Anulare act administrativ . Decizia 454/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIEI NR.454
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
GREFIER -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 21 martie 2008,privind recursurile formulate de reclamanta -" " SRL (fostă - SRL) și de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului D, Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale C, Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței numărul 3764 din data de 04 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 21 februarie 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțare pentru data de 06 martie 2008.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.3764 din 4 octombrie 2007, Tribunalul Dolja admis în parte cererea formulată reclamanta -.,in contradictoriu cu pârâtele D, DIRECȚIA. VAMALĂ și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR.
S-a anulat decizia nr. 56/04.05.2006 emisă de D și procesul verbal de control nr. 5341/24.02.2006 întocmit de Direcția Regională Vamală C pentru suma de 23.753 RON reprezentând dobânzi și penalități.
S-au menținut dispozițiile deciziei și procesului verbal de control sus menționate cu privire la 40.325 RON taxă vamală, 47.297 RON dobânzi și penalități
S-a respins capătul de cerere privind scutirea de taxe vamale pentru semiremorca cu serie 25, nr. 5810/22.05.2002.
S-a majorat onorariul expertului de la 500 RON la 600 RON și a fost obligată reclamanta să plătească suma de 100 RON.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a efectuat prin Biroul Vamal C 6 operațiuni vamale de import definitiv pentru care a beneficiat de facilitățile vamale prev de art. 21 din legea 133/1999, respectiv scutirea de plata taxelor vamale. Conform declarațiilor pe proprie răspundere date de reclamantă la organul vamal bunurile ce au făcut obiectul scutirii respectiv 6 semi-remorci auto, erau destinate dezvoltării activității proprii de produse și servicii.
În temeiul dreptului de control ulterior conferit în prezent de disp. art. 100 alin. 1 din Codul Vamal al României, autoritatea vamală a verificat respectarea legislației vamale de către reclamantă, stabilind prin procesul verbal de control nr. 5341/24.04.2006 ulterior operațiunilor de import, reclamanta a procedat la înstrăinarea bunurilor ce au făcut obiectul declarațiilor vamale, bunuri pentru care societatea în cauză beneficiază de facilități vamale. Urmare a aspectelor constatate, organul de control a stabilit o datorie vamală totală de 154.974 RON reprezentând taxă vamală, dobânzi și penalități, având în vedere că reclamanta nu a înștiințat autoritatea vamală despre schimbarea utilizării mărfii în vederea aplicării unui regim vamal corespunzător. Împotriva procesului verbal de control sus menționat reclamanta a formulat contestație soluționată de D prin decizia nr. 56/04.05.2006, în sensul că aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Analizând legalitatea stabilirii cuantumului dobânzilor și penalităților aferente taxei vamale și instanța a constatat că între momentul schimbării destinației bunurilor și data de 28.05.2004 - momentul intrării în vigoare a legii 174/2004, reclamanta nu datorează dobânzi și penalități. Astfel se reține că dobânzile și penalitățile se calculează în raport de legea în vigoare pentru perioada supusă calculelor respective. Analizând succesiunea în timp a legilor care reglementează calculul accesoriilor menționate, instanța constată că în perioada cuprinsă între data schimbării destinației bunurilor și data intrării in vigoare a Lg 171/2004 erau incidente disp. art. 61 alin. 3 din Codul Vamal, potrivit cărora nu se datorau dobânzi și penalități dacă diferențele constatate la controlul ulterior erau achitate în termen de 7 zile de la constatare. În acest context, instanța reține că pe perioada menționată reclamanta nu datorează dobânzi și penalități aferente debitului principal, având în vedere că disp. legii 174/2004 care abrogă art. 61 alin. 3 din Codul Vamal dispun numai pentru viitor, începând cu data de 28.05.2004.
În consecință, s-a reținut că reclamanta datorează dobânzi și penalități începând cu data de 28.05.2004 și până la data de 24.02.2006 - data întocmirii procesului verbal, acestea fiind în cuantum de 43.599 RON conform calculului efectuat de expertul desemnat în cauză în răspunsul la obiecțiuni.
Analizând capătul de cerere privind regimul preferențial stabilit de lege pentru importul semiremorcii auto serie 25, nr. 5810/22.05.2002 instanța a apreciat cererea neîntemeiată din următoarele motive.
Prin legea 20/1993 privind ratificarea acordului european ce instituie o asociere între România și Comunitățile Europene s-a stabilit un regim preferențial vamal aplicabil produselor care sunt originare din comunitatea europeană și sunt transportate direct în România. Analizând importul efectuat de reclamantă având ca obiect semiremorca auto menționată mai sus instanța reține că acesta beneficiază de regimul preferențial vamal sus menționat, reclamanta prezentând factura externă ce cuprinde declarația pe factură ca dovadă de origine, însă nu a solicitat în termenul legal acordarea regimului menționat. Astfel reclamanta nu a înscris în declarația vamală în detaliu la rubrica 36 - preferințe, codul 01 corespunzător acordului UE - România, aspect care echivalează cu lipsa cererii de acordarea a scutirii de taxe vamale, prevăzută de acordul european menționat.
În acest context și potrivit art. 23, paragraful 1 din protocolul nr. 4, anexă la acordul sus menționat, reclamanta nu a solicitat la momentul vămuirii bunului acordarea de preferințe tarifare și nici ulterior, până la expirarea termenului de 4 luni de la data emiterii dovezii de origine a bunului respectiv, motiv pentru care în mod legal pârâta Direcția Regională Vamală a aplicat pentru bunul menționat regimul vamal de drept comun.
În ce privește onorariul expertului,s-a avut în vedere gradul de complexitate a lucrării efectuate în cauză, instanța majorând onorariul provizoriu stabilit de la 500 RON la 600 RON și a obligat reclamanta să plătească expertului suma de 100 RON.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele DGFP D, Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale C și Autoritatea Națională a Vămilor, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât potrivit dispozițiilor art.115-116 Cod pr.fiscală dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, adică de la data înstrăinării bunurilor și până la data plății efective.
S-a motivat să reținerea de către instanța de fond a Legii 174/2004 care a abrogat dispozițiile art.61 alin.3 Cod vamal este lipsită de relevanță, deoarece procesul verbal de control nu a fost întocmit în perioada de aplicabilitate a acestor prevederi legale și prin urmare nu pot produce efecte juridice.
Au precizat recurentele că datoria vamală a reclamantei a luat naștere în condițiile prevăzute de art.144 alin.1 lit.b și c, alin.2 și art.148 alin.1 din Codul vamal al României, cuantumul acesteia stabilindu-se pe baza elementelor de taxare în vigoare la data schimbării destinației, valoarea în vamă fiind cea de catalog la data importului.
Astfel, temeiul legal pentru calcularea de majorări de întârziere aferente drepturilor vamale - taxe vamale și TVA - se regăsește în textul dispozițiilor art.14 alin.1 din OG nr.92/2003, iar pentru penalitățile de întârziere sunt aplicabile dispozițiile art.14 alin.1 din OG nr.61/2002 și respectiv art.121 alin.1 din OG 92/2003.
Intimata reclamantă SCE. SRL a depus întâmpinare solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, susținând în acest sens că nu datorează dobânzi și penalități pentru diferențele constatate între momentul shimbării destinației și data intrării în vigoare a Legii nr.174/2004, adică până la data de 28.05.2004.
Examinând sentința sub aspectul criticilor formulate,Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În perioada aprilie 2001- mai 2002, - SRL a beneficiat de facilitățile prevăzute de art.21 ind.1 din Legea 133/1999-privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii-,pentru 6 semiremorci auto importate din statele UE, în vederea desfășurării activității de transporturi rutiere de mărfuri, adică pentru dezvoltarea activității proprii de producție și sevicii.
Ulterior operațiunilor de import, societatea a procedat la înstrăinarea bunurilor importate, situație în care s-a stabilit încălcarea de către reclamantă a disp.art.71 Cod Vamal care stipulează obligația importatorilor de a înștiința autoritatea vamală în cazul în care ulterior declarației vamale schimbă utilizarea mărfii,fapt ce atrage aplicarea regimului vamal corespunzător noii utilizări.
Între data schimbării destinației bunurilor -care este data înstrăinării lor- și data de 28.05.2004, reclamanta nu datorează penalități și dobânzi, deoarece prin art 200 lit.k din Legea 174/2004 au fost abrogate între alte dispoziții și disp art 61 din Codul Vamal.
Potrivit art.61 din Codul Vamal-aplicabil până la data de 28,05.2004-autoritatea vamală are dreptul ca într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă să efectueze controlul vamal ulterior al operațiunilor, în cadrul căruia verifică orice documente registre și evidențe referitoare la mărfurile importate.
Când controlul vamal constată că s-au încălcat reglementările vamale aplicate, autoritatea vamală determină cuantumul taxelor vamale cuvenite și ia măsuri de încasare a acestora.
Diferențele în minus se comunică titularului operațiunii care urmează să le achite în termen de 7 zile de la comunicare, iar nerespectarea acestui termen atrage suportarea de majorări de întârziere aferente acestor diferențe.
Nu prezintă relevanță că reclamanta nu a anunțat schimbarea utilizării mărfii,conf.art.71 Cod Vamal, pentru că legiuitorul a creat instituția controlului ulterior și sancțiunile aplicabile, fără a face vreo distincție cu privire la cauza care a condus la încălcarea reglementărilor vamale.
Ca urmare, obligația bugetară privind taxa vamală devine scadentă după 7 zile de la comunicarea către importator a diferențelor vamale calculate în sarcina sa, sancțiunea nerespectării termenului fiind individualizată expres prin plata de majorări de întârziere.
Chiar dacă se reține că temeiul legal al aplicării pentru societatea reclamantă a dobânzilor și penalităților de întârziere sunt disp. OG 61/2002-privind colectarea creanțelor bugetare-, acestea în mod greșit au fost calculate în raport de art. 9 și 12 din acest act normativ.
Astfel potrivit art. 9 din această lege, obligațiile bugetare sunt scadente la termenele prevăzute în actele normative care le reglementează, iar potrivit art. 12, pentru neachitarea la termenul scadent a acestor obligații, debitorii datorează dobânzi și penalități de întârziere.
În speță termenul scadent este reglementat de art.61 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României și fată de aceste prevederi, termenul scadent începe să curgă după 7 zile de la comunicarea diferențelor vamale ce trebuie achitate, așa cum s-a arătat.
Cum nu s-a îndeplinit această procedură, nu se poate stabili termenul scadent și prin urmare nici dobânzi și nici penalități de întârziere.
Față de cele arătate se constată că toate motivele invocate sunt nefondate și în consecință în temeiul art.312 Cod pr. civ. vor fi respinse recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamanta -" " SRL (fostă - SRL) și de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului D, Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale C, Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței numărul 3764 din data de 04 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 martie 2008.
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 2 ex/11.04.2008
Jud.fond:
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
