Anulare act administrativ . Decizia 4541/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4541
Ședința publică de la 04 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 28 octombrie 2009, privind recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE G împotriva sentinței nr.1498 din 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant G și intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE GORJ.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 28 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 04 noiembrie 2009.
C RTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1498 din 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost respinsă excepția inadmisibilității.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul G fiind anulată decizia nr. 6657 din 12.09.2007 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială G și obligată pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale G la emiterea unei decizii pentru acordarea indemnizației creștere copii în cuantum de 1200 lei lunar pe perioada 01.09.2007 - 01.09.2009.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că că soția reclamantului la data de 7 august 2007 a născut doi copii gemeni, respectiv pe și, formulând cerere pentru acordarea indemnizației pentru creșterea celor doi copii, conform dispozițiilor OUG nr. 148/2005, iar prin decizia nr. 6657 din 12.10.2007, s-a aprobat în parte cererea reclamantului acordându-se indemnizație pentru creșterea unuia dintre cei doi copii, în cuantum de 600 lei începând cu data de 1.09.2007, fără a se menționa pentru care din cei doi copii s-a acordat indemnizația respectivă.
Din considerentele deciziei atacate rezultă că în urma cererii formulate de reclamant nu s-a acordat acesteia toate drepturile prevăzute de ordonanța respectivă, fiind soluționată parțial, în sensul acordării unei singure indemnizații pentru creșterea celor doi copii, deși conform disp. art. 6 al. 1 din OUG nr. 148/2005 "concediul și indemnizația lunară pentru creșterea și îngrijirea copilului se cuvine și se plătește pentru fiecare dintre primele trei nașteri".
S-a apreciat că, interpretarea dată de pârâtă în sensul că legiuitorul nu a precizat pentru fiecare copil, ci doar pentru fiecare naștere este eronată, întrucât se observă că legiuitorul s-a referit la concediul și indemnizația lunară și nu la concediul sau indemnizația lunară, cu atât mai mult cu cât prin normele metodologice de aplicare s-a definit termenul de naștere ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii vii, astfel că mamele beneficiază pentru fiecare din primele trei nașteri, atât de concediu, cât și de indemnizația lunară pentru creșterea și îngrijirea copilului, indemnizație care se acordă copilului și nu copiilor, și pe cale de consecință, interpretarea corectă este că indemnizația lunară se acordă pentru fiecare copil în parte, născut în primele trei nașteri, fără a se preciza că de acest drept ar beneficia doar primii trei copii născuți și nu copii născuți din primele trei nașteri.
În raport de aceste aspecte, s-a reținut faptul că atât concediul cât și indemnizația lunară pentru creșterea și îngrijirea copilului se acordă și se plătește pentru fiecare din pimele trei nașteri, respectiv pentru mamă concediu, iar pentru copil indemnizația lunară, fără a se menționa că se acordă o singură indemnizație indiferent de numărul copiilor născuți vii în primele trei nașteri.
Nu s-a reținut nici motivarea pârâtei în sensul că beneficiarul indemnizației lunare ar fi exclusiv părintele și nu copilul, când de fapt legiuitorul vizează ambele persoane așa cum rezultă din aceleași norme metodologice de aplicare a prevederilor ordonanței de urgență privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și care stabilește că indemnizația pentru creșterea copilului și nu copiilor este de 600 lei sau opțional de 85% din media veniturilor profesionale realizate în ultimele 12 luni.
interpreta în sensul celor susținute de pârâtă, s-a apreciat că s-ar ajunge la situația încălcării principiului egalității de tratament dintre copii proveniți dintr-o naștere simplă și cei proveniți dintr-o naștere multiplă.
O astfel de interpretare se impune cu atât mai mult cu cât legiuitorul a statuat prin art. 1 al OUG 148/2005 că pentru "un copil" născut, părinții pot beneficia de un concediu de doi ani și de o indemnizație lunară, ceea ce denotă că s-a avut în vedere și situația unei nașteri multiple a doi, trei sau mai mulți copii, motiv pentru care s-a dispus prin art. 6 acordarea indemnizației lunare la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor pentru ca aceștia să beneficieze de aceleași drepturi și să nu fie încălcat principiul nediscriminării prevăzut de CEDO, principiu ce presupune aplicarea unui tratament legal tuturor indivizilor care sunt egali în drepturi și au dreptul fără deosebire la protecția egală a legii.
