Anulare act administrativ . Sentința 464/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 464
Ședința publică de la 26.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stănișor Denisa Angelica
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de consilier juridic, cu delegație depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul pârâtului învederează că reclamantul a formulat cerere (fila 47 dosar) prin care solicită conexarea dosarelor nr- și nr- ale acestei instanțe la prezentul dosar. Arată că cele două dosare menționate de reclamant vizează alți manageri din cadrul aceleiași autorități și alte ordine de stabilire a sporului de manageri.
Declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului în combaterea acțiunii.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, Curtea constată închise dezbaterile și acordă cuvântul în combaterea acțiunii.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată sub nr.6635/2/009 din data de 14.07.2009, reclamantul, a chemat în judecată pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând: anularea actului cu caracter normativ reprezentat de Ordinul nr.746/27.04.2009 emis de pârât; anularea actului administrativ cu caracter individual reprezentat de Ordinul nr.1921/29.05.2009 emis de pârât, ca fiind nelegal; suspendarea executării celor două acte administrative cu consecința restabilirii situației anterioare emiterii acestora, respectiv acordarea la salariul de bază și fără a face parte din acesta a sporului de manager public de 55% în conformitate cu disp. art.37 alin.4 din OUG nr.92/2008.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că deține statutul de manager public principal în cadrul OPC Phare din cadrul MFP, iar prin Ordinul 746/25.04.2009 emis în executarea OUG 35/2009 s-a stabilit că sporul de manager public prev. de art.37 alin.2 din OUG 92/2008 se diminuează cu un procent de minim 10% pentru manageri publici din Ministerul Finanțelor Publice și respectiv minim 30% pentru manageri publici din cadrul acelorași instituții ce îndeplinesc atribuții similare cu ale unui funcționar public de execuție.
Prin Ordinul nr.1921/29.05.2009 emis pentru punerea în executare a Ordinului nr.746/2009, pârâtul MFP a stabilit sporul de manager public de care beneficiază reclamantul ca fiind în cotă de 20% din salariul de bază.
Mai arată reclamantul că prin ordinele atacate este vătămat ca urmare a diminuării semnificative a cuantumului sporului de manager public, anume de la 55% la doar 25%.
Prevederile OUG 92/2008 nu conțin nici un temei legal care să permită diferențierea funcției publice de manager public, în funcția publică specifică de conducere și funcție publică de execuție așa cum reiese din cuprinsul Ordinului nr.746/27.04.2009, încălcându-se și disp. art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000 prin adăugarea altor prevederi la cadrul legal existent stabil prin OUG 92/2008.
Ca urmare și Ordinul nr.1921/29.05.2009 este lovit de nulitate absolută, atât timp cât Ordinul nr.746/2009 este nelegal potrivit principiului de drept "accesorium sequitur principale".
Ordinul nr.1921/2009 nu prezintă nicio motivare asupra temeiului de fapt care a condus la stabilirea sporului de manager public în cuantum de 20% din salariul de bază.
Dispozițiile art.XI alin.2 din OUG 35/2009 nu conțin nici un criteriu obiectiv, în raport de care să se stabilească nivelul acestui spor,astfel că nu întrunește cerința de claritate, precizie, previzibilitate, așa cum prevede jurisprudența CEDO.
Referitor la cererea de suspendare a executării celor două acte administrative reclamantul arată că sunt întrunite cumulativ cele două cerințe prev. de art.14 din Legea nr.554/2004: cazul justificat și paguba iminentă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 07.12.2009 MFP a solicitat respingerea acțiunii atât sub aspectul anulării actelor administrative, cât și cu privire la cererea de suspendare.
Pârâtul arată că reclamantul a pornit de la o premisă greșită atunci când a afirmat că procentul de la care trebuie să pornească sporul acordat managerilor publici este de 55%, atât timp cât "legiuitorul a prevăzut că pragul de 55%, reprezintă maximul la care poate ajunge acest spor; stabilirea nivelului individual al sporului fiind o atribuție exclusivă a conducătorilor autorităților sau instituțiilor publice.
Examinând probatoriul administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr.746/27.04.2009 emis de pârâtul MFP sporul de manager public prev. de art.37 alin.2 din OUG 92/2008 privind statutul funcționarului public, denumit manager public se diminuează cu un procent de minim 10% pentru managerii public din cadrul MFP - aparat propriu și unități subordonate care îndeplinesc atribuții de coordonare a unor structuri organizatorice și respectiv cu un procent de 30% pentru manager publici din cadrul acelorași instituții, care îndeplinesc atribuții similare cu ale unui funcționar public de execuție.
În temeiul acestui act administrativ la data de 29.05.2009 a fost emis Ordinul 1921 prin care începând cu 01.05.2009 reclamantul, în calitate de manager public principal în cadrul Oficiului de Plăți și contracte Phare, beneficiază de un spor de manager public în cuantum de 20% din salariul de bază, celelalte drepturi rămânând neschimbate (fila 24).
Ordinul nr.746 /27.04.2009 nu reprezintă așa cum susține reclamantul un act administrativ cu caracter normativ, întrucât nu conține norma cu caracter general, abstract, obligatoriu pentru un număr nedeterminat de persoane, ci se referă strict la o anumită categorie determinată de subiecți, respectiv managerii publici din cadrul MFP.
Reclamantul consideră că sporul de care beneficiază în calitate de manager public în cadrul MFP trebuie să pornească de la pragul de 55%.
Textul de lege prevede că pentru activitatea desfășurată un manager public beneficiază de un spor de până la 55% aplicat la salariul de bază și care nu face parte din aceasta, pe lângă prime și sporul de vechime, nivelul individual al acestui spor urmând a fi stabilit de conducătorul autorității sau instituției publice.
Așadar, reclamantul nu are un drept efectiv ci o vocație la a primi sporul respectiv în cuantumul său maxim de 55%, competența și atribuția exclusivă în cuantificarea și stabilirea acestui spor revenind conducătorului autorității publice respective, în cauză MFP.
Cum nivelul individual al sporului de manager public se poate situa între 1% și 55% aplicat la salariul de bază, instanța nu se poate substitui conducătorului autorității publice în aprecierea nivelului acestui spor, acesta din urmă având competența exclusivă sub acest aspect.
Așadar,sporul acordat reclamantului prin ordinul nr.1921/29.05.2009 se încadrează în limitele stabilite de legiuitor potrivit art.37 din OUG 92/2008, așa cum a fost modificată din OUG 35/2009.
Criticile reclamantului privesc în principal actul normativ în temeiul căruia au fost emise cele două Ordine atacate în prezenta cauză, acte administrative ce au fost emise în executarea legii.
În cauză, nu poate fi reținută nici discriminarea având în vedere că prin numeroase decizii Curtea Constituțională a statuat că principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații în care,în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, dar nu împiedică aplicarea unui tratament juridic diferit, justificat obiectiv de existența unor situații diferite în care se află o categorie de cetățeni în raport au alta.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în mod repetat că o diferență de tratament are natură discriminatorie, doar dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă, obiectivă, adică nu cunoaște un scop legitim sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Totodată s-a statuat că statele dispun de o marjă de apreciere în a determina dacă și în ce măsură diferența dintre situații similare sunt de natură a justifica un tratament diferit, iar autoritățile rămân libere să aleagă între măsurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim.
Având în vedere că sub aspectul atribuțiilor specifice, responsabilităților, managerii publici din cadrul MFP se pot afla în situații diferite, după cum îndeplinesc atribuții de coordonare a unor structuri organizatorice sau atribuții similare cu ale unui funcționar public de execuție, existența unui regim salarial diferențiat are o justificare obiectivă.
Cu privire la cererea de suspendare a executării celor două acte administrative,Curtea reține că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art.14 din Legea nr.554/2004 sub aspectul existenței unui caz bine justificat și a pagubei iminente.
De altfel, reclamantul nu precizează în ce constă prejudiciul material viitor și previzibil și nici nu face dovada acestuia.
În aceste condiții, va fi respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a actelor administrative.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare.
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în B,-,.B,.13, județul B, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B-, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.01.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
-
Red.
Gh./4 ex.
22.03.2010
Președinte:Stănișor Denisa AngelicaJudecători:Stănișor Denisa Angelica
