Anulare act administrativ . Sentința 47/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 47
Ședința publică de la 3 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanții, domiciliat în G,-, jud. G, domiciliată în G, str. 1 - 2. -. 10,jud. G, domiciliat în G,-, jud. G și COM G, cu sediul în G,-, județul G, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G,cu sediul în-, jud. G, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.01.2010 și s-au consemnat în încheierea din acea zi, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 03.02.2010, când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, și Com G în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G -
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea de față reclamanții au solicitat anularea deciziilor nr. 21, 22, 23 și 24/27.06.2007 privind stabilirea răspunderii lor solidare pentru suma de 1.031.066 lei datorată de către debitoarea G, a cărei insolvență au cauzat-o în condițiile art. 27 din Cod procedură fiscală.
Cererile de chemare în judecată, formulate separat de cei patru reclamanți și înregistrate ca atare au fost conexate în condițiile art. 164 din Cod procedură civilă.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au susținut că au deținut diverse calități în cadrul G după cum urmează: Com acționar, actionar și administrator, acționar și director economic.
Fără a li se da posibilitatea de a-și formula apărările și fără a putea consulta actele inspecției fiscale, au susținut aceștia, a fost emisă decizia de stabilire a răspunderii lor solidare, prin încălcarea disp. art. 9 din Cod procedură fiscală.
Față de generalitatea motivării deciziilor de impunere, nu rezultă din conținutul acestora elementele răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate și vinovăția. Nu în cele din urmă, autoritatea pârâtă nu a făcut dovada că reclamanții ar fi acționat cu rea credință, provocând în acest fel insolvabilitatea debitoarei.
Or, lipsind aceste elemente, în mod nelegal Gas tabilit răspunderea solidară a reclamanților pentru aducerea în stare de insolvență a debitoarei
În dovedirea susținerilor lor reclamanții s-a folosit de proba cu înscrisuri și expertiza contabilă.
Din cuprinsul deciziilor contestate rezultă că faptul generator al insolvenței l-a constituit decapitalizarea debitoarei prin vânzarea a două spații comerciale dobândite prin cumpărare în leasing, cumpărător fiind chiar reclamanta Com la 5.02.2004 la prețuri mai mici în opinia decât cele practicate pe piață.
Alte bunuri mobile au fost vândute în anul 2000 către
Față de împrejurarea că prin aceste operațiuni s-a cauzat insolvența debitoarei, având în vedere calitatea de acționari a reclamanților și de membri în conducerea acestei societăți, în temeiul art. 27 din Cod procedură fiscală. s-a dispus angajarea răspunderii lor solidare pentru întreaga datorie bugetară a debitoarei.
Din raportul de expertiză contabilă efectuată in cauză la cererea reclamanților, rezultă că prin Raportul de inspecție fiscală nr. 3125/27.11.2003 debitoarea G avea datorii doar în privința sumelor aferente anului 2003, în total 232.615 lei iar în perioada 2000 - 2005, au fost achitate datorii bugetare în sumă totală de 104.500 lei.
Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pornind de la justețea constatărilor raportului de inspecție fiscală și a celor reținute prin deciziile de impunere.
Analizând întregul material probator administrat în cauză curtea apreciază că acțiunea este fondată urmând să o admită ca atare.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În cauza dedusă judecății, reclamanții au făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de admitere a acțiunii lor se impune pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiunilor de principiu ale art. 12 din Cod procedură fiscală, relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună credință în scopul realizării cerințelor legii.
În ceea ce privește răspunderea solidară, art. 27 lit. b din același cod menționează că pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidar cu acesta " administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia".
În cauză deși și-a întemeiat decizia pe dispozițiunile art. 27 lit. b sus citat, nu a făcut nici-o dovadă în sensul provocării insolvabilității cu rea credință de către reclamanți.
Între vânzarea unor bunuri și starea de insolvență a debitoarei nu a fost stabilit nici-un raport de cauzalitate, cu atât mai mult cu cât insolvența acesteia s-a constatat la 27.06.2007 iar vânzările au fost făcute cu trei ani mai devreme.
Mai mult decât atât, în cauză nu au fost dovedite în nici-un chip intențiile frauduloase ale reclamanților și cu atât mai puțin reaua lor credință.
Atât în materie fiscală cât și în dreptul civil, care constituie dreptul comun în privința instituției bunei credințe, legiuitorul a instituit principiul general de drept al prezumției de bună credință.
Potrivit art. 1899 alin. 2 din Cod civil, buna credință se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce aleagă rea credința.
În cauza de față, în afară de invocarea textelor din Cod procedură fiscală și a calității de acționari ori de angajați ai reclamanților, nu a făcut nici-o dovadă a relei credințe a acestora.
Or în lipsa relei credințe ca element esențial al angajării răspunderii solidare în condițiile art. 27 lit. b din Cod procedură fiscală, măsura dispusă de pârâtă este vădit lipsită de suport legal.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca admițând acțiunea de față să desființeze actele de impunere fiscală și măsurile dispuse împotriva reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții, domiciliat în G,-, jud. G, domiciliată în G, str. 1 - 2. -. 10,jud. G, domiciliat în G,-, jud. G și COM G, cu sediul în G,-, județul G, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G,cu sediul în-, jud. G, având ca obiect anulare act administrativ.
Dispune anularea Deciziilor nr. 21,22,23 și 24 din 27.06.2007 emise de autoritatea pârâtă și înlătură obligarea solidar a reclamanților la plata sumelor stabilite prin aceste decizii.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 3 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - |
Grefier, - - |
Red. Ap./07.05.2010
Tehnored. /7ex./07.05.2010
Comunicat 5 ex./07.05.2010
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanții, domiciliat în G,-, jud. G, domiciliată în G, str. 1 - 2. -. 10,jud. G, domiciliat în G,-, jud. G și COM G, cu sediul în G,-, județul G, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G,cu sediul în-, jud. G, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns pentru reclamanți avocat și pentru pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G consilier juridic,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentantul reclamanților nu mai are alte cereri și excepții de invocat, consideră cauza în stare de judecată.
Reprezentantul autorității pârâte nu mai are alte cereri sau excepții de invocat, consideră cauza în stare de judecată.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea acțiunii cum a fost formulată, va depune la dosar concluzii scrise, sens în care solicită amânarea pronunțării.
Reprezentantul autorității pârâte G, solicită având în vedere motivele prezentate în întâmpinarea depusă la dosar respingerea acțiunii.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera dar și pentru ca reprezentantul reclamanților să depună la dosar concluzii scrise
DISPUNE
Amână pronunțare la data de 03.02.2010.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2010.
Președinte, dr. - - |
Grefier, - - |
Judecători:Ioan Apostu
