Anulare act administrativ . Sentința 50/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 50
Ședința publică din data de 20 martie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamantul domiciliat în P,-,. 171,. 5, județul P, în contradictoriu cu pârâtulMINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 2,-.
Acțiunea este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.92461 din 4 martie 2008 și timbre judiciare în cuantum de 0,3 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 10 dosar, lipsă fiind pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru reclamantul, arată că nu mai depune alte înscrisuri la dosarul cauzei.
Învederează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea acțiunii.
Curtea, luând act de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Avocat, pentru reclamantul, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Solicită a se face aplicarea dispozițiilor legale, având în vedere că art. 54 lit. h din Statutul funcționarilor publici, nu definește clar suspendarea din funcție.
URTEA
Prin cererea inregistrată la nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a solicitat anularea în tot a Ordinului nr. 5/7.01.2008 al Ministerului Agriculturii si suspendarea executării acestuia până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.
n motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a dat o interpretare eronată dispozițiilor art. 86 alin. 2 si ar. 94 alin. 1 lit. m din Legea 188/1999, fără să fie verificate și precizate dispozițiile exprese care prevăd că pentru o infracțiune din culpă se impune măsura suspendării din funcție. Din analiza conținutului normelor invocate in Ordinul 5/7.01.2008 se constată că acestea sunt norme de trimitere, atât art. 94 lit. m cât și art. 86 alin. 2, si nu de dispoziție, ca atare prin ordinul emis era necesar sa se demonstreze care situatie dintre prevederile art. 54 lit. h din Legea 188/1999 sunt aplicabile, cu atat mai mult cu cat este vorba de o infractiune de culpa si nu una intentionata. Totodata, aceasta măsură contravine prevederilor art. 86 alin. 2, care prevăd că pe perioada suspendării raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului public in cauză.
De asemenea, era necesar ca in funcție de aceste prevederi, ordinul să conțină dispoziții explicite la situația raporturilor juridice dintre el si instituție, precum și asupra drepturilor sale salariale, de aceea, apreciază că ordinul este nelegal, iar în subsidiar este incomplet, fapt pentru care se impune anularea.
Întrucat in cauza de față se pune in discutie legalitatea actului, apreciază că se impune suspendarea executării până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, considerând că sunt intrunite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/20004, respectiv caz bine justificat si paguba iminentă.
Paguba iminenta, asa cum este definita de art. 2 lit. s din Legea 554/2004 este reperezentata de prejudicial material si previzibil, care apare tocmai prin lipsirea sa de orice mijloc de subzistenta, in conditiile in care el isi pierde atat calitatea de functionar public si nu poate dobandi alt loc de munca.
Prin interpretarea unilaterala a textelor de lege invocate in luarea deciziei de a fi suspendat raportul de munca se creeaza acea stare de fapt si de drept, care poate crea indoială in privința legalității actului administrativ.
În drept, a intemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1, art. 10 alin. 1, cu referire la art. 15 din Legea 554/2004.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus înscrisurile invocate.
Prin încheierea din data de 21 aprilie 2008, Curtea a respins cererea de suspendare a executării ca inadmisibilă.
Curtea a reținut că prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI, reclamantul a solicitat suspendarea executării actului in baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru aceleasi motive invocate și in cererea ce face obiectul prezentei cauze, cererea a fost respinsă. Dispozițiile alin. 6 art. 14, art. 15 alin. 2 prevăd in mod expres că nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.
La termenul de judecată din data de 5.05.2008, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate dipozițiilor art. art. 86 alin. 2 și art. 94 alin. 1 lit. m din Legea 188/1999 raportat la dispozițiile art. 16 alin. 1 și art. 41 alin. 1 din Constituție.
Prin încheierea pronunțată la data de 5.05.2008 Curtea a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. 2 și art. 94 alin. 1 lit. m din Legea 188/1999 raportat la dispozițiile art. 16 alin. 1 și art. 41 alin. 1 din Constituție, invocată de reclamantul și s-a suspendat judecata cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.
Prin decizia nr.1332/09.12.2008 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. 2 și art. 94 alin. 1 lit. m din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor Publici.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea a observat că asupra constituționalității textelor de lege ce formează obiect al excepției, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală ca cele invocate în prezenta cauză și prin prisma unor critici similare, în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate și ăntrucât în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții, soluția pronunțată cu acel prilej și argumentele pe care aceasta s-a bazat își păstrează valabilitatea.
La data de 4 februarie 2009 cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen de judecată la data de 27 februarie 2009.
Examinând cauza, din actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr. 5/7.01.2008, Ministrul Agriculturii a dispus, in temeiul art. 86 alin. 2 coroborat cu art. 94 alin. 1 lit. m din Legea 188/1999, începând cu data de 7.01.2008, suspendarea raportului de serviciu privind pe reclamantul, director executiv adjunct in cadrul DADR P, avand in vedere art.86 alin. 2 și art. 94 alin. 1 lit. m din Legea nr.188/1999, adresa nr. 8//P/2006 a DNA- Serviciul Teritorial P, adresa nr. 10/3.01.2008 a DADR
S-a avut în vedere că prin Rechizitoriul nr. 8/P/2006 al DNA- Serviciul
Teritorial Ploiești, la data de 20.12.2007 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 alin.2 pen. cu aplicarea art. 41-42.pen. anume infracțiunea de neglijență în serviciu, pentru fapte comise in calitate de director executiv in cadrul DADR
Conform dispozițiilorart. 86 alin. 2din Legea 188/1999,"în cazul în
care funcționarul public este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h), persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune suspendarea funcționarului public din funcția publică pe care o deține", iar potrivit art. 94 alin. 1 lit. din Legea nr. 188/1999,"raportul de serviciu se suspendă de drept .în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată a funcționarului public pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h)".
Art. 54 lit. h din Legea 188/1999 reglementează "infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea"
Având în vedere că infracțiunea pentru care reclamantul a fost trimis în
judecată, prev. de art. 249 alin.2 pen. de neglijență în serviciu, pentru fapte comise in calitate de director executiv in cadrul DADR P, este o infracțiune de serviciu sau în legătură cu serviciul, rezultă că se încadrează în dispozițiile art. 54 lit. h din Legea nr.188/1999.
Pe cale de consecință, raportul de serviciu privind reclamantul a fost suspendat de drept, potrivit art. 94 alin. 1 lit. din Legea nr. 188/1999, iar Ministrul Agriculturii a procedat în mod legal la emiterea Ordinului de suspendare raportului de serviciu privind reclamantul, față de dispozițiile art. 86 alin. 2 din Legea 188/1999.
Dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. m și art. 86 alin. 2 din Legea 188/1999 sunt dispoziții imperative, raportul de serviciu în cazul trimiterii în judecată pentru o infracțiune în legătură de serviciul fiind suspendat de drept, considerente pentru care susținerile reclamantului privind nelegalitatea ordinului, sau faptul că acesta este incomplet sunt neîntemeiate, iar în ceea ce privește săvârșirea din culpă a infracțiunii, dispozițiile art. 54 lit. h din Legea 188/1999 nu distinge, în ceea ce privește infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, între infracțiunile săvârșite cu intenție sau din culpă. Referirea din art. 54 lit.h la săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni privește numai "săvârșirea.unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice".
În motivarea deciziilor de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate privind art. 8 6 alin. 2 și art. 94 alin. 1 lit. m din Legea 188/1999, Curtea Constituțională
a reținut că măsura suspendării din funcție se aplică tuturor funcționarilor publici aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale și nu se poate susține că suspendarea din funcție sau suspendarea de drept a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici în cazul trimiterii în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art.54 lit.h) din Legea nr.188/1999 ar contraveni principiului alegerii libere a profesiei, a meseriei, a ocupației sau a locului de muncă, fiind justificată, pe de o parte, de faptul că măsura suspendării este temporară, iar pe de altă parte, de trimiterea în judecată a funcționarului public pentru infracțiuni de o gravitate deosebită.
Pentru aceste motive, curtea constată că Ordinul nr. 5/7.01.2008 contestat de reclamant, a fost emis de pârât cu respectarea dispozițiilor legale imperative prevăzute de art. 8 6 alin. 2 și art. 94 alin. 1 lit. m, cu aplicarea art. 54 lit. h din Legea 188/1999, considerente pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în P,-,. 171,. 5, județul P, în contradictoriu cu pârâtulMINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 2,-.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2009.
Președinte,
- - - Grefier,
- -
Red./CC
4 ex/13 aprilie 2009
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu
