Anulare act administrativ . Decizia 476/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.476/CA.
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Claudiu Răpeanu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenții pârâți - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998 DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, și NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR PRIN DIRECȚIA FINANCIAR ADMINISTRATIVĂ ȘI RESURSE UMANE - cu sediul în B, sect.1, Calea, nr.202, împotriva sentinței civile nr.238/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți - GH. - domiciliat în C,-, -,.B,.28, jud. C, GH. - domiciliată în C,-, jud. C, GH. - domiciliat în,-, jud. C și GH. - domiciliată în C,- BIS, jud. C, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea având nevoie de timp pentru a delibera în conformitate cu disp. art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 29 octombrie 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanții.,., și. au chemat în judecată pârâții Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Locală C formulând contestație împotriva Deciziei nr.11/09.01.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin care solicită anularea deciziei și a hotărârii, constatarea calității contestatorilor de beneficiari conform Legii nr.9/1998 pentru suprafața de 5 ha teren extravilan, casă + dependințe, teren intravilan 25002și culturi stabilite conform Legii nr.9/1998 și neculese, obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor.
Prin sent.civ.nr.238/05.03.2009 Tribunalul Constanța -Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii având ca obiect anularea Hotărârii nr.1337 din 13.02.2003 a Comisiei Județene C și cererea având ca obiect obligarea la plata despăgubirilor.
A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții, a dispus anularea Deciziei nr.11/09.01.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
A respins cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta
Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului C, ca inadmisibilă.
A respins cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Direcția Financiar-Administrativă având ca obiect obligarea la plata despăgubirilor, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele, reclamanții, în calitate de moștenitori ai defunctului G, au formulat cererea nr.1820/23.03.1999 prin care au solicitat despăgubiri în baza Legii nr.9/1998.
Prin Hotărârea nr.1337/13.02.2003 s-a aprobat cererea lor și s-a propus acordarea de compensații în valoare de 286,32 lei pentru 3,5 ha reprezentând recoltă porumb neculeasă. Această hotărâre a fost validată prin Decizia nr.11/09.01.2008 Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Împotriva deciziei reclamanții au formulat contestație arătând că autorul nu a dobândit nici un bun în România, astfel că pârâta trebuia să-i acorde despăgubiri pentru 5 ha teren extravilan, casă și dependințe, 25002teren intravilan, culturi neculese în vederea reparării integrale a prejudiciului.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a arătat în întâmpinare că valoarea compensațiilor a fost stabilită în mod corect având în vedere declarații pe proprie răspundere nr.383/1999 și cererea nr.1820/1999 date de reclamanți.
Într-adevăr, unul dintre moștenitori la data formulării cererii conform Legii nr.9/1998 a solicitat despăgubiri pentru recolta neculeasă.
Conform Situației Comisiei Mixte Româno- (fila 64) s-a reținut că autorul reclamanților a abandonat în Bulgaria 10 ha teren extravilan, casă cu dependințe și un loc de casă a cărui întindere nu este precizată.
Din declarațiunea dată în 1940 de autor (fila 66) și din contractul de vânzare-cumpărare aflat la fila 74 instanța a reținut că locul de casă avea suprafața de 25002.
La fila 45 există procesul verbal încheiat la 24.08.1942 prin care autorul evacuat din județul repartizat pentru colonizare în județul T, a fost pus în posesia a 10 ha teren agricol și o locuință.
Pentru aceste bunuri s-a fixat o chirie anuală de 600 lei, iar pentru folosirea terenului agricol o arendă de 4800 lei.
La fila 63 din dosar se află o adresă din 25.11.1944 emisă de Oficiul Național al către Inspectoratul General al D prin care se arată că nu s-a încheiat contract de proprietate pentru lotul de cultură și lotul de casă pentru care a fost pus în posesie.
Se arată că, în caz negativ se va anula procesul verbal de punere în posesie.