Pe de altă parte, este de notorietate faptul că, statul asigură protecția copilului și garantează respectarea tuturor drepturilor sale, prin activitatea specifică realizată de instituțiile statului și de autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu. Statul intervine în stabilirea politicilor sociale de protecție a familiei și copilului, în dezvoltarea unui sistem eficient de asigurări sociale, în dezvoltarea de programe de interes național, o funcție importantă a acestuia este aceea de a crea și monitoriza gradul de implementare a cadrului legal privind respectarea și promovarea drepturilor copilului.
În consecință, actul a fost modificat în sensul că reclamantului i se cuvine o indemnizație lunară de 1.200 lei, în loc de 600 lei lunar (adică 600 lei pentru fiecare din cei doi copii născuți începând cu 1.09.2007 și până la expirarea concediului îngrijire copil ).
De altfel, în jurisprudență s-a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 cu motivarea că acordarea indemnizației lunare prevăzute de actul normativ în discuție a fost raportata, prin art.6 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.148/2005, la numărul copiilor născuți iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art.2 din Hotărârea Guvernului nr.1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forța superioara în aplicarea căruia a fost adoptat si încălca principiul egalitarii de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcina simpla si multipla. s-a reținut în considerentele deciziei următoarele:" că prin definiția dată noțiunii de naștere, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 încalcă acte normative cu forță superioară și instituie discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți din aceeași naștere și cei rezultați dintr-o naștere simplă, care beneficiază de întreaga indemnizație.
Acordarea acestei indemnizații lunare și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea nr.OUG 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. De asemenea, s-a reținut că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective."
Unul din obiectivele importante ale programului de protecție socială îl reprezintă reducerea abandonului de copii și sporirea natalității, prin adoptarea unor măsuri specifice, respectiv susținerea familiilor în vederea creșterii copilului, așa cum rezultă din nota de fundamentare a promovării și adoptării ordonanței nr.148/2005, astfel că această indemnizație reprezintă una din măsurile de protecție a copilului în vârstă de 2 ani sau 3 ani, alături de toate celelalte drepturi și stimulente.
Conform art.6 alin.l din OUG nr.148/2005: "Concediul si indemnizația lunara prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum si stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate in una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006."
Conform art.5 alin.2 din OUG nr.148/2005: " de aceleași drepturi si una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul in vederea adopției sau care are copilul in plasament ori in plasament in regim de urgenta, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum si persoana care a fost numita tutore."
Prin decizia nr.937/2006 Curtea Constituțională a reținut că: "Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 instituie o forma de protecție socială destinată familiilor cu copii în vârsta de pana la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor.", rezultând în mod concret faptul că această indemnizație reprezintă o măsură de protecție atât pentru copil sau copii, cât și pentru părintele care beneficiază de concediul pentru creșterea și îngrijirea copilului sau copiilor.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În temeiul art. 7 alin. (7) din aceeași lege, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alineatul (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
În consecință, procedura prealabilă este o șansă dată atât autorității publice de a putea să-și revoce actul și să nu mai fie obligată să participe la un proces care astfel va fi evitat, cât și pentru cel vătămat care va putea să-și ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, într-o procedură necontencioasă putându-se astfel evita sesizarea instanței în cadrul procedurii contencioase.
În măsura în care însă cel ce se consideră vătămat printr-un act administrativ înțelege să se adreseze instanței de judecată, ar fi excesiv de formalist a se interpreta că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită, când de fapt legiuitorul a urmărit prin normele edictate, să îi sprijine pe cei ce se consideră vătămați în drepturile lor prin acte administrative, cu atât mai mult cu cât cererea reclamantei nu a fost soluționată în totalitate, ci doar parțial.
De altfel decizia atacată exprimă punctul de vedere al intimatei, punct de vedere menținut de-a lungul desfășurării cauzei de față și exprimat în concluziile scrise
Împotriva sentinței a declarat recurs Agenția Județeană pentru prestații Sociale
Un prim motiv de recurs se referă la faptul că potrivit art.304 alin.9 sentința este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și potrivit art.304 alin.4 și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Se arată că instanța de fond cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii, și-a motivat eronat soluția pe faptul că prescripția extinctivă nu are justificare în situația de față chiar dacă a stabilit că instanța competentă este Secția Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj. Consideră că instanța de fond ar fi trebuit să se raporteze la prevederile Legii 544/2004 și să constate că petentul s-a adresat instanței după expirarea termenului legal de contestație.
Se arată că deși a arătat că a acordat doar o singură indemnizație întrucât cadrul legal actual nu-i conferă petentei dreptul la două indemnizații, instanța a apreciat că este legal să i se acorde două indemnizații.
Arată recurenta că OUG nr.148/2005 prevede acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma nașterii.
Un al doilea motiv vizează faptul că instanța de fond în mod eronat constată că a încălcat principiul egalității de tratament, între copiii proveniți dintr-o naștere simplă și alta multiplă, deși S G nu a făcut decât să respecte legislația în vigoare, potrivit căreia indemnizația, indiferent de numărul de copii este aferentă concediului pentru creșterea copilului.
Precizează recurenta că această indemnizație nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, așa cum este alocația de stat pentru copii, iar norma legală a recunoscut dreptul la o singură indemnizație, chiar dacă o persoană are doi sau mai mulți copii, întrucât beneficiarul indemnizației este părintele, și nu copilul.
Printr-un ultim motiv de recurs se arată că instanța de fond s-a folosit de jurisprudență precizând că a fost admisă nelegalitatea dispozițiilor art.2 din HG 1825/2006 dar nu a luat în considerare că la data solicitării acestor drepturi acest act normativ era abrogat de HG 1025/2006.
A susținut că nu se poate acorda cuantumul a două indemnizații cu atât mai ult cu cât cadrul legal în vigoare la acea dată nu-i conferă petentului acest drept.
La 09.10.2009 intimatul reclamant Gad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Se arată că instanța de fond corect a reținut faptul că în jurisprudență s-a admis excepția de nelegalitate a disp.art.2 din HG nr.1825/2005 ce definește nașterea drept aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, dispozițiile HG nr.1825/2005 încălcând actul normativ OUG 148/2005 care stabilește acordarea indemnizației lunare de creștere copil prin raportare la numărul copiilor născuți iar nu la numărul nașterilor.
Referitor la excepția tardivității invocată de recurent arată că aceasta nu poate fi admisă întrucât s-a încadrat în termenele legale prev. de art.7 din 554/2004.
A mai arătat că în cauză nu își au aplicabilitate dispozițiile 239/2009 așa cum invocă recurenta tocmai pentru faptul că legea civilă nu se poate aplica retroactiv.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată:
Prin decizia nr. 6657 din 12.09.2007 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială G s-a stabilit o indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei, fără însă se avea în vedere că este vorba de o naștere gemelară și fără a se motiva în raport de această situație.
Art.1 din OUG 148/2005 prevede că se primește o indemnizație lunară pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau după caz pentru primii trei copii, fără să distingă în vreun fel modul de aplicare al acestui articol pentru nașterile multiple.
HG 1025/2008 privind normele de aplicare a OUG 148/2005 stabilește plata indemnizației lunare numai pentru un singur copil, indiferent de numărul de copii născuți, luând ca unic criteriu de atribuire a indemnizației, doar nașterea și nu numărul copiilor născuți în cazul sarcinii multiple.
Practic se creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, copilul rezultat dintr-o naștere multiplă fiind supus discriminării încă de la naștere.
Astfel, pentru toți ceilalți copii, statul asigură o indemnizație pentru a le susține creșterea timp de doi ani, în timp ce pentru copilul provenit din nașteri multiple și care îndeplinește criteriile expres cerute de lege nu se plătește indemnizația de susținere a creșterii copilului, elementul de discriminare fiind dat de numărul de copii născuți la o singură naștere.
Principiul nediscriminării este prevăzut de O și presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor care sunt egali în drepturi, având astfel dreptul și la o protecție egală a legii prin instituirea regimului protecție nou-născutului raportat cum este și firesc la copii născuți, și nu la numărul de nașteri.
În consecință, plata indemnizația lunară, în cazul unei nașteri gemelare, se impune a fi acordată în raport de copii născuți și nu în raport de naștere, iar plata acesteia trebuie să se facă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă.
Astfel, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea apreciind temeinică și legală sentința instanței de fond, urmează a respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE G împotriva sentinței nr.1498 din 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 noiembrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red jud. -
SI 2 ex.11.11.2009
Jud fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Alina Răescu, Carmen Ilie
