Anulare act administrativ . Decizia 4772/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4772
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta M- TR.S împotriva sentinței nr.918 din din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - P D SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata reclamantă - P D SA. lipsind recurenta pârâtă M- TR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Apărătorul intimatei reclamante, avocat, depune concluzii scrise și solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.918/09.03.2009, Tribunalul Mehedinția respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
A admis acțiunea formulată de reclamanta - P D SA în contradictoriu cu pârâta ANAF- Direcția Generală a Finanțelor Publice
A obligat pârâta să dispună restituirea către reclamantă a sumei de 12104,74 lei, reprezentând taxă specială achitată conform ordinului de plată nr.240/29.03.2007.
A obligat pârâta la 1004,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, referitor la excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de art.7 al.1 din Legea nr.554/2004, că reclamantul a făcut dovada că a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie reglementată de Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ solicitând restituirea taxei prin cererile înregistrate sub nr. 25177/24.12.2008 și nr. 23598 /02.12.2008.
Reclamantul a achitat această taxă specială pentru a i se permite operațiunea tehnică de primă înmatriculare în România a autovehiculului, second- hand, pe care l-a achiziționat în 13.02.2007 din Germania, stat membru al Uniunii Europene.
Plata taxei a fost făcută în temeiul unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Ordinul nr.418/2007 - Anexa 1 și care este afișată public, în format electronic.
În aceste condiții organul fiscal care încasează taxa specială nu emite anterior un act administrativ fiscal în înțelesul Legii contenciosului administrativ și Codului d e procedură fiscală, însăși obligația de plată a acesteia și condiționarea înmatriculării de dovada achitării acesteia echivalând cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material.
S-a apreciat că a susține că în lipsa unui titlu de creanță cu suport material reclamantul nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea taxei speciale de primă înmatriculare în România a autoturismelor ar echivala cu negarea dreptului acestuia de a avea liber acces la justiție, ceea ce contravine art.21 alin.1 din Constituția României.
Prin adresele înregistrate sub nr. 23570 /03.12.2008 și nr. 25177 /06.01.2009 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice DTSa comunicat reclamantului răspunsul său la cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare plătită în temeiul Codului fiscal pentru înmatricularea unui autovehicul second-hand, astfel că acestea nu sunt acte administrative în sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Pe fond s-a reținut că reclamantul a achitat taxa specială reglementată de art.2411Cod Fiscal, introdusă prin Legea nr.343/17 iulie 2006, modificată prin OUG nr.110/2006 aprobată cu modificări prin Legea nr.372/2007 în sumă de 12.104,74 lei pentru prima înmatriculare în România a autovehiculului, second- hand, marca - pe care l-a achiziționat în 13.02.2007 din Germania, stat membru al Uniunii Europene, la Administrația Finanțelor Publice DTS cu ordinul de plată nr. 240/29.03.2007.
Cererea reclamantului de restituire a taxei speciale reglementată de art. art.2411Cod Fiscal a fost apreciată ca fiind întemeiată pentru următoarele motive:
La 1 ianuarie 2007 România a devenit stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
4 din același articol prevede că Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2.
Astfel, dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene fac parte din dreptul intern al României, și în consecință reclamantul se poate adresa instanțelor judecătorești în scopul de a i se restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național, contrare Tratatului.
Potrivit art.2141- 2143din Codul Fiscal astfel cum a fost modificat prin Legea 343/2006, cu modificările ulterioare, și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import din statele comunitare ori din alte state.
Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Obiectivul acestei reglementări comunitare îl constituie asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre ( cauza Weigel - 2004).
Rezultă, așadar, că scopul acestei reglementări este acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Or, în România nu se percepe taxă specială la reînmatriculare pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în alte state membre ale Uniunii Europene și reînmatriculate în România.
Față de cele expuse, instanța a constatat că în speță sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, acestea având prioritate față de dreptul național potrivit art.148 alin.2 din Constituția României. În consecință, taxa specială achitată de reclamant pentru înmatricularea în România a autoturismului, second - hand, achiziționat din Germania, a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea prevederilor art.90 paragraf I din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene și a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, potrivit căruia de la data aderării dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratat și prin actul de aderare.
S-a apreciat că nu se poate dispune restituirea doar a diferenței dintre taxa specială încasată anterior pe baza unei norme de legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul OUG nr.50/1998 act normativ în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008 întrucât aceasta ar însemna aplicarea acestui act normativ și pentru trecut, ceea ce contravine principiului neretroactivității legii.
Conform art. 274. proc. civ. pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată către reclamantă, constând în onorariu avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței Tribunalului Mehedinți s-a declarat recurs de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului M - Tr. S, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs s-a arătat că art.214 ind.1-3 din Codul fiscal a fost abrogat prin nr.OUG50/2008, însă începând cu 1 iulie până la această dată taxa s-a încasat după vechea grilă. Ori, având în vedere că noua reglementare adusă prin nr.OUG50/2008 este în concordanță cu dispozițiile comunitar europene și că însăși această reglementare prevede încasarea până la 30 iunie 2008 taxei speciale de înmatriculare, nu mai poate fi invocată încălcarea dispozițiilor comunitare.
S-a mai apreciat de recurentă că acțiunea pentru restituirea taxei de primă înmatriculare nu poate fi decât parțial admisibilă, prin reducerea substanțială a cuantumului taxei, dar nu eliminarea integrală a acesteia.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a importat un autoturism second - hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, aceasta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 12104,74 lei.
Reclamanta s-a adresat Direcției Generale a Finanțelor Publice, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr. 25177 din data de 06.01.2009, a răspuns reclamantei, în sensul că cererea nu poate fi soluționată favorabil întrucât suma a fost achitată în baza art.214 ind.1-3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Prin modificarea adusă acestei legi, prin nr.OUG50/2008, a fost abrogat art.214 ind.1-3 din Codul Fiscal, însă potrivit art.11 din diferența OUG rezultată între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007-30.06.2008 și cuantumul taxei de poluare se restituie pe baza unei proceduri stabilite prin normele metodologice de aplicare a acestei ordonanțe.
În ceea ce privește recursul, Curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului. Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr. civilă, recursul se va respinge.
În baza art.274 Cod pr. civilă, va fi obligată recurenta la 1000 lei cu cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta M- TR.S împotriva sentinței nr.918 din din 9 martie 2009, pronunțată de Tribuinalul M, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - P D SA.
Obligă recurenta la 1000 lei cu cheltuieli de judecată către intimată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud. -
Tehn. 2ex/23 2009
Jud. fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Robert Emanoil Condurat, Gabriela
