Anulare act administrativ . Decizia 4618/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4618
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.920 din 09 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, SC ȘI LUCRĂRI PUBLICE SA, SC SRL și CONSILIUL JUDEȚEAN
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cererea scrisă de la dosar prin care recurentul reclamant solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 CPC.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr.920 din 09 martie 2009 respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei, Primarul comunei, SC și Lucrări Publice SA, SC SRL și Consiliul Județean
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 22.06.2007 și înregistrată sub nr- reclamantul a chemat in judecată pe pârâții Primăria comunei, primarul acestei localități,precum și SC SA DTS, fosta Direcție Județeana de și Poduri M pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ nr. 1431/12.08.2004 emis de Primăria comunei intitulat "adeverință" cu privire la terenul pentru care a formulat cereri de revendicare în temeiul Legii nr.18/1991 și Legii nr.274/2004, recunoasterea dreptului de proprietate asupra acestui terenului în suprafață de 600 mp, obligarea pârâților la repararea pagubei ce i-a fost cauzată, precum și anularea titlului de proprietrate emis în favoarea SC SA pentru terenul în cauză.
În motivarea cererii a arătat că la data de 12.03.1991, tatăl sau a solicitat, potrivit Legii 18/1991, Primăriei restituirea terenului intravilan în suprafață de 600 mp înscris în registrul de rol nominal, însă nu a primit nici un răspuns din partea Primăriei.
La acea dată terenul se afla în administrarea M, iar prin mai multe cereri a solicitat să-i fie restituit acest teren însă nu i-a fost restituit, s-a adresat si Comisiei judetene de fond funciar care a răspuns negativ în legătură cu solicitarea sa, iar în luna iunie SC SA l-a scos la licitație în mod nelegal.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar copia cererilor formulate către Primăria și Prefectura județului
SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant ca neîntemeiată întrucât prin decizia nr.21 din 31.01.1986 Consiliul Popular al judetului Mad ecis transmiterea din administrarea Consiliului Popular al comunei în administrarea SC SA a terenului în suprafața de 1216 mp, iar potrivit măsuratorilor este de 1311,90 mp.
A mai arătat că în baza Hotarârii nr.75 emisă de Consiliul Judetean M, pentru acest teren s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru un număr de 8 cantoane inclusiv pentru terenul din litigiu pe care se află amplasat cantonul, iar în anul 2007 acest canton a fost vândut prin licitatie publică.
Prin sentința nr. 4875/CONT din 14.11.2007 Tribunalul Mehedinția respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei, Primarul comunei și SC SA T
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit dispoz. art. 1 si 8 din Legea nr.544/2004 s-a constatat că terenul din litigiu care este solicitat de către reclamant a fost transmis in proprietatea SA pentru care i s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate în care sunt cuprinse cele 8 cantoane încât nu s-a putut anula acest certificat pentru toate cantoanele iar in ceea ce privește Cantonul, astfel cum s-a arătat acesta aflându-se în administrarea S SA nu a făcut obiectul 18/1991, intrând în patrimoniul societății pentru care în mod legal a fost emis si certificat de atestare a dreptului de proprietate, fiind irelevantă situația că ulterior a fost vândut la licitație publică cantonul și terenul aferent.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurentul a arătat că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ în soluționarea cauzei întrucât nu a analizat cererea de chemare în judecată care are patru capete de cerere asupra cărora nu s-a pronunțat în nici un fel.
Un alt motiv de recurs s-a referit la faptul că instanța de fond nu a administrat probele pe care le-a solicitat și a pronunțat o hotărâre fără să aibă nici o probă.
La 03.06.2008, intimata pârâtă SC ȘI LUCRĂRI PUBLICE SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Intimata a aratat că în ceea ce privește Cantonul, acesta nu a făcut obiectul Legii 18/1991, întrucât se afla în administrarea SC ȘI LUCRĂRI PUBLICE SA intrând astfel în patrimoniul societății pentru care în mod legal a fost emis și certificat de atestare a dreptului de proprietate, fiind irelevantă situația că ulterior a fost vândut la licitație publică cantonul și terenul aferent pentru care deține acte de proprietate, plan de amplasament și extras de carte funciară.
S-au depus la dosar: certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 0035, Hotărârea nr. 75/14.12.2004, decizia nr. 21/1986, act de delimitare, proces verbal de recepție, documentația pentru atestarea dreptului de proprietate.
Prin decizia nr.1493/01.07.2008 Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că instanța de fond a pronunțat sentința fără ca la dosar să existe actul a cărui anulare s-a solicitat, fondul cauzei fiind soluționat doar aparent, iar acest mod de rezolvare impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, instanța de fond a urmat a solicita actul a cărui anulare se solicită, analizând dacă acesta este sau nu act administrativ așa cum este definit de legea contenciosului administrativ.
De asemenea, în virtutea rolului activ a urmat a stabili dacă toate capetele de cerere cu care este investită sunt de competența instanței de contencios, urmând ca în limitele cadrului procedural stabilit de reclamant să le soluționeze doar pe acelea pe care legea i le dă spre competentă soluționare.
La rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr-.
La data de 24.11.2008 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat anularea adresei nr.1431/12.08.2004 prin care s-a comunicat că terenul în cauză nu face obiectul Legii nr.18/1991, întrucât urmare acestei adrese SC SA a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru ca apoi să dispună vânzarea la licitație publică a terenului care a aparținut autorului său și pentru care este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, precum și anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea SC SA pentru terenul în litigiu.
La termenul din 12.01.2009 a fost introdus în cauză și citat în calitate de pârât, proprietarul actual al terenului în litigiu, și anume SC SRL
În apărare SC SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii reclamantului și, în subsidiar, în cazul admiterii acțiunii, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri.
A motivat că reprezentantul societății a semnat contractul de vânzare-cumpărare nr.1862/02.08.2007 în fața notarului public prin care s-a transferat dreptul de proprietate asupăra imobilului situat în intravilanul localității înscris în CF nr.70/N, vânzătoarea prezentând pentru acest teren certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0035 și declarând că acest teren nu este grevat de sarcini. Fiind de bună credință a cumpărat terenul pe care l-a înscris în cartea funciară.
A menționat că nu a avut cunoștință despre existența unei acțiuni de revendicare a acestui teren cu clădiri și în urma achiziționării a deschis punct de lucru și a făcut numeroase investiții pentru buna desfășurare a activității societății.
La dosar s-au depus în copie: contractul de vânzare-cumpărare nr.1862/02.08.2007, încheierea nr.11878 cf/03.08.2007, extrs de carte funciară nr.70/
La solicitarea instanței a fost anexată la dosar adeverința nr.1431/12.08.2004 emisă de Primăria comunei și documentația în baza căreia a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0035.
La termenul din 02.02.2009 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Consiliului Județean M, emitentul certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0035.
Prin încheierea de ședință din data de 02.02.2009 s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate care este de natură civilă și formarea unui nou dosar, dosarul nr-.
Prin sentința nr.664/02.03.2009 pronunțată în dosarul nr- s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Judecătoriei Dr.Tr.
Prin urmare în speță instanța a analizat doar cererea privind anularea adeverinței nr. 1431/12.08.2004 emisă de Primăria comunei, anularea parțială a certificatului de atestarea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de SC ȘI LUCRĂRI PUBLICE SA și cererea privind plata despăgubirilor pentru paguba cauzată.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În baza hotărârii Consiliului Județean M nr.40/26.10.2004 s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0035 pentru SC SA suprafața de teren în folosința exclusivă a societății fiind de 49121,71 mp, identificată în anexa nr.2 și planurile topografice cuprinse în anexele 4 și 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată sub nr.7633/23.09.2004 la OJCGC
Dintre terenurile menționate în acest certificat de proprietate face parte și terenul în suprafață de 1312 mp situat în localitatea, teren care împreună cu construcțiile situate pe acesta a fost înstrăinat către SC SRL T conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1862/02.08.2007 de BNP.
Reclamantul a pretins că suprafața de 600 mp din acest teren este proprietatea sa solicitând reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr.18/1991, însă nu deține titlu de proprietate, solicitând anularea adeverinței 1431/12.08.2004 emisă de Primăria comunei la solicitarea SC SA pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate prin care se atestă că terenul din aflat în administrarea SC SA nu face obiectul Legii nr.18/1991 și nici al Legii nr.1/2000.
S-a considerat că această adeverință este un act administrativ în sensul art.2 lit.c din Legea nr.554/2004 deoarece a produs efecte cu privire la situația juridică a terenului respectiv, teren ce a devenit proprietatea SC SA prin emiterea certificatului de atestarea dreptului de proprietate seria - nr.0035.
Această adeverință a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât acest teren s-a aflat, în temeiul deciziei nr.21/31.01.1986 a Biroul Permanent al Comitetului Executiv, în administrarea SC SA, iar pe terenul neproductiv atribuit în administrare aceasta a edificat mai multe construcții(birouri, dormitor, 2 magazii, depozit combustibil).
Astfel teren nu putea fi atribuit în natură, fiindcă în art. 42(3) din Legea nr.18/1991 se prevede că "nu pot fi atribuite suprafețele de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare" și prin urmare terenul nu face obiectul Legii nr.18/1991 și Legii nr.1/2000 așa cum a comunicat și Primăria comunei prin adresa nr. 1431/12.08.2004.
În ceea ce privește certificatul privind atestarea dreptului de proprietate s-a reține că a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de HG 834/1991 pentru terenurile aflate în administrarea SC SA, terenul solicitat de reclamant făcând parte din patrimoniul acestei societăți comerciale.
Prin actele administrative atacate ( adeverința nr. 1431/12.08.2004 a Primăriei comunei și certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - 0035 emis de Consiliul Județean M) reclamantul nu a fost prejudiciat, astfel că nu se justifica acordarea de despăgubiri, reclamantul putând beneficia de despăgubiri conform Legii fondului funciar, în situația în care cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate este întemeiată și nu mai este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate în natură.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond a respins acțiunea promovată de el pe motive străine de natura pricinii și că a interpretat greșit actul juridic dedus judecății precum și probele depuse la dosar.
Se arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că potrivit documentației depuse la dosar, pe suprafața în litigiu de 600 mp nu se află construcții și nu s-au făcut investiții și că, deși a solicitat doar această suprafață, nu a primit niciun răspuns din partea acestei instituții în termen legal deși eliberase actul administrativ nr.1431 din 12 august 2008.
Recurentul precizează că instanța de fond a interpretat greșit faptul că actul administrativ, respectiv adeverința nr.1431/2004 emisă de Primăria, a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât acest teren s-a aflat în administrarea SC SA.
Se invocă și faptul că prin actul administrativ atacat, adeverința nr.1431/2004, nu a fost prejudiciat iar acordarea despăgubirilor nu este justificată.
La 11 2009, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Se invocă excepția nulității recursului ca nemotivat întrucât recursul declarat de reclamant nu îndeplinește condițiile art.3021alin.1, lit.c CPC, recurentul mărginându-se doar la a susține aspecte legate de reconstituirea dreptului său de proprietate.
Pe fond, se arată că este dobânditor de bună credință, că emiterea certificatului de proprietate s-a făcut cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, prin adresa nr.1431/2004 Primăria transmițând date cu privire la terenul în cauză.
Examinând recursul potrivit art.304 CPC dar și conform art.3041CPC, Curtea reține:
Excepția nulității recursului ca nemotivat invocată de intimată nu este întemeiată întrucât recurentul, prin criticile formulate a arătat, în concret, în ce constau din punctul său de vedere, greșelile săvârșite de instanța de fond.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate, Curtea le apreciază neîntemeiate.
Reclamantul a solicitat prin acțiunea precizată la 24 2008 anularea adeverinței nr. 1431/2004 emisă de Primăria.
Acest act atestă faptul că terenul în cauză nu face obiectul Lg.18/1991 și reprezintă, în conformitate cu HG 834/1991, acordul Primăriei pentru obținerea certificatului de atestare asupra dreptului de proprietate de către SC SA pentru suprafața de 1312 mp, situat în comuna, județul
Actul administrativ, așa cum este definit de art.2, alin.1, lit.c din Lg.554/2004, este actul emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii, susceptibil de a da naștere sau stinge raporturi juridice.
Din conținutul noțiunii de act administrativ rezultă că, pentru a avea această calitate, actele emise de autoritățile publice trebuie să fie susceptibile de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, deci să fie prin ele însele capabile să producă efecte juridice directe.
În cauza de față de contestă actul prin care primăria își dă acordul conform procedurii prevăzute de HG 834/1991 înscris care nu are calitatea de act administrativ cu sensul prevăzut de lege, ci este doar un act premergător întocmirii actului administrativ, respectiv certificatul de atestare asupra dreptului de proprietate, înscris care luat separat nu este capabil să dea naștere, sî modifice sau să raporturi juridice.
Legea (HG 834/1991) prevede necesitatea întocmirii lui, anterior emiterii actului administrativ, dar legiuitorul nu prevede posibilitatea atacării acestuia separat de actul administrativ în considerarea căruia se întocmește, astfel că este greșită interpretarea instanței de fond care apreciază cî adeverința nr.1431/2004 emisă de PRIMĂRIA este act administrativ.
Ca atare, Curtea reține că acțiunea privind anularea unui act premergător, în situația în care nu se cere și anularea actului administrativ emis în baza acestuia, apare ca inadmisibilă.
De aceea, nu se mai impune a fi analizate și celelalte susțineri ale recurentului făcute prin cererea de recurs.
În consecință, în temeiul art.312 CPC, Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.920 din 09 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehnored.
17 decembrie 2009
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Robert Emanoil Condurat, Laura
