Anulare act administrativ . Sentința 49/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.49/CA
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea promovată în contencios-administrativ de reclamantul G, domiciliat în comuna Crucea, satul Stupina, județ C, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE - cu sediul în B, bd.- nr.24, sector 3, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde reclamantul G, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citare cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, mențiuni referitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că la dosarul cauzei reclamantul a depus cerere de repunere pe rol a cauzei suspendată la data de 02 decembrie 2009 în baza art.242 pct.2 din Codul d e procedură civilă.
Reclamantul solicită repunerea cauzei pe rol în vederea soluționării pe fond a cauzei.
Curtea încuviințează cererea reclamantului și dispune repunerea cauzei pe rol.
Nemaifiind cereri prealabile de soluționat, probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reclamantului asupra cauzei.
Reclamantul G, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea Ordinului nr.2277/09.10.2009 emis de pârât și reintegrarea în funcția avută anterior cu plata drepturilor salariale începând cu data de 01.11.2009 până la reintegrarea în funcție; cu cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față;
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1568/36/11.11.2009 pe rolul acestei instanțe, reclamantul G, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a solicitat anularea Ordinului nr.2277/09.10.2009 emis de pârât și reintegrarea în funcția avută anterior cu plata drepturilor salariale începând cu data de 01.11.2009 până la reintegrarea în funcție; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că a îndeplinit funcția de director coordonator - adjunct al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C, conf. contractului de management nr.74/DAR/28.05.2009.
Prin Ordinul nr. 2277/09.10.2009 ministrul de resort a dispus încetarea ordinului nr.1411/28.05.2009 de numire în funcție a reclamantului precum și a contractului de management, invocându-se disp.art.65 alin.1 din Codul Muncii referitoare la desființarea postului.
Susține reclamantul că postul nu a fost desființat câtă vreme, la câteva zile după emiterea ordinului contestat, postul reclamantului a fost scos la concurs.
Reclamantul a depus la dosar ordinul nr.2277/09.10.2009, Ordinul 1411/08.05.2009, dovada îndeplinirii plângerii prealabile.
Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal ca lipsită de obiect, iar pe fond ca neîntemeiată.
În motivarea excepției lipsei de obiect față de primul capăt de cerere a arătat că Ordinul nr.2277/09.10.2009 prin care s-a dispus asupra eliberării reclamantului din funcția deținută anterior emiterii ordinului, a fost executat și epuizat prin eliberarea reclamantului din funcția deținută anterior emiterii ordinului; prin acțiunea formulată acesta urmărind repunerea în funcția publică deținută, ceea ce echivalează cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja.
Pe fondul cauzei, arată că postul deținut de reclamant a fost desființat prin Ordonanța de Urgență nr.105/2009 și nu din inițiativa angajatorului care este Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Acest ordin întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale, simpla contestare a actului administrativ de către persoana vizată nefiind în măsură să constituie prin ea însăși un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia în sensul legii.
Analizând cu prioritate excepția invocată, în considerarea disp. art.137 din Codul d e procedură civilă, instanța reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenția concretă pentru care se solicită intervenția justiției, aceasta fiind în prezenta cauză anularea ordinului nr. 2277/09.10.2009 pe care reclamantul îl apreciază a fi nelegal, ordin care își produce efecte asupra persoanei care se consideră vătămată prin acest act, astfel că obiectul cererii există, excepția invocată având un caracter neîntemeiat.
Pe fondul cauzei:
Prin Ordinul nr. 2277/09.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în temeiul prevederilor art. IV și XIV din OUG nr. 105/2009, ale art. 6, alin.(1) din Legea nr. 53/2003, ale art. 9, alin.(1), lit. h din contractul de management nr. 74/28.05.2009 și ale HG nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea s-a dispus acordarea unui termen de preaviz de 15 zile reclamantului G, urmând ca, la expirarea acestui termen, să înceteze aplicabilitatea ordinului nr. 1411/28.05.2009 și a contractului de management nr. 74/2009 în virtutea cărora își exercita funcția publică de director coordonator adjunct în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Curtea constată că ordinul atacat reprezintă un act administrativ dat în aplicarea OUG nr.105/2009, fiind justificat de către pârât exclusiv pe necesitatea eficientizării activității instituțiilor publice și a îmbunătățirii actului managerial în condițiile reducerii cheltuielilor bugetare, obiectiv ce transpare din preambulul actului normativ menționat.
Se mai reține că, ulterior sesizării instanței de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1629/03.12.2009 a Curții Constituționale s-au declarat neconstituționale dispozițiile art. 1, pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din Ordonanța de urgență nr.105/2009,
În examinarea excepției de neconstituționalitate, Curtea a considerat că
"prin procedeul legislativ utilizat, guvernul a determinat ca prevederile actului normativ abrogat și declarat neconstituțional - OUG nr. 37/2009 - să producă în continuare efecte juridice, sub forma unui act nou - OUG nr. 105/2009 - care, așa cum s-a arătat, a preluat în integralitate, cu unele modificări nesemnificative, dispozițiile inițiale în materia respectivă, iar o astfel de situație pune în discuție comportamentul constituțional și de ordin legislativ a Executivului față de Parlament și, nu în cele din urmă, față de Curtea Constituțională.
Instanța constituțională a apreciat că obiecția de neconstituționalitate este întemeiată sub aspectul încălcării prevederilorart.115alin.(6) din Constituție, potrivit cu care "Ordonanțele de urgență - nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului -".
În considerentele deciziei menționate s-a reținut că printre instituțiile fundamentale ale statului și care fac obiectul criticii de neconstituționalitate a Legii de aprobare aOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009se identifică și "serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale", prin raportare laart.123alin.(2) din Constituție, conform căruia "Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale".
În sensulart.2lit. j) din Legea-cadru a descentralizării nr.195/2006, "deconcentrarea" presupune "redistribuirea de competențe administrative și financiare de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale către propriile structuri de specialitate din teritoriu". Serviciile publice deconcentrate reprezintă, așa cum se menționează în doctrină, "prelungiri în teritoriu ale ministerelor". Serviciile publice deconcentrate sunt structuri care îndeplinesc atribuții de putere publică.
Cât privește înțelesul sintagmei "afectare a regimului instituțiilor fundamentale ale statului", se au în vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcționarea, competențele, resursele materiale și financiare, numărul și statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.
Cu privire la sensul dispozițiilorart.115alin.(6) din Legea fundamentală, Curtea Constituțională a statuat, prinDecizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, că "ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă <<afectează>>, dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin". Ori, prinOrdonanța de urgență a Guvernului nr.37/2009, așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituționalitatea.
Astfel, prin modificările aduse deOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de "director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale".
Potrivitart. IVdin această ordonanță de urgență, funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și adjuncții acestuia se desființează. În locul acestor funcții este instituită funcția "director coordonator al serviciului public deconcentrat", care va fi ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează. Persoanele care urmează să ocupe aceste funcții sunt numite prin "act administrativ" al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv și își vor exercita funcțiile în baza unui "contract de management" încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă de maximum 4 ani, contract asimilat "contractului individual de muncă".
Această construcție juridică deficitară și confuză ridică problema statutului juridic al "directorului coordonator" și a naturii juridice a "contractului de management".
Prin reglementările sale,Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009"afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prinLegea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederileart.73alin.(3) lit.j) din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.
Totodată, Curtea observă că, prin dispozițiile sale,Ordonanța de urgență a Guvernului nr.105/2009exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice.
De altfel, concluzionează instanța constituțională, prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând, astfel, dispozițiileart.115alin.(6) din Constituție. Ori, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că viciul de neconstituționalitate a unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanței respective. În consecință, legea care aprobă o ordonanță de urgență neconstituțională este ea însăși neconstituțională.
Ținând cont de existența viciului de neconstituționalitate extrinsecă evidențiat mai sus, constând în emiterea de către Guvern a unei ordonanțe de urgență într-un domeniu care, potrivitart.115alin.(6) din Constituție, este sustras competenței sale, Curtea constată că examinarea celorlalte critici de neconstituționalitate a Legii pentru aprobareaOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009nu mai este necesară.
Prin urmare, neconstituționalitatea OUG nr.105/2009, determinată de necompetența materială a Guvernului de a interveni în domeniul de reglementare al unor instituții fundamentale ale statului, atrage deopotrivă nelegalitatea actului administrativ în discuție, atât sub aspectul măsurii ce vizează desființarea funcției publice de conducere cât și al celei privind încetarea raportului de serviciu al reclamantului și eliberarea sa din funcție.
Astfel, instanța reține că disp. art.IV alin.1 din OUG nr.105/2009 prin care s-a stabilit căfuncțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și adjuncții acestuia, sunt și rămân desființate, a fost declarat neconstituțional, astfel că actul administrativ adoptat în temeiul acestei dispoziții neconstituționale are un caracter nelegal, fapt ce impune a se dispune anularea sa și repunerea reclamantului în funcția publică deținută anterior emiterii ordinului nr. 2277/2009, cu toate consecințele de natură salarială ce urmează a fi luate în vederea reparării prejudiciului cauzat persoanei vătămate.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivul de nelegalitate reținut face inutilă cercetarea celorlalte motive invocate de reclamant, urmează a admite acțiunea în parte, capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată urmând a fi respins ca nefondat, în lipsa dovezilor prin care să se ateste cheltuielile suportate de reclamant pentru susținerea demersului său judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de obiect invocată de pârât, ca nefondată.
Admite, în parte, cerereaformulată de reclamantul - domiciliat în comuna Crucea, satul Stupina, județul C, în contradictoriu cu pârâtulMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE-- cu sediul în B, bd. - nr.24, sector 3.
Dispune anularea Ordinului nr.2277/09.10.2009 emis de pârât.
Dispune integrareareclamantului în funcția deținută anterior emiterii ordinului nr.2277/09.10.2009 și plata drepturilor salariale cuvenite pentru această funcție de la data de 01.11.2009 până la reintegrare.
Respinge capătul de cerereprivind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor judiciare, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare..
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 februarie 2010.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.hot.jud.
4 ex/10.03.2010
Emis 2 com/
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim
