Anulare act administrativ . Decizia 480/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.480/CA
Ședința publică de la 30 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 3: Kamelia Vlad
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de reclamantul, domiciliat în orașul,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 224 din 03.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în -, județul C, P, cu sediul în C, B-dul - nr.18, județ C, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 octombrie 2009, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30 octombrie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ:
Prin sentința civilă nr. 224/03.03.2009 a Tribunalului Constanțaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DGFP C, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar acțiunea îndreptată împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a fost respinsă ca nefondată.
A reținut instanța de fond că a fost învestită cu cererea înregistrată la data de 10.12.2008 pe rolul Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr-, prin care reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice si Direcția Generală a Finanțelor Publice C, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor administrativ fiscale nr.4550/25.07.2008 și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 4733 lei, plătită cu titlu de taxă poluare. S-a solicitat, de asemenea a se dispune și obligarea pârâtelor la plata dobânzi legale determinată de la data plații și până la data restituirii efective a sumei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt a arătat reclamantul că, la data de 27.06.2008, a importat din Germania un autoturism marca Volkswagen.
S-a susținut că potrivit OUG nr.50/2008, reclamantul a fost obligat la achitarea unei taxe de poluare pentru înmatriculare, in cuantum de 4733 lei, taxa apreciată ca fiind în contradicție cu reglementărilor Uniunii Europene acceptate și de România.
S-a mai arătat că reclamantul a formulat o cerere la, pentru restituirea acestei taxe, însa cererea nu a fost soluționată până în prezent.
Reclamantul a susținut că, potrivit disp.art.148 alin.2 din Constituția României și în raport si de disp. art. 90 si art.28 din Tratatul Comunității Europene, prevederile OUG nr.50/2008, erau inaplicabile. S-a invocat și faptul că, în cauză, erau aplicabile disp.art.148 alin.2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În drept au fost invocate disp.art.11, 148 din Constituția României, OUG nr.50/2008, art.25, 28 90 din.
Au fost anexate înscrisuri, filele 8-17.
Legal citată pârâta DGFP Constantă a formulat și depus întâmpinare -filele 24-26, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de către reclamant, ca nefondată.
Legal citată pârâta nu a formulat și depus întâmpinare.
Pârâta DGFP Constanta, la termenul de judecata din data de 17.02.2009 a formulat o cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu.
Instanța, la termenul de judecată din data de 17.02.2009 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP C, considerente pentru care a dispus respingerea acțiunii promovata de către reclamant în contradictoriu cu această pârâtă.
Procedând la soluționarea cauzei, instanța a administrat la solicitarea reclamantului proba cu înscrisuri.
Potrivit OUG nr.50/2008 taxa de poluare pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
În speță, investirea instanței de judecata vizează lămurirea faptului dacă taxa de poluarea instituită cu ocazia primei înmatriculări, a cărei plată este prevăzută cu titlu obligatoriu de actul normativ anterior menționat, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene - art. 90, paragraful 1, aspect ce urmează a fi analizat și din perspectiva prevederilor art.11 și 148 alin.2 din Constituția României, a Legii nr.157/2005, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, s-a constatat că, în reglementarea internă, taxa de poluare pentru autoturisme a fost introdusă prin OUG nr.50/2008, în sensul că această taxă-potrivit art.3- e datorează pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în, respectiv rivind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003.
Potrivit art.4 alin.1 lit.a, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Aceasta taxa este calculată de către autoritatea fiscală competentă-art.5 alin 1.
Din analizarea voinței emitentului (Guvernul României) se constată că promovarea acestui act normativ a avut ca Ť. protecția mediului.
Astfel, s-a urmărit ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect - " poluatorul lătește p. " ` - să conducă la finanțarea programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Potrivit art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene,"Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Pe de alta parte, otrivit p. art.11 alin. 1 și 2 din Constituția Romaniei, revizuită în anul 2003-" Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".
Art.148 alin. 2 și 4 din Constituția României statuează:"Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderareParlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2".
Din prevederile constituționale reținute și față de Legea nr.157/2005-de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Instituire a Uniunii Europene are un caracter obligatoriu pentru statul român.
S-a constatat astfel ca normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, aspect întărit și de jurisprudența Curții de Justiție Europene.
Statul român a adoptat, prin introducerea OUG nr.50/2008, norme de protecție a mediului, taxa instituită neavând un caracter fiscal, ci reprezentând o taxa de mediu. Sub acest aspect, norma interna nu este contrara dispozițiile dreptului comunitar, ce au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
Față de aceste considerente, in raport de textele normative reținute si cu natura taxei contestate, precum și cu disp.art.1 si 18 din nr.554/2004, s-a apreciat că acțiunea promovată de către reclamant este nefondata si pe cale de consecință s-a dispus respingerea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, arătând că instanța de fond a reținut într-o manieră contradictorie și contrară principiilor și legilor care guvernează România ca stat democratic că OUG nr. 50/2008 ar fi un act normativ în vigoare și legal din punct de vedere al dreptului intern, că ar avea ca Ť. protecția mediului, ar fi o taxă ecologică, pe principiul "poluatorul plătește" și că nu ar fi contrară dreptului comunitar.
Astfel, a precizat recurentul că, în opinia sa, o ordonanță de urgență nu poate modifica Codul Fiscal, iar efecte juridice produc doar ordonanțele de urgență aprobate prin lege.
Totodată, a mai arătat că OUG nr. 50/2008 este ilegală din punct de vedere al dreptului intern, deoarece a fost emisă cu încălcarea art.30, alin.1, lit.g și art. 41, alin.3 din Legea nr. 24/2000 și a art. 115, alin.4 din Constituția României, în sensul că nu existau situația extraordinară și nici urgența ce impuneau recurgerea la calea de reglementare prin ordonanță de urgență, iar art. 6, lit.a din OUG nr. 50/2008 este nelegal deoarece generează o dublă impunere, în raport de capacitatea cilindrică a autoturismului, criteriu determinant și pentru calcului impozitului asupra mijlocului de transport.
Dintr-o altă perspectivă, a opinat recurentul că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 nu este o taxă ecologică, deoarece valoarea taxei scade cu cât autoturismul este mai vechi și poluează mai mult, iar faptul generator al obligației de plată a taxei pe poluare nu îl reprezintă aptitudinea autovehiculului de a polua, ci prima înmatriculare a acestuia pe teritoriul României.
Ilegalitatea de plano a taxei de poluare raportată la Tratatul CE rezidă prin instituirea unui regim discriminatoriu aplicabil anumitor produse care, la momentul tranzacției, nu existau în România, fiind deja înmatriculate într-un stat membru UE.
Raportat la principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României, a arătat recurentul că relevanța acestui principiu se manifestă sub un dublu aspect:pe de o parte, în ceea ce privește existența, integrarea și funcționabilitatea directă a dreptului comunitar pe teritoriul țării și în beneficiul cetățenilor români, iar în al doilea rând, în sensul că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe propria răspundere, neaplicată, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acestuia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Relativ la principiul nediscriminării, a arătat recurentul că s-a statuat în jurisprudența CJCE că "statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul CE, adică să nu fie discriminatoriu."
În altă ordine de idei, s-a arătat că taxele cu efect echivalent este necesar să fie restituite in integrum și ab origine, adică în funcție de momentul în care sunt ilicite, nu de la data la care caracterul ilicit al acestora a fost constatat de către CJCE.
A mai precizat recurentul că acțiunea de fond are un caracter admisibil, iar taxa de poluare nu are un caracter fiscal, ci un caracter ecologic, după cum precizează chiar intimata la fila 3 din întâmpinare, în opinia recurentului fiind în ființă două taxe paralele, cea din codul fiscal, ce nu a fost abrogată conform dispozițiilor legale, și cea din OUG nr. 50/2008, care funcționează în regim de urgență, ca o taxă specială, fără a avea însă un caracter fiscal.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile Tratatului Comunităților Europene, pe prevederile Constituției României, pe cele ale Legii nr. 554/2004, ale Codului civil și Codului d e Procedură Civilă, pe prevederile OG nr. 2/2000, ale codului fiscal și Codului d e procedură fiscală.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 3041proc. civ. Curtea reține caracterul său fondat pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse in probațiune, Curtea retine ca autoturismul in cauza este din categoria M (1), are capacitatea cilindrica 1595 cm3 si norma de poluare Euro2.
Autoturismul a fost fabricat in anul 1999, înmatriculat pentru prima data in Germania la data de mai 1999, cumpărat de recurentul reclamant în data de 27.06.2008, care s-a prezentat în luna următoare la autoritățile române in vederea înmatriculării autoturismului pentru prima data in România. Cererea reclamantului a fost respinsa pe motiv ca nu exista dovada achitării taxei de poluare reglementata de OUG 50/2008.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Autoturismul reclamantului nu intra in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin 2 si art. 9 alin.1). Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România (art 4 lit a), fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second - hand. Deoarece OUG nr.50 a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țara. Taxa se calculează de autoritatea fiscala competenta (art.5 alin 1).
În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect - "poluatorul plătește" -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Conform jurisprudenței Curții de Justiție Europene (Comisia, cauza C-375/95;, cauza C-90/94), dispozițiile fiscale naționale nu pot fi considerate compatibile cu dreptul comunitar decât în măsura în care exclud orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale similare și sunt în mod evident nediscriminatorii. Această situație nu poate fi reținută în speță întrucât doar produsele importate sunt taxate, deși taxa se intitulează "de poluare" și ar trebui să vizeze toate autoturismele care poluează. În aceste condiții, făcând aplicarea mutatis mutandis a hotărârii pronunțate recent de Curtea de Justiție Europeană în afacerea Comisia Austria, cauza C-524/07 (discriminarea autoturismelor importate, prin impunerea unor condiții de înmatriculare mult mai stricte decât pentru autoturismele deja înmatriculate în Austria), Tribunalul a apreciat că dispozițiile nr.OUG 50/2008 contravin dreptului comunitar.
Instanța constată că, într-adevăr, în cauza sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul național.
De la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Dispozițiile art. 25, 28 și 90 din Tratatul CE urmăresc eliminarea taxelor vamale, a taxelor cu efect echivalent, a restricțiilor cantitative și a măsurilor fiscale interne care ar împieta în vreun fel asupra liberei circulații a mărfurilor. În această ambianță, trebuie observat că potrivit reglementării naționale, taxa de poluare se datorează doar de către proprietarii autoturismelor înmatriculate pentru prima dată în România, nu și de către proprietarii autoturismelor deja înmatriculate în România, cu ocazia schimbării proprietarilor și a noii înmatriculări.
Dispozițiile art. 90 din Tratatul CE urmăresc garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele interne și produsele importate.
Taxa de poluare instituită prin nr.OUG 50/2008 este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, orientând astfel fiscal cumpărătorii fie spre autoturisme second - hand deja înmatriculate în România, fie spre autoturisme noi produse în România.
Curtea de Justiție a Comunității Europene a statuat prin Decizia /Enel (1964), că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea sa la anularea lui, data fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitara și fără ca baza legala a Comunității însăși să fie pusă la îndoiala. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independența care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusa în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit ca judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, daca acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România.
Reglementata în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
OUG nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinata să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- SRL delle finanze dello Stato - în speță, taxa menita sa descurajeze importul de banane in Italia).
Prin urmare, Curtea reține că taxa de poluare are un caracter nelegal, fiind în vădită contradicție cu prevederile Tratatului, cu jurisprudența constantă a CJCE și cu dispozițiile Constituției României, astfel că se impune anularea actului administrativ fiscal vătămător pentru recurentul reclamant, cu consecința obligării pârâtei la restituirea taxei încasate fără temei legal și la plata dobânzilor aferente acestei sume. Pentru aceste motive, în raport de prevederile art. 312 proc. civ. și ale art. 304, pct. 9 proc. civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamantul, va modifica în tot sentința recurată în sensul admiterii acțiunii, anulării deciziei nr. 4550/25.07.2008 a DGFP C și obligării pârâtei la restituirea sumei achitată ca taxă de poluare și a dobânzii aferente, de la data plății până la restituirea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de reclamantul, domiciliat în orașul,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 224 din 03.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în -, județul C, P, cu sediul în C, B-dul - nr.18, județ C, având ca obiect anulare act administrativ.
Modifică în tot sentința recurată în sensul admiterii acțiunii.
Dispune anularea deciziei nr. 4550/25.07.2008.
Obligă pârâtele la restituirea, către reclamant, a sumei de 4733 lei cu titlu de taxă de poluare și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data plății până la data restituirii efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
02 noiembrie 2009
jud.fond.
red.dec.jud.- 10.XII.2009
4ex/10.XII.2009
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Adriana Gherasim, Kamelia Vlad
