Anulare act administrativ . Decizia 501/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 501/CA
Ședința publică de la 05 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ și fiscal de reclamantul, domiciliat în comuna B, de, județ T, împotriva Sentinței civile nr.850/22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, nr.202, având ca obiect anulare act administrativ - Legea 9/1998.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.10.2009, 29.10.2009 și 05.11.2009.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr.2899/88/05.12.2008 reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 2025/28 octombrie 2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pe care o consideră netemeinică și nelegală, solicitând invalidarea parțială a hotărârii nr.1829/21.03.2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului T și admiterea cererii pentru acordarea despăgubirilor bănești cu privire la suprafața de 11 ha și 8600 mp teren extravilan, 4500 mp teren reprezentând curtea și grădina casei, casa de locuit, menționate în situațiile de avere, actualizarea sumei totale cu indicele de inflație din ultima lună înaintea plății efective.
Motivând contestația, reclamantul învederează în esență că, validarea hotărârii a constat în acordarea despăgubirilor doar pentru 2,01 ha teren arabil, diferență imobil constând într-o cameră și un beci, culturi abandonate de 4 ha porumb și 1 ha soarelui, solicitând ca, în urma admiterii contestației să i se acorde despăgubiri și pentru întreaga avere abandonată în Bulgaria, actualizate cu indicele de inflație.
Prin întâmpinare, ârâta p. B - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a solicitat respingerea contestației ca nefondată, cu motivația în esență că, autorul petentului a primit prin colonizare, în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1948, o parte din bunurile abandonate în Bulgaria, astfel încât petentul este îndreptățit la acordarea despăgubirilor doar pentru diferența de valoare între bunurile abandonate pe teritoriul Statului bulgar și bunurile primite la recolonizare, conform Legii nr.9/1998.
Reclamantul a solicitat admiterea probei cu expertiză agricolă și tehnică imobiliară pentru evaluarea bunurilor.
Prin Sentința civilă nr.850/22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată împotriva deciziei nr.2025/28 octombrie 2008, emisă de, de reclamantul, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.2025/28 octombrie 2008 vicepreședintelui B, a fost respinsă în parte contestația formulată de, împotriva hotărârii nr. 1829/21.03.2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului
Reține instanța de fond că, pârâta a avut în vedere la emiterea deciziei contestate faptul că autorul petentului a primit în urma colonizării, în baza contractului de vânzare cumpărare din anul 1948 un teren agricol în suprafață de 10 ha, o casă cu 2 camere, dependințe și un teren intravilan în suprafață de 3.000 mp în comuna de, județul
În consecință, s-a considerat că petentul este îndreptățit la acordarea de compensații doar pentru diferența de valoare între bunurile abandonate pe teritoriul statului bulgar și bunurile primite la colonizare.
Se arată că, conform situației cu privire la averea imobiliară rurală a autorului (fila 32) întocmită de Comisia mixtă româno-bulgară, într-adevăr acesta a deținut în comuna, județul, o suprafață de 11,86 ha teren arabil, o casă cu 3 camere, precum și o suprafață de 4.500 mp teren curte.
Totodată, din copia extras de pe de culturi nerecoltate ale românilor și coloniștilor din comuna, județul, eliberată de Arhivele Naționale (fila 34), rezultă că a abandonat 4 ha de porumb și 1 ha soarelui, rămase nerecoltate în anul 1940, pe teritoriul Bulgariei.
După colonizare autorul reclamantului, a primit în baza contractului de vânzare cumpărare nr.225/27.01.1948 încheiat cu Statul Român, prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Oficiul Național al (fila 38), pe raza localității de, județul T, o suprafață de 10 ha teren, un imobil compus din construcția cu două camere, sală, bucătărie, grajd, hambar, samalâc și un teren loc de casă în suprafață de 3000 mp situat în V satului.
Pe data de 10 aprilie 2003 lui i s-a eliberat titlul de proprietate nr.01403 de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T, în baza Legii nr.18/1991, cu privire la suprafața de 10 ha teren situat în extravilanul localității de, județul
Prin hotărârea nr.1829/21.03.2008 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului T, au fost stabilite în baza rapoartelor Comisiei tehnice de evaluare, compensații în valoare totală de 30.577,54 lei, reprezentând 18.929,11 lei despăgubiri pentru restul suprafeței de 2,01 ha teren arabil, 9531 lei diferență de valoare a imobilului casă de locuit, respectiv pentru 1 cameră și beci și 2117,43 lei reprezentând despăgubiri pentru recolta de 4 ha porumb și 1 ha soarelui.
Față de situația -expusă, reține instanța de fond că, potrivit disp. art.1 alin.1 din Legea nr.9/1998 rep. cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria din 7 septembrie 1940, au dreptul la compensații, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri, pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi.
În atare condiții, apreciază instanța că, din probele cu înscrisuri, administrate în cauză, petentul a fost despăgubit cu privire la toate bunurile pe care le-a avut în proprietate pe teritoriul Bulgariei, astfel prin contractul de vânzare cumpărare nr.225/1948 autorului reclamantului i-au fost atribuite o parte din bunurile deținute în proprietate în Bulgaria, iar prin hotărârea nr.1829/21.03.2008 a Comisiei județene T pentru aplicarea Legii nr.9/1998, i-au fost acordate compensații pentru diferența de valoare a bunurilor, în baza criteriilor specifice de evaluare prevăzute de HG nr.753/26 octombrie 1998.
În ceea ce privește caracterul oneros al contractului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1948, în conținutul căruia a fost stabilit prețul imobilului, care urma a fi achitat de colonistul cumpărător, în termen de 10 ani, coloniștii au fost scutiți de plata sumelor datorate drept preț prin Decretul nr.553/1953, care a stabilit că sumele datorate drept preț se anulează în măsura în care nu au fost achitate până la data intrării în vigoare a acestor dispoziții.
În speță, reține instanța de fond, nu s-a făcut dovada plății prețului bunurilor dobândite de la Statul Român, în baza contractului de vânzare cumpărare mai menționat, în condițiile și termenul prev. de art.2 din acest contract, astfel că a fost respinsă contestația formulată, ca nefondată, decizia emisă de vicepreședintele fiind temeinică și legală.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivația în esență că, în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a apreciat probele administrate în cauză din care rezultă că, autorul său a abandonat averea solicitată în Bulgaria și calitatea sa de moștenitor.
Se învederează că, nu s-a avut în vedere evaluarea bunurilor conform criteriilor prevăzute de legea specială și stabilite prin expertizele efectuate în cauză, precum și înscrisurile doveditoare cu privire la dreptul de proprietate asupra celor 11,8600 ha teren intravilan și imobil casă de locuit, decizia atacată fiind nemotivată, iar solicitările făcute de recurent dovedite cu situația de avere aflată în dosar.
Prin întâmpinare, intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR solicită a se dispune respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, conform art.312 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente, în esență, apreciază Curtea:
Conform Situației de avere imobiliară rurală a Comisiei Mixte Româno-, autorul recurentului a abandonat în 11,86 ha teren agricol, o casă cu trei camere și 4500. teren intravilan, iar astfel cum rezultă din de recolte eliberat de Arhivele Naționale, același autor a abandonat în Bulgaria 4 ha recolte de porumb și 1 ha recoltă soarelui.
Probatoriul administrat în cauză face dovada că, autorul recurentului a primit în urma recolonizării în baza Contractului de vânzare-cumpărare din 1948 un teren agricol în suprafață de 10 ha, o casă cu două camere, dependințe, și teren intravilan în suprafață de 3000.p în comuna de, județul
Prin Hotărârea nr.1829/21.03.2008 emisă de Comisia Județului T, au fost acordate compensații bănești în cuantum de 30.577,54 lei pentru diferența de valoare a bunurilor, în baza criteriilor specifice de evaluare prevăzute de HG nr.753/26 octombrie 1998, astfel:
- 1.663,2 lei pentru 4 ha porumb;
- 454,23 lei pentru 1 ha soarelui;
- 9.531 lei reprezentând diferența de valoare a imobilului primit în compensare față de imobilul abandonat;
- 18.929,1 lei pentru 2,01 ha teren arabil.
La emiterea -menționatei hotărâri au fost avute în vedere prevederile art.3 din Legea nr.9/1998, potrivit cărora "În cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit în limitele stabilite de art.2".
Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că, după colonizare, autorul recurentului a primit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.225/27.01.1948 încheiat cu Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Oficiul Național al (fila 38 dos.fond), pe raza localității de județ T, o suprafață de 10 ha teren, un imobil compus din construcție cu 2 camere, sală, bucătărie, grajd, hambar, samalâc, și un teren loc de casă în suprafață de 3000.p situat în V satului.
Ulterior, la data de 10 aprilie 2003 i-a fost eliberat autorului recurentului titlul de proprietate nr.01403 de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor T, în baza Legii nr.18/1991, pentru suprafața de 10 ha teren situat în extravilanul localității de, județ
Așa fiind, cum din probele administrate în cauză rezultă că, recurentul urmează a fi despăgubit cu privire la toate bunurile pe care le-a avut în proprietate autorul său pe teritoriul Bulgariei, Curtea apreciază că, în speță, au fost respectate dispozițiile art.1 al.1 din Legea nr.9/1998 republicată, conform cu care "Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria din 07 septembrie 1940, au dreptul la compensații, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri, pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi".
Rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare nr.225/1948 că, autorului recurentului i-au fost atribuite o parte din bunurile deținute în proprietate din Bulgaria, iar prin Hotărârea nr.1829/21.03.2008 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998, i-au fost acordate compensații pentru diferența de valoare a bunurilor pe baza criteriilor specifice de evaluare prevăzute de HG nr.753/26 octombrie 1998.
Este de necontestat că, contractul de vânzare-cumpărare din anul 1948 fost încheiat cu autorul recurentului în condițiile respectării prevederilor Legii nr.715/1946 potrivit căreia, conform art.2 și art.3 se stabileau datoriile colonistului prin diferența dintre valoarea bunurilor primite în România și celor achitate, abandonate în Bulgaria, soldul respectiv reprezentând datoria față de Statul Româna, ce urma a fi achitată de acesta în 10 rate anuale, egale, începând cu anul 1950.
Reține Curtea că, autorul recurentului - recolonizat, a semnat contractul de vânzare-cumpărare din 1948 în condițiile art.14 conform cu care"Subsemnatul colonist, declar că prin semnarea acestui contract, am luat în posesiune imobilul și locul de casă arătate și descrise la punctul a, b, c, recunosc exactitatea întinderii, renunț la orice pretenție în viitor față de Statul Român și mă oblig să respect toate condițiile impuse prin legea asupra colonizării din 25 aprilie 1940, și prin acest contract".
În ce privește caracterul oneros al contractului de vânzare-cumpărare, în conținutul căruia a fost stabilit prețul imobilului ce urma a fi achitat de colonistul cumpărător, în termen de 10 ani, coloniștii au fost scutiți de plata sumelor datorate drept preț prin Decretul nr.553/1953, care a stabilit că, sumele datorate drept preț se anulează în măsura în care nu au fost achitate până la data intrării în vigoare a acestor dispoziții.
Ori, în speță, nu s-a făcut dovada prețului bunurilor dobândite de la Statul Român, în baza contractului de vânzare-cumpărare -menționat, în condițiile și în termenul prevăzut de art.2 din același contract.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii recursului, ca nefndat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ și fiscal de reclamantul, domiciliat în comuna B, de, județ T, împotriva Sentinței civile nr.850/22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, nr.202.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 05 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red.--
Dact.DS - 2 ex.
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