Din analiza acestor înscrisuri s-a reținut că autorul nu a încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru bunurile primite în România, iar procesul verbal de punere în posesie nu poate fi asimilat unui contract de vânzare-cumpărare întrucât prin acesta autorul nu a dobândit nici un drept de proprietate asupra imobilelor din județul
Potrivit art.1 din Legea nr.9/1998 cetățenii români prejudiciați au dreptul la compensații în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile care le avea în proprietate în județele și, cedate în Bulgaria, pentru recolte neculese, plantații pomi fructiferi.
În speță, s-a reținut că din documentația depusă, autorul nu a fost despăgubit în România, astfel că pârâta în mod neîntemeiat nu a apreciat că reclamanților li se cuveneau despăgubiri pentru toate bunurile abandonate de autor în Bulgaria conform Situației Comisiei Mixte Româno- aflată la fila 64 din dosar Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va avea în vedere și Decizia nr.439/1991 (fila 76) privitor la suprafața de 5 ha teren agricol.
În ceea ce privește recoltele neculese se reține că autorul a abandonat 3,50 ha porumb (fila 68) pe care Comisia de aplicare a Legii nr.9/1998 le-a apreciat corect.
Pentru aceste considerente, instanța a anulat Decizia nr.11/09.01.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, autoritatea urmând să emită un nou act administrativ care să cuprindă valoarea corectă a despăgubirilor cuvenite reclamanților conform Legii nr.9/1998, în vederea acoperirii integrale a prejudiciului suferit de autor în urma aplicării Tratatului din 07.09.1940.
În ce privește cererea formulată de reclamanți privind obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru bunurile indicate în cuantum provizoriu de 500.000 lei instanța a respins-o ca inadmisibilă pentru următoarele aspecte:
Față de disp. Legii nr.9/1998, a nr.HG753/1998 (art.33-34) Comisia Județeană C are obligația de a evalua terenurile, recoltele, locuințele și anexele conform criteriilor și metodologiei prevăzute de norme după ce în prealabil verifică actele depuse și de a propune acordarea compensațiilor.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are obligația de a soluționa eventualele contestații împotriva hotărârii formulate de solicitanți conform art.7 din Legea nr.9/1998, de a valida sau invalida hotărârile și de a comunica decizia.
Instanța nu se poate substitui nici Comisiei Județene de aplicare a Legii nr.9/1998 și nici Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să stabilească valoarea despăgubirilor prin prezenta hotărâre judecătorească.
Instanța de contencios administrativ este investită a verifica doar legalitatea și temeinicia actelor administrative contestate.
Art.18 din Legea nr.554/2004 arată că instanța de contencios administrativ poate, după caz, să anuleze, în tot au în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
De asemenea, instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
Astfel, se apreciază că instanța nu poate decât să anuleze actul administrativ și nu să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act administrativ.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta B solicitând modificarea în parte, în ce privește anularea Deciziei 11/2008. În acest sens critica adusă hotărârii o reprezintă faptul că, dacă instanța de fond a constatat inadmisibilitatea cererii având ca obiect anularea Hotărârii nr.1337/13.02.2003, pe cale de consecință instanța n-ar trebui să anuleze Decizia nr.11/09.01.2008 ce valida această hotărâre.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, Curtea va admite recursul constatând că în cauză hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Potrivit înscrisurilor depuse de reclamantul la Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, respectiv Situația de avere a Comisiei mixte româno-bulgare din 1942 coroborată cu din 1940, rezultat faptul că, autorul Gad eținut în Bulgaria 10 ha teren agricol și o casă cu curte de 2.500 mp precum și recolte neculese de porumb de pe o suprafață de 3,5 ha.
La colonizarea sa în România autorul Gap rimit 10 ha teren arabil și o casă cu curte a cărei suprafață nu a fost determinată în procesul verbal de colonizare.
Din Declarația autentificată prin Încheierea nr. 383/22.03.1999 a BNP G intimatul reclamant declara pe proprie răspundere și sub sancțiunea legii penale, respectiv art.292 pen, ce incriminează falsul în declarații, faptul că de pe urma defunctului său tată ST Gaf ost despăgubit cu 5 ha teren arabil, un imobil compus din casă și 2.500 mp teren aferent și i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991 pentru suprafața de 5 ha teren arabil în acțiuni.
Urmare a acestei declarații în ziua următoare la data de 23.03.1999 intimatul. a depus la Prefectura jud.C cererea înregistrată sub nr.1820 prin care solicita despăgubiri conform Legii 9/1998 numai pentru recoltele rămase neculese.
Prin urmare Comisia Județeană C prin Hotărârea nr.1337/13.02.2003 a dispus în mod corect acordarea de compensații pentru diferența rămasă nedespăgubită, respectiv recoltele de porumb abandonate și calculate la suma de 286,03 lei.
Potrivit art.7 alin.1 și 2 din legea 9/1998, hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului.
În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei poate face contestație la comisia centrală.
Această hotărâre a respectat întocmai voința reclamanților, situație în care aceștia au considerat că nu este necesară introducerea unei contestații.
Art.35 din HG 753/1998 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii 9/1998 stabilește la alin.4 care sunt atribuțiile vicepreședintelui astfel, a) organizează, conduce și răspunde, potrivit legii, de întreaga activitate a acestui serviciu; b) dispune prin decizie plata despăgubirilor, iar prin decizie motivată, invalidarea hotărârilor de acordare a despăgubirilor sau rectificarea acestora; c) dispune prin decizie motivată admiterea sau respingerea contestațiilor împotriva hotărârilor comisiilor județene și a municipiului
Rezultă așadar, că în situația în care nu s-a formulat contestație împotriva hotărârii comisiei județene vicepreședintele a dispus prin decizie validarea hotărârii și plata despăgubirilor.
La rândul său această decizie nr.11/09.01.2008 comunicată reclamanților a fost atacată în justiție printr-o cerere de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ.
În această nouă cale de atac intimați reclamanți formulează pretenții noi față de cele din 1999 solicitând despăgubiri pentru suprafața de 5 ha teren arabil extravilan, casă, dependințe și teren afferent în suprafață de 2.500 mp intravilan și culture neculese.
Articolul 1 alin.1 și 2 din legea 9/1998 prevede că, cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți.
De prevederile alin. (1) beneficiază și cetățenii români, moștenitori legali ai foștilor proprietari.
În cazul de față intimații reclamanți nu au contestat hotărârea comisiei locale prin care au fost despăgubiți doar pentru recoltele neculese, astfel că ordinul de validare a fost emis cu respectarea prevederilor legale.
Singurele despăgubiri cerute și reținute în Hotărârea 1337/13.02.2003 validată de Decizia nr.11/09.01.2008 sunt reprezentate de culturile de porumb de pe o suprafață de 3,5 ha, calculate la suma de 286,03 lei.
Din cel prezentate mai sus Curtea consideră recursul fondat, iar în temeiul art.312 alin.2 urmează a-l admite, cu consecința modificării, în parte, a sentinței recurate, în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea Deciziei nr.11/09.01.2008, ca nefondat. Se vor menține restul dispozițiilor din sentință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții pârâți - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998 DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, și NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR PRIN DIRECȚIA FINANCIAR ADMINISTRATIVĂ ȘI RESURSE UMANE - cu sediul în B, sect.1, Calea, nr.202, împotriva sentinței civile nr.238/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți - GH. - domiciliat în C,-, -,.B,.28, jud. C, GH. - domiciliată în C,-, jud. C, GH. - domiciliat în,-, jud. C și GH. - domiciliată în C,- BIS, jud.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că:
Respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei nr.11/09.01.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.jud.hot.
Red.jud.dec.
04.01.2010
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Claudiu Răpeanu
