Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 14/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.14/CA
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios formulată de către reclamanta - - SRL - cu sediul în,-, jud. C, în contradictoriu cu pârâta - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - P - cu sediul în C, str. -. -, nr.18, jud. C, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 15 ianuarie 2010, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra cererii în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Prin cererea adresată instanței la data de 05.11.2009 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta F - C și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr.896/02.10.2009 emisă de C - Activitatea de Inspecție Fiscală, până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulate împotriva acestui act administrativ fiscal.
În motivarea cererii se arată că în fapt, în perioada 07.09.2009 - 02.10.2009 s-a desfășurat la sediul societății o inspecție parțială fiscală efectuată de inspectori din cadrul - Activitatea de Inspecție Fiscală C, având ca obiect verificarea anticipată a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată solicitată la rambursarea prin decontul de TVA aferent lunii iulie 2009 și calculul impozitului pe profit suplimentar ce rezultă din răspunsurile primite la solicitările de verificare încrucișată emise în perioada 01.11.2004 - 30.06.2009.
Urmare acestei inspecții organele de control au întocmit procesul verbal din 02.10.2009 și raportul de inspecție fiscală din 02.10.2009 pe baza cărora a fost emisă Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr.896/02.10.2009 prin care s-au stabilit în sarcina societății:
-2.381.673 lei impozit pe profit, ca urmare a stabilirii unei baze de impunere suplimentare de 14.119.150 lei;
-1.489.842 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit;
-226.254 lei taxă pe valoarea adăugată, ca urmare a stabilirii unei baze impozabile suplimentare de 1.190.811 lei și;
-365.700 lei - obligații fiscale accesorii.
Se aduc apoi explicații punctual, în referire la aspectele reținute de către organele de control - respectiv asupra taxei pe valoarea adăugată, impozitul pe profit și apoi se arată că împotriva actului administrativ fiscal reprezentat de decizia nr.896/02.10.2009 a formulat în condițiile art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală, contestație la. C în care a arătat că decizia este nelegală și se impune anularea sa, întrucât s-a fundamentat pe o interpretare eronată și trunchiată a dispozițiilor legale aplicabile și pe de altă parte pe omisiunea de a fi analizat toate documentele prezentate organelor de control.
Se formulează apoi considerații asupra dispozițiilor legale aplicabile în referire apoi și la înscrisurile prezentate de reclamantă, pentru ca apoi, în referire la concluziile organelor de control să se arate că în mod greșit acestea, prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, s-a reținut că facturile prezentate de reclamantă, emise de 5 societăți comerciale, pentru achiziții de marfă efectuate de societate, nu ar reprezenta documente justificative în sensul conferit noțiunii de art. 6 alin. 1 din Legea nr.82/1991
Aceasta deoarece aceste înscrisuri conțin toate elementele obligatorii, potrivit legii, pentru a avea valoarea de documente justificative care să stea la baza înregistrării în contabilitate.
De asemenea, realitatea operațiunilor de vânzare - cumpărare este susținută de toate celelalte înscrisuri prezentate de societate - contractele de vânzare - cumpărare, avize de însoțire a mărfii, extrase de cont, tichete de cântărire, etc.
În raport de acestea a apreciat că greșit s-a reținut că facturile menționate nu ar reprezenta documente justificative, prin raportare la faptul că societățile comerciale emitente nu au putut fi verificate de organele de control, pentru că nu funcționau la momentul efectuării controlului, la sediul indicat, fie pentru că nu au înțeles a da curs invitației organelor de control, deoarece dispozițiile legale aplicabile condiționează valoarea de documente justificare a facturii exclusiv prin raportare la inserarea obligatorie, în cuprinsul său, a tuturor mențiunilor prevăzute de lege, iar pe de altă parte, faptul că legea nu condiționează valoarea de documente justificative a facturii de aflarea și verificarea emitentului său, la data controlului.
Nu în ultimul rând, importantă e și buna credință a sa, deoarece la momentul derulării relațiilor comerciale cu cele 5 societăți comerciale, a solicitat acestora, prezentarea în copie, a înscrisurilor doveditoare ale funcționării lor valabile.
După această prezentare se arată că în cauză, consideră că sunt întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr.896/02.10.2009 emis de, C - până la soluționarea contestației formulate împotriva acesteia, respectiv dispozițiile art. 215 Cod procedură fiscală și art. 14 alin. 1 din Legea nr.554/2004.
Cazul bine justificat, astfel cum este definit de art. 2 lit. "t" din Legea 554/2004 îl reprezintă aspectele expuse în susținerea nelegalității deciziei de impunere, reluându-se în esență susținerile, iar existența în cauză a "pagubei iminente" și această condiție este îndeplinită deoarece, prin raportare la cuantumul mai mult decât semnificativ al obligațiilor de plată suplimentare reținute prin decizia de impunere, inițierea de către autoritățile fiscale a procedurii de executare silită ar fi de natură a conduce la blocarea definitivă și ireversibilă a activității societății, instituirea popririi asupra conturilor bancare, punându-i în imposibilitatea de a desfășura activitate comercială a realiza venituri, cu consecința executării obligațiilor de plată scadente.
Același lucru e valabil și pentru vânzarea silită a imobilelor sale, toate conducând la insolvența societății.
În același sens este și nr. R (89)8 Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei la data de 13.09.1989, în care se arată că trebuie evitată măsura executării silite în astfel de situații, deoarece se poate cauza persoanelor juridice care contestă actele administrative, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului.
În drept se invocă dispozițiile art. 215 Cod procedură fiscală și art. 14 alin. 1 din Legea nr.554/2004.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosar decizia de impunere nr. 896/02.10.2009, raportul de inspecție fiscală din 02.10.2009, proces - verbal din 02.10.2009, contestația înregistrată sub nr. 7314/02.11.2009 la. C, raport de expertiză extrajudiciară, facturi și înscrisuri prezentate organelor de control, dovada începerii executării actului administrativ a cărei suspendare a executării se solicită în prezenta cauză.
În temeiul art. 215 alin. 2 instanța a stabilit în sarcina reclamantei plata unei cauțiuni în sumă de 5 % din valoarea actului, prin recipisa CEC seria - nr.- chitanța nr.-/1 consemnându-se suma de 223.175,95 RON.
Cererea este nefondată.
Potrivit art. 215 (1) Cod procedură fiscală "Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
(2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul legii contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei", iar art. 14 alin. 1 din Legea nr.554/2004 prevede că "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 autorități publice care a emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiune în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate".
De asemenea, potrivit art. 2 din Legea nr.554/2004 "Semnificația unor termeni. În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații ":
lit."t" cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ " iar litera ș "pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța reține că în cauză, în îndeplinirea condițiilor necesare pentru admiterea cererii de suspendare, cele privind sesizarea autorității publice care a emis actul (formularea contestației împotriva deciziei de impunere nr.896/02.10.2009 emisă de C ) și plata cauțiunii, acestea au fost îndeplinite, celelalte condiții, referitoare la existența cazului bine justificat și paguba iminentă, nu sunt întrunite.
Astfel, cazul bine justificat la care se referă legiuitorul reprezintă împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în ce privește legalitatea actului administrativ.
. serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie decelată cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii suspendării executării, nu se poate, ca prin aprecieri asupra actelor să se prejudece fondul, aceasta neputând fi antamat.
În referire la cele sus expuse, motivele invocate în susținerea cererii de suspendare nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului a cărei suspendare de executare se solicită, deoarece deși, facturile emise în derularea relațiilor comerciale cu cele 5 societăți amintite în actul de control, contestație și în prezenta cerere întrunesc cerințele înregistrării lor în contabilitatea societății formal, cele consemnate în cuprinsul acestora nu corespund realității, existența în fapt a societăților comerciale fiind îndoielnică, ceea ce creează suspiciuni asupra operațiunilor financiare derulate cu acele societăți, care, chiar dacă nu pot fi apreciate ca ilegale, nu pot genera deocamdată, consecințele favorabile urmărite de reclamantă ( restituire TVA sau exonerarea de plată a obligațiilor suplimentare de plată).
Aceasta, deoarece pentru considerentele sus expuse aceste înscrisuri nu pot fi considerate documente justificative, ceea ce înseamnă că nu există o îndoială serioasă în ce privește legalitatea actului administrativ.
Nici condiția pagubei iminente nu este îndeplinită, întrucât, având în vedere cuantumul sumelor stabilite de organul fiscal ca obligații suplimentare de plată, se consideră că societății nu i se aduce un prejudiciu ireparabil, nefiind aduse dovezi cu privire la acesta, în cauză nu s-au adus dovezi privind situația financiară a societății.
În ce privește nr.R (89)8 Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei din 13.09.1989, se consideră că în cauză, legiuitorul prin Legea nr.554/2004, a realizat o corelare a criteriile europene cu cele naționale și condițiile în care poate fi dispusă suspendarea actului administrativ fiscal au fost sus expuse și analizate, în cauză nefiind îndeplinite condițiile pentru luarea unei măsuri de protecție provizorie.
Pentru aceste considerente, cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr.896/02.10.20098 emisă de C va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare formulată de către reclamanta - - SRL - cu sediul în,-, jud. C, în contradictoriu cu pârâta - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - P - cu sediul în C, str. -. -, nr.18, jud. C, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
- -
Red.jud.hot./05.02.2010
Dact.gref.
4 ex/08.02.2010
Emis 2 comunicări
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea
