective.

Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 504,15 lei ce reprezintă onorariu de avocat, taxă timbru și timbru judiciar.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2010.

Președinte,

- - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

4 ex./ 19.03.2010

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Președinte:Tudose Ana Roxana
Judecători:Tudose Ana Roxana

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 45/2010. Curtea de Apel Ploiesti