Anulare act administrativ . Decizia 479/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.479/CA
Ședința publică de la 30 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 3: Kamelia Vlad
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.103 din 03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, domiciliată în C, str. -, nr.17, -.D,.74, județul C, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30 octombrie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 103/03.02.2009 a Tribunalului Constanțaa fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond cererea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Caf ost admisă, sens în care s-a dispus anularea actului administrativ fiscal seria -, nr. -/12.03.2008, fiind obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 6 293 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data plății, până la data restituirii efective.
A mai fost obligată pârâta la plata sumei de 43,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prima instanță a fost învestită cu cererea promovata si înregistrată la data de 04.06.2008 pe rolul Tribunalului Constanta -Sectia de contencios administrativ si fiscal sub nr-, prin care reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administratia Finantelor Publice Constanta, a solicitat să se dispună anularea actului - administrativ fiscal seria -, nr.-/12.03.2008 si obligarea pârâtei la restituirea sumei de 6293 lei, plătită cu titlu de taxă speciala de primă înmatriculare auto. S-a solicitat, de asemenea a se dispune și obligarea paratei la plata dobânzilor legale determinata de la data plății si până la data restituirii efective a sumei, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt s-a arătat că reclamantul, in luna februarie 2008 importat dintr-un stat membru al Comunității Europene un autoturism marca Ford.
S-a susținut că, potrivit art.2141-2143din fiscal, reclamantul a achitat suma de 6293 lei reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculări, taxa apreciata ca fiind in contradicție cu reglementările Uniunii Europene acceptate și de România.
S-a mai arătat că reclamantul, cu raportare la disp.art.175 proc.fiscala, a formulat o contestație la Constanta, pentru restituirea acestei taxe, insa cererea a fost respinsa. Reclamantul a susținut ca, potrivit disp.art.148 alin.2 din Constituția României și în raport si de disp.art.90 si art.28 din Tratatul Comunității Europene, prevederile art.2141- art.2143din Codul fiscal modificat prin Legea nr.343/2006, erau inaplicabile. S-a invocat si faptul ca, în cauză, erau incidente disp.art.148 alin.2 din Constituția Românie, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
In drept au fost invocate disp.art.11, 148 din Constituția României, art.214-214 din Codul Fiscal, art.25, 28 90 din.
Au fost anexate act de identitate-fila 9, corespondenta parți-filele 10-11,.nr.nr.-/12.03.2008-fila 12, certificat de înmatriculare auto-fila 13.
Legal citata, parata Constanta a formulat si depus întimpinare-filele 18-21, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de către reclamant, ca nefondata. Pe cale de excepție a fost invocata inadmisibilitatea acțiunii, cu raportare la faptul ca chitanța seria -, nr.-/12.03.2008, nu reprezintă un act administrativ fiscal, si pe de alta parte pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
In motivarea întimpinării s-a arătat ca reclamantul, la data de 26.03.2008, a formulat o cerere de restituire a sumei de 6293 lei reprezentând taxa de prima înmatriculare, cerere înregistrata sub nr.-. S-a mai arătat ca acesta cerere a fost respinsa in condițiile in care reclamantul nu a depus chitanța invocata a fi aferenta sumei de bani a cărei restituire s-a solicitat.
Împotriva acestei soluții, reclamantul a formulat contestație, respinsa de asemenea, fapt comunicat petentului prin adresa nr.-/08.05.2008.
S-a apreciat ca, in cauza, parata se găsește în termenul de soluționare a cererii de restituire formulata de către reclamant, cu raportate la disp.art.70 alin.1 si 2 din proc. fiscala, considerente pentru care s-a opinat ca acțiunea promovata de către petent este inadmisibila, cu raportare la prevederile art.8 alin.1 din nr.554/2004.
S-a invocat de asemenea faptul ca solicitarea formulata de către reclamant, privind acordarea dobânzii legale, era nefondata, avându-se în vedere prevederile art.124 alin 1 din OG nr.92/2003.
Asupra actelor și lucrărilor dosarului:
Potrivit art.137 alin.1 proc.civ:"Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Instanța, la termenul de judecata din data de 27.01.2009 a pus în discuția parților excepția inadmisibilității promovării acțiunii invocata de parata Constanta.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Municipiului C suma de 6293 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare-prin chitanța seria -, nr.-/12.03.2008-fila 12.
Un astfel de act îndeplinește cerințele specifice ale actului administrativ în sensul dat de disp.art.2 alin.1 lit.c, precum și ale alin.2 din Legea nr.554/2004 (textul din urmă vizând refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim). Sub acest aspect, excepția inadmisibilității acțiunii invocata de către parata Constanta, a fost respinsa ca neîntemeiată.
S-a reținut ca prin cererea înregistrată sub nr.-/26.03.2008, reclamantul a solicitat restituirea taxei de prima înmatriculare achitata, iar prin adresa emisa-fila 11, pârâta Administrația Finanțelor Publice Car espins cererea de restituire, ca neîntemeiata. De asemenea, prin adresa nr.-/08.05.2008- fila 10, parata Constanta a respins contestația formulata de către reclamant.
otrivit art.7 alin.1 din nr.554/2004 - "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Procedura prealabilă administrativă este o procedură obligatorie, fiind o condiție de admisibilitate a acțiunii la instanța de contencios administrativ.
Pe de alta parte, potrivit art.70 proc.fiscala-"(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. (2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate. ", insa în speță parata Constanta nu s-a găsit in termenul de soluționare a cererii de restituire a taxei de prima înmatriculare formulata de către reclamant, deoarece aceasta solicitare a fost respinsa prin adresele nr.-/26.03.2008 - fila 11 și nr.-/08.05.2008- fila 10.
de cele reținute s-a apreciat ca apărarea formulata de către pârâta C privind inadmisibilitatea acțiunii, este neîntemeiată, în condițiile în care demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale Codului d e procedură fiscală au fost asigurate prin cererile de restituire formulate către parata, considerente pentru care s-a dispus respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
În speță, învestirea instanței de judecata a vizat lămurirea faptului daca taxa de înmatriculare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textul de lege anterior menționat, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene - art. 90, paragraful 1, aspect ce a fost analizat si din perspectiva Codului Fiscal, a prevederilor art.11 și 148 alin.2 din Constituția României, a Legii nr.157/2005, precum si a jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, s-a constatat că, în reglementarea internă, taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr.110/2006, fiind incluse, prin aceasta, în Codul fiscal, articolele 214 - 214, care stabilesc obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia, respectiv:
"Art.214 -(1)Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.
(2)Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(3)Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei, după cum urmează:
(4)Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(5)Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de data fabricării acestuia.
Art.214 -speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Art.214-- Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:
a)încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;
b)provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate."
În prezenta cauză, pârâta a invocat, în justificarea refuzului său de restituire a taxei de înmatriculare, incidența reglementărilor naționale, cuprinse în Codul fiscal și în Normele de aplicare ale acestuia.
Din economia textelor redate mai sus, a rezultat că taxa de înmatriculare se datora doar pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 01.01.2007, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România si care ulterior datei reținute au fost revândute.
Sub acest aspect iferența de aplicare a taxei a fost discriminatorie pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeana in scopul revânzării lor în țara, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniența, în timp ce la revânzarea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu mai era perceputa.
Potrivit art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene,"Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Pe de alta parte, otrivit p. art.11 alin. 1 și 2 din Constituția României, revizuita in anul 2003-" Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".
Art.148 alin. 2 și 4 din Constituția României statuează:"Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderareParlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2".
Din prevederile constituționale reținute si față de Legea nr.157/2005-de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, a rezultat că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Instituire a Uniunii Europene are un caracter obligatoriu pentru statul român.
S-a constatat astfel că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, aspect întărit si de jurisprudența Curții de Justiție Europene.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art.214- 214 din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, s-a constatat că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiul, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Fața de aceste considerente, în raport de textele normative reținute s-a apreciat ca acțiunea promovata de către reclamant, și întemeiată pe dispozițiile Tratatului Comunității Europene este admisibila, de vreme ce dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
De asemenea, în analizarea spetei dedusa judecății s-a avut în vedere și obligativitatea instanțelor din Statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii, ce a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de în cauzele Enel ( pronunțată la data de 15.07.1964), precum și delle Finanze dello Stato a (pronunțata la data de 09.03.1978).
Potrivit considerentelor, redate în aceste hotărâri, la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că "O instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională".
Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
În aceste condiții, față de cele reținute, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Este de reținut de asemenea soluția pronunțată de către prin Hotărârea din data de 05.12.2006, în soluționarea cauzelor reunite și Nemeth contra autorităților ungare, prin care Curtea a stabilit că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
Este real că prin OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu aplicare de la data de 01.07.2008, s-a prevăzut restituirea diferenței din taxa achitată și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor dispoziții (art.11) și au fost abrogate prevederile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003. Însă, faptul că Guvernul României, urmare a negocierii purtate cu reprezentanții Comisiei Europeane, a adoptat taxa pe poluare, nu reprezintă o împrejurare care să schimbe situația juridică din speță, ci dovedește că reglementarea în vigoare la data încasării taxei în litigiu era contrară dreptului comunitar, astfel că taxele încasate cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite.
Pentru aceste considerentele, precum si cu raportare la prevederile art.114 proc.fiscala și art.18 alin.1 din nr.554/2004, instanța a admis acțiunea principala, și pe cale de consecința, a dispus obligarea paratei Constanta la restituirea către reclamantul - a taxei de prima înmatriculare în cuantum de 6293 lei, încasata în mod nelegal.
Pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de către reclamant, pârâta Administrația Finanțelor Publice a fost obligată să achite și folosul nerealizat, respectiv dobânda legala determinata la nivelul valorii majorărilor de întârziere prevăzute de Codul d e procedura fiscala, pentru perioada cuprinsă între data reținerii sumei și data restituirii integrale.
În acest sens instanța a avut în considerare dispozițiile art.124 alin.1 proc.fiscala, potrivit căruia, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70, adică după trecerea unui termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire a sumei. Totodată s-a prevăzut în mod expres ca acordarea dobânzilor se facela cererea contribuabililor. În speță, reclamantul a solicitat paratei, prin contestația formulata - fila 41 și obținerea sumelor reprezentând dobânda legala. Aceasta măsura s-a impus și cu raportare la prevederile art.1084 coroborat cu art.1082 civil.
În baza art.274 proc.civ. reținând culpa procesuala a paratei, instanța a obligat-o pe aceasta la plata către reclamant a sumei de 43,60 lei reprezentând cheltuieli de judecata, efectuate si dovedite in cauza, constând in taxa judiciara de timbru, in cuantum de 43 lei și timbru judiciar in cuantum de 0,60 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice C, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii.
În criticile sale a arătat recurenta că, în opinia sa, chitanța de plată seria - nr. -/12.03.2008 nu este act administrativ fiscal, după cum se prevede în dispozițiile art. 41-43 din Codul d e procedură fiscală, astfel că sunt eronate considerentele instanței de fond care au reținut că respectivul act este unul unilateral, cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice", în sensul prevăzut de art.2 din Legea nr. 554/2004.
A mai susținut recurenta că împotriva formularului chitanță cod 14.02.09/TS nu poate fi exercitată calea de atac a contestației administrative, conform art. 205 proc. fiscală și nici o altă cale de atac, iar pe cale de consecință, nu se poate reține ca fiind îndeplinită procedura prealabilă, ceea ce impune soluția respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Un alt motiv de recurs este cel prevăzut de art.304, pct.9 proc. civ. întrucât instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008, deși acestea constituie norme de procedură, de aplicabilitate imediată, chiar dacă raportul juridic s-a născut sub imperiul Legii nr. 571/2003 modificată.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 3041proc. civ. Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a importat în luna februarie 2008 un autoturism marca Ford Mondeo dintr-un stat membru al Comunității Europene, iar după introducea bunului în țară a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 6293 lei, prin chitanța nr. -/12.03.2008.
Ulterior achitării acestei taxe intimatul reclamant a formulat în data de 26.03.2008 contestație la organul fiscal, conform înscrisului de la fila 23 din dosarul de fond, solicitând anularea chitanței seria - nr. -,motivând că asuma de 6293 lei este încasată nelegal, cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Prin adresa nr. -/31.03.2008, Car ăspuns petentului în sensul că taxa de primă înmatriculare este percepută legal.
În raport de aceste coordonate ale prezentei cauze Curtea reține că, la momentul formulării cererii de restituire, această procedură era reglementată de prevederile art. 117, alin. 1, lit.d din Codul d e procedură fiscală, iar organul fiscal s-a pronunțat asupra acestei cereri în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată. Prin urmare, intimatul reclamant a parcurs procedura prealabilă, prin depunerea cererii de restituire la C, iar organul fiscal a refuzat să restituie suma solicitată, pe motiv că taxe a fost legal încasată.
În prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 205 din OG nr. 92/2003 ( Codul d e procedură fiscală), deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau a altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără un titlu valabil.
Prin urmare, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune a fi formulată o nouă cerere, pentru că autoritatea administrativă nu a emis un nou act pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art. 2, alin.2 din Legea contenciosului administrativ, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Sub un alt aspect, Curtea reține că adresa nr. -/31.03.2008 materializează în cuprinsul ei manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamantă invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
A argumenta pe ideea că reclamantul trebuia să utilizeze calea unei alte acțiuni în contencios administrativ preventive în vederea înlăturării refuzului de înmatriculare dat prin ipoteză de autoritatea care ar fi trebuit să facă operațiunea de înmatriculare fără plata taxei înseamnă a expune pe reclamant, pe o durată de timp, riscului lipsei folosinței bunului său, de vreme ce fără înmatriculare un autovehicul nu poate fi folosit legal conform destinației sale.
Or, în cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii).
De altfel, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în contul entității ce aparține de pârâtă (trezorerie) este o condiție prealabilă și obligatorie pentru înmatricularea autoturismului și pentru utilizarea acestuia în mod legal în România.
Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală în temeiul căreia a făcut plata iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie.
Din această perspectivă, excepția inadmisibilității acțiunii, a refuzului jurisdicției de a statua asupra legalității impunerii și a restituirii taxei nu poate fi considerată întemeiată și drept urmare soluția tribunalului d e respingere a unei atari excepții se vădește a fi legală.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 c proc. civ. Curtea va menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 103/03.02.2009 a Tribunalului Constanța, prin respingerea recursului formulat de C ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.103 din 03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, domiciliată în C, str. -, nr.17, -.D,.74, județul C, având ca obiect anulare act administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
02 noiembrie 2009
Jud.fond.
Red.dec.jud.
2ex/03.12.2009
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Adriana Gherasim, Kamelia Vlad
