Anulare act administrativ . Sentința 50/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 50
Ședința publică de la 4 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 28 ianuarie 2010, privind cererea de suspendare și de anulare a deciziei nr.273 din 13 octombrie 2009 emisă de INSPECTORUL GENERAL DE STAT DIN CADRUL INSPECȚIEI B formulată de reclamantul.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din 28 ianuarie 2010 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 11 noiembrie 2009 reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA -INSPECTORATUL GENERAL DE STAT, anularea Deciziei nr.273 din 13 octombrie 2009 și repunerea în situația avută anterior, precum și acordarea daunelor morale în cuantum de 50000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că Decizia nr. 273 din 13 octombrie 2009 prin care s-a dispus încetarea contractului de management nr.52 din 25 mai 2009 fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în materie astfel nu este stipulat termenul de preaviz prev.de art.79 alin.4 Codul Muncii, nu este justificat motivul legal al încetării contractului de management conform art.9 din contract, nu s-a prevăzut instanța de contencios administrativ la care se poate contesta decizia și termenul în care se poate contesta.
Ca atât mai mult, se află în incapacitate temporară de muncă conform certificatului medical atașat.
A mai arătat reclamantul faptul că Ordinul nr.916 din 25 mai 2009 prin care a fost numit în funcția de director coordonator adjunct în domeniul relațiilor de muncă nu a încetat, iar în privința contractului de management nu a intervenit niciun motiv legal de încetare sau reziliere a acestuia.
Având în vedere că acest contract de management este asimilat unui contract individual de muncă sunt aplicabile prevederile codului muncii, iar încetarea contractului de management fără un motiv legal este lovită de nulitate absolută(art.268 alin.2 lit.a-f)
Un alt motiv al contestației invocat de reclamant vizează faptul că legea de aprobare a OUG 37/2009 a fost declarată neconstituțională, iar OUG 105/2009 a copiat conținutul OUG 37/2009, fiind încălcate astfel dispozițiile art.29 alin.3 din Legea privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Au fost anexate următoarele înscrisuri: Decizia nr.273 din 13 octombrie 2009, Ordinul nr.916 din 25 mai 2009, Contractul de management nr.52 din 25 mai 2009, anexa la contractul de management.
La data de 3 noiembrie 2009 reclamantul a formulat cerere de suspendarea a executării deciziei contestate până la data rămânerii definitive și irevocabile a soluției instanței de fond, arătând că există un caz bine justificat motivat de indiciile de nelegalitate ale deciziei atacate, invocate prin cererea de chemare în judecată.
Pârâta INSPECȚIA a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, având în vedere că nu a fost respectată procedura prealabilă reglementată de art.7 alin.1 din Lg.554/2004, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a arătat că în urma organizării concursului de evaluare a cunoștințelor și aptitudinilor manageriale, contestatorul a fost desemnat director coordonator adjunct în cadrul ITM G, conform OUG 37/2009. Prin intrarea în vigoare a OUG 105/2009 și publicarea acesteia în Monitorul Oficial a fost abrogată OUG 37/2009.
Deoarece actul normativ în baza cărora directorii coordonatori și directorii coordonatori adjuncți își exercitau prerogativele și-a încetat aplicabilitatea, iar noul act normativ (OUG 105/2009) prevede expres desființarea acestor posturi și reluarea procedurii de desemnare a directorilor coordonatori (art.V), a fost emisă Decizia nr.273 din 13 octombrie 2009.
În consecință, decizia atacată constată o situație instituită prin act normativ cu valoare de lege -OUG 105/2009, pentru a aplica dispozițiile legale în vigoare.
Deciziei nr.273 din 13 octombrie 2009 nu i se aplică dispozițiile art.60 alin.1 din Codul Muncii care vizează concedierea salariaților.
Afirmația contestatorului cu privire la faptul că în cazul contractului de management asimilat contractului de muncă trebuie să fie respectată întreaga procedură prevăzută de Codul Muncii este eronată, deoarece, prin art.IV alin.7 și 8 din OUG.105/2009 legiuitorul nu a dorit altceva decât să se recunoască conducătorilor serviciilor publice deconcentrate că prin acest tip de contract persoanele în cauză să beneficieze doar de anumite drepturi prevăzute de legislația muncii.
Pentru aceleași rațiuni, decizia atacată nu poate fi anulată pentru nerespectarea mențiunilor obligatorii prevăzute de art.62 alin.2 din Codul Muncii, deoarece nu reprezintă un act de concediere a unui angajat pentru motive care țin de persoana sa.
Decizia atacată constată incidența unui caz legal de încetare a contractului de management - intrarea în vigoare a unui act normativ cu putere de lege care dispune desființarea acestor funcții.
Cu privire la petitul cererii privind acordarea daunelor morale, pârâta aarătat că prejudiciul reclamat nu este cert și nici justificat.
De asemenea nu există faptă culpabilă a instituției care să poată crea prejudicii contestatorului, instituția acționând în conformitate cu legislația în materie.
Cu privire la cererea de suspendare a arătat pârâta că reclamantul nu a făcut dovada posibilității producerii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara în urma judecării fondului.
Examinând cu prioritate, în condițiile art.137 CPC, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de către pârâtă prin ăntâmpinare, Curtea o apreciază ca neîntemeiată.
În speță, în înscrisurile depuse la dosarul cauzei(filele 25, 26 din dosar) reclamantul a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile reglementată de art.7 din Lg.554/2004. Aceasta cu atât mai mult cu cât în temeiul art.9 alin.4 din lg.554/2004 procedura prealabilă în această situație nu este obligatorie.
În ceea ce privește cererea de suspendare formulată de reclamant în temeiul art.15 din Lg.554/2004 Curtea reține următoarele aspecte:
Analizând sumar prevederile Ordinului contestat, Curtea reține că la baza adoptării măsurii de eliberare din funcția publică se află dispozițiile OUG nr. 105/2009.
În cererea de suspendare a executării ordinului de eliberare din funcție, reclamantul a susținut că există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului contestat, acestea reprezentând un caz bine justificat.
Curtea mai constată că dispozițiile actului normativ în aplicarea căruia acesta a fost emis au fost declarate neconstituționale,prin Decizia nr. 1629/03.12.2009 Curtea Constituțională statuînd că dispozițiile art. 1 pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, VIII și anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009 sunt neconstituționale, reținând că prin procesul legislativ utilizat, Guvernul a determinat ca prevederile actului normativ abrogate și declarate neconstituționale - OUG nr. 37/2009 să producă în continuare efecte juridice sub forma unui act nou - OUG nr. 105/2009 care a preluat în integralitate, cu unele modificări nesemnificative dispozițiile inițiale în materia respectivă.
Prin Decizia nr. 1257/07.10.2009, Curtea Constituțională a constatat că prin OUG nr. 37/2009, aprobată prin lege de către Parlament a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate în sensul încălcării prevederilor art. 115 alin. 6 din Constituție.
Curtea Constituțională a mai reținut că dispozițiile legale determinate în cuprinsul OUG nr. 105/2009, conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ale OUG nr. 37/2009, fiind adoptate cu încălcarea prevederilor, respectiv art. 115 alin. 6 din Constituție.
În speță, nu poate fi contestată nici existența celei de-a doua condiții impuse de dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv iminența producerii unei pagube, avându-se în vedere efectele Deciziei de eliberare din funcție, lipsirea funcționarului public de plata drepturilor salariale, afectarea imaginii și prestigiului său profesional, vacantarea postului.
În aceste condiții, Curtea apreciază că cererea de suspendare formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 este întemeiată, fiind demonstrată de către reclamant, îndeplinirea cumulativă a cerințelor legale cu privire la existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Urmează ca pentru motivele arătate să se dispună admiterea cererii de suspendare și pe cale de consecință, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 să fie suspendată executarea Deciziei nr.273 din 13 octombrie 2009 emisă de Inspectoratul General de Stat din cadrul Inspecției B, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că este întemeiată în parte acțiunea, având în vedere următoarele aspecte:
Din cuprinsul deciziei contestate rezultă că aceasta a fost emisă în aplicarea prevederilor OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale.
În exercitarea controlului legalității Deciziei nr. 302/13.10.2009, Curtea constată că dispozițiile actului normativ în aplicarea căruia aceasta a fost emisă, au fost declarate neconstituționale, așa cum s-a analizat anterior.
Decizia Curții Constituționale nr. 1629/03.12.2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 28/14.01.2010.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Efectele deciziei Curții Constituționale se răsfrâng, pe de o parte, direct și nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, iar pe de altă parte prin intermediul mecanismelor juridice prevăzute de art. 147 alin. 1 și 4 din Constituție și art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 și în alte cauze.
În conformitate cu prevederile art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, ceea ce presupune că după publicarea în Monitorul Oficial, acestea nu au efect asupra unei cauze definitiv soluționate, intrate sub autoritatea lucrului judecat, ci numai în cauzele aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Declararea, prin intermediul excepției de neconstituționalitate, a neconstituționalității unei dispoziții legale conduce la suspendarea de drept și respectiv la încetarea efectelor sale juridice.
Față de cele arătate, Curtea urmează să constate în cauză nelegalitatea Deciziei nr.273 din 13 octombrie 2009, fiind emisă în aplicarea unor dispoziții legale declarate neconstituționale.
Consecința anulării Deciziei nr.273 din 13 octombrie 2009, este repunerea părților în situația avută anterior emiterii acestui act administrativ.
Ca atare, va fi dispusă reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior emiterii deciziei și plata drepturilor salariale cuvenite și neîncasate de la momentul eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă.Se are în vedere și faptul că, în materia dreptului administrativ anularea unui act are efecte retroactive.Prin această instituție se sting efectele actelor anulate, considerîndu-se că acestea din urmă nici nu au existat.
În ceea ce privește petitul cererii privind acordarea daunelor morale în cuantum de 50000 lei, Curtea apreciază că recunoașterea vătămării produse prin actul a cărui anulare se dispune și acordarea daunelor materiale ce constau în plata drepturilor salariale de care a fost lipsit reclamantul, solicitate de acesta și acordate de instanță, reprezintă, în sine, o reparație corespunzătoare și pentru prejudiciul moral ce ar fi fost suferit de parte.
În temeiul art.274 CPC va fi obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în partea acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului INSPECTORUL GENERAL DE STAT DIN CADRUL INSPECȚIEI
Suspendă executarea deciziei până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Anulează decizia nr.273 din 13 octombrie 2009 emisă de Inspectoratul General de Stat din cadrul Inspecției
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii deciziei.
Obligă pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite, neachitate reclamantului, de la data de 13 octombrie 2009 și până la reintegrarea efectivă.
Respinge cererea privind acordarea daunelor morale.
Obligă pârâtul la 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 4 februarie 2010.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehnored.
25 Februarie 2010
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu
