Anulare act administrativ . Sentința 501/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 501
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
Grefier - -
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 08 2009, privind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta - SRL și pe pârâta ANAF.Direcția Generală a Finanțelor Publice D, având ca obiect anulare act administrativ.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 08 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată, care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 9 iulie 2009, reclamanta -" "SRL Cac hemat în judecată pârâta ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice D, solicitând anularea deciziei nr.377/25.06.2009 și a raportului de inspecție fiscală parțială, înregistrat sub nr.29587/01.04.2009, emise de această autoritate.
În motivarea acțiunii a arătat că la data de 25.03.2009, în urma cererii de rambursare a soldului sumei negative a TVA stabilit pe baza decontului aferent lunii februarie 2008, s-a efectuat o inspecție fiscală parțială, prin care s-a constatat că societatea are drept de rambursare doar suma de 456.444 lei, diferența până la suma solicitată, aceea de 1.013.846 lei fiind respinsă din diverse motive.
A mai arătat că diferența de sumă respinsă la rambursare este compusă din 513.729 lei reprezentând TVA înscris pe factura nr.-/28.09.2007, emisă de -""SA B, Combinat Chimic, prin care a achiziționat instalație de amoniac II, în valoare de 3.217.566 lei, sumă ce a fost achitată integral prin bancă cu ordin de plată.
A precizat reclamanta că deducerea TVA-ului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.145 alin.2 și 146 din Codul fiscal, având în vedere că materialele rezultate din dezasamblarea instalației achiziționate au fost destinate realizării de operațiuni taxabile, aplicându-se conform art.160 alin.2 lit.a măsuri de simplificare a TVA, respectiv taxare inversă.
S-a mai arătat că societatea se află într-o situație imposibilă din punct de vedere legal și fiscal, în sensul că TVA a fost încasată de către furnizor, respectiv de -""SA, însă conform deciziei de impunere întocmită de organele fiscale nu are drept de deducere, ceea ce contravine regulilor privind acordarea TVA, conform Titlului VI din Legea 571/2003.
Direcția Finanțelor Publice Daf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând lipsa de calitate procesuală pasivă, având în vedere că actele administrative contestate au fost emise de
Pe fondul cauzei a susținut că societatea nu a respectat dispozițiile art.160 pct.1 alin.2 lit.a din Legea 571/2003 și pct.651din HG 44/2004, deoarece avea obligația să aplice măsurile simplificate (taxarea inversă), în sensul că TVA aferentă facturii invocate trebuia înregistrată concomitent și ca taxă pe valoare adăugată deductibilă și ca taxă pe valoare adăugată colectată.
Față de excepția invocată de pârâtă și față de emitentul actelor contestate, s-a introdus în cauză în calitate de pârâtă Administrația Finanțelor Publice
La dosar s-au depus raportul de inspecție fiscală parțială înregistrat sub nr.29587 din 01.04.2009, decizia de impunere din 01.04.2009, contestația formulată de reclamantă în procedura administrativă și decizia nr.377/25.06.2009, emisă de DGFP
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
În urma solicitării rambursării soldului sumei negative de TVA, în valoare de 1.013.846 lei formulată de societatea reclamantă, organul fiscal, verificând documentele puse la dispoziție de către contribuabil, a constatat că în luna septembrie 2007, societatea a dedus TVA în sumă de 513.729 lei, aferentă achiziționării unei instalații de amoniac de la furnizorul SA, conform facturii -/28.09.2007, instalație care a fost achiziționată în vederea dezmembrării și valorificării deșeurilor rezultate, deducerea de TVA fiind nelegală, întrucât societatea nu a aplicat taxarea inversă.
Față de suma de 557.402 lei, respinsă la rambursare, societatea reclamantă nu a fost de acord -potrivit contestației formulate în procedura administrativă -, cu respingerea sumei de 513.729 lei, care reprezintă TVA înscris pe această factură.
În sarcina societății reclamante a fost emisă decizia de impunere pentru suma respinsă la rambursare de 557.402 lei.
Împotriva celor două acte fiscale, reclamanta a formulat contestație cu privire la suma de 513.729 lei, însă aceasta a fost respinsă de DGFP D, prin decizia nr.377/25.06.2009, reținându-se în esență că reclamanta nu a aplicat taxarea inversă, astfel că suma de 513.729 lei, reprezentând TVA este nedeductibilă din punct de vedere fiscal.
La pronunțarea acestei soluții, organul fiscal a avut în vedere și prevederile deciziei nr.1/18.03.2005 pentru aprobarea soluțiilor privind aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la accize, taxa pe valoarea adăugată și probleme de procedură fiscală, emisă de Comisia Fiscală Centrală și publicată în Monitorul Oficial nr.360/27.04.2005.
Dispozițiile art.160.1 din Codul fiscal prevăd că furnizorii și beneficiarii bunurilor/serviciilor prevăzute la alin.2 au obligația să aplice măsurile de simplificare prevăzute în prezentul articol. Condiția obligatorie pentru aplicarea măsurilor de simplificare este ca, atât furnizorul cât și beneficiarul să fie înregistrați în scopul de TVA, conform art.153.
Bunurile și serviciile pentru livrarea sau prestarea cărora se aplică măsurile de simplificare sunt deșeurile și materiile prime secundare, rezultate din valorificarea acestora, astfel cum sunt definite de OUG nr.16/2001, privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile R cu modificările ulterioare, bunurile sau serviciile livrate ori prestate de către persoanele pentru care s-a deschis procedura de insolvență, cu excepția bunurilor livrate în cadrul comerțului cu amânuntul și materialul lemnos conform prevederilor din norme.
Conform alin.3 al aceluiași articol,pe facturile emise pentru livrările de bunuri mai sus arătate, furnizorii sunt obligați să înscrie mențiunea "taxare inversă", fără să înscrie taxa aferentă. Pe facturile primite de la furnizori, beneficiarii vor înscrie taxa aferentă pe care o evidențiază, atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă în decontul de taxă. Pentru operațiunile supuse măsurilor de simplificare nu se face plata taxei între furnizor și beneficiar.
În speță atât societatea reclamanta în calitate de beneficiar cât și furnizorul bunului, respectiv al instalației de amoniac, sunt înregistrați în scop de TVA conform art.153 Cod fiscal, iar bunul achiziționat în vederea dezmembrării și valorificării deșeurilor rezultate, face parte din categoria bunurilor prevăzute de art.160.1 alin.2 Cod fiscal, pentru care trebuie să se aplice măsurile de simplificare, în modalitatea arătată de disp.art.160.1 alin3 Cod fiscal.
Astfel conform dispozițiilor mai sus arătate, pe factura de achiziționare a bunului furnizorul trebuia să înscrie mențiunea -taxare inversă -, fără a înscrie taxa aferentă.
Prin urmare în mod greșit furnizorul bunului a înscris pe factura emisă taxa aferentă și tot în mod greșit a perceput-o de la societatea reclamantă.
La rândul ei reclamanta era obligată să aplice taxarea inversă, să nu facă plata taxei către furnizor, să înscrie din proprie inițiativă mențiunea -taxare inversă - în factură și să o evidențieze atât ca taxă colectată cât și ca taxă deductibilă în decontul de TVA.
În consecință, în mod greșit - cu încălcarea dispozițiilor mai sus arătate -, societatea reclamantă a procedat la deducerea TVA în sumă de 513.729 lei aferentă facturii de achiziționare nr.-/28.09.2007 emisă de furnizor, astfel că este legală respingerea la rambursare a acestei sume.
Susținerea reclamantei că în speță sunt incidente disp.art.145 al.2 Cod fiscal, potrivit cărora orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor dacă sunt destinate in folosul operațiunilor taxabile nu poate fi primită, deoarece bunul achiziționat face parte din categoria acelor bunuri pentru care se aplică măsurile de simplificare, prevăzute de disp. art.160.1 alin.2și 3 Cod fiscal.
De asemenea,nu este suficientă condiția deținerii unei facturi fiscale care să cuprindă toate datele și informațiile prevăzute de art.155 alin.5 pentru deducerea TVA, ci și ca bunul achiziționat să nu se încadreze între cele pentru care taxarea inversă este obligatorie.
Față de cele expuse, se constată că actele fiscale contestate sunt legale, astfel că acțiunea formulată de reclamantă fiind nefondată, urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în C,-,.1, jud.D, în contradictoriu cu pârâții ANAF -Direcția Generală a Finanțelor Publice D, cu sediul în C,-, județul D și Administrația Finanțelor Publice
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Judecători:Teodora Bănescu
