Anulare act administrativ . Decizia 515/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 515/
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, precum și de pârâtul MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.297/CA din 12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 297/ din 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta COM SRL, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUN. și MUN. prin Primar, și în consecință:
A anulat art.4, 5 și 10 din Contractul de asociere în participațiune nr.14692/03.08.2006 încheiat de părți.
A respins cererea reclamantei cu privire la dreptul de retenție, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Între reclamanta- COM SRLși pârâțiiConsiliul Local al șis-a încheiat inițial Contractul de asociere în participațiune nr.9195/11.07.2002,având ca obiect amenajarea și exploatarea Pieței situată în Cartier cel M, pentru o perioadă de 3 ani, începând cu 01.07.2002.
După expirarea acestui contract și chiar înainte de această expirare, între părți s-a purtat o corespondență variată, prin care reclamanta solicita prelungirea contractului de asociere sau restituirea investiției, iar pârâții și-au exprimat poziția în sensul părăsirii spațiului de către societate. Poziția reprezentanților pârâților cu privire la recuperarea banilor investiți de reprezentantul reclamantei a fost oscilantă - fie de prelungire a contractului fie de evacuarea a societății reclamante din spațiu - și a fost exprimată în ședințele Consiliului Local.
Punctul de vedere al reprezentantului societății reclamante este consemnat mai întâi în procesul verbal din 18.10.2004 (88-89 dos- Trib.Bv) când au fost expuse părerile reprezentanților ambelor părți cu privire la contractul încheiat în 2002 și unde reprezentantul reclamantei arată că nu poate să renunțe la investiție și dorește ca pârâții să-i cumpere dotările pe care le-a făcut.
Ulterior, prin adresa nr.12714/15.07.2005 reclamanta, prin reprezentant legal, solicită prelungirea contractului de închiriere, având în vedere că amortizarea investiției s-a realizat doar în mică măsură, în caz contrar refuzul fiind considerat drept acceptare a restituirii sumei egale cu valoarea investiției neamortizate, în condițiile art.12 din contrat (86 dos- Trib.Bv).
Acest punct de vedere al reclamantei este reliefat de pârâți în informarea nedatată, întocmită de angajați ai pârâților, depusă la filele 84-85 dos- Trib.Bv.
Punctul de vedere al pârâților a fost exprimat prin mai multe discuții în cadrul Consiliului Local, consemnate în înscrisurile depuse la dosar. Astfel, în ședința din 31.01.2005 în cadrul Consiliului Local s-a discutat în sensul că reprezentantul - a investit tot ce a avut, că este disperat că pierde lucrarea și că, potrivit contractului din 2002 trebuie să i se dea valoarea investiției; s-a mai arătata că trebuie găsită o formulă pentru a-l ajuta (74-77 dos- Trib.Bv).
În procesul verbal din 30.03.2006 s-a consemnat punctul de vedere al Primarului care propune prelungirea contractului cu - "cu încă 1 an și J pentru a-și putea recupera cheltuielile pentru că este muritor de foame. Să facă hală unde să vândă și legume, eventual să subînchirieze." (80 dos- Trib.Bv).
Prin adresa nr.10615/05.06.2006 societatea reclamantă este notificată însă să elibereze spațiul în 15 zile deoarece nu se va mai prelungi contractul de închiriere (35-36 dos- Jud.Bv ).
Deși poziția reprezentanților Consiliului Local și ai a fost oscilantă, deoarece au discutat despre prelungirea contractului în 31.01.2005 și 30.03.2006 dar au notificat-o pe pârâtă să părăsească spațiul în 05.06.2006 deoarece nu doresc prelungirea contractului, așa cum s-a arătat mai sus, totuși, la data de 03.08.2006 se încheie între părți Contractul de asociere în participațiune nr.14692/03.08.2006, ce face obiectul prezentului litigiu.
Din actele de la dosar rezultă că pentru încheierea acestui contract, reprezentantul reclamantei, d-l a purtat discuții prealabile cu juristul Consilului Local, martorul, cu care a întocmit o ciornă, pornind de la contractul din 2002, pe care au fost aduse câteva adnotări. a fost recunoscută de acest martor ca purtând scrisul său și este atașată la filele 33-36 dos- Trib.Bv.
Pe această ciornă la art.4 nu s-a menționat intervalul de timp în care se derulează contractul, ci doar perioada de 1 an; la art.5 s-a făcut adnotarea "neamortizată" cu referire la predarea investiției la sfârșitul contractului; la art.10 s-a adnotat ca preț al contractului cota de 10% dar nu mai puțin de 80 euro.
Toate aceste adnotări reprezentau voința reclamantei, prin administratorul, cu privire la condițiile în care să fie reînnoit contractul inițial din 2002.
Martorul a arătat în declarația sa (50-51 dos- Trib.Bv) că reprezentantul reclamantei a insistat anterior încheierii noului contract în inserarea unei clauze care să permită recuperarea investiției făcută în baza contractului anterior, că a adus la cunoștința primarului solicitarea reclamantei cu privire la această clauză, însă primarul nu a fost de acord. Același martor a mai reliefat că a omis să aducă la cunoștința reclamantei acest aspect al neintroducerii în contract a acestei clauze și că nu știe dacă în momentul semnării contractului de către reclamantă acesta avea reprezentarea faptului că din contract lipsește clauza care i-ar fi permis recuperarea investițiilor.
Fără a relua în detaliu declarația acestui martor, instanța a mai reținut totuși că acesta a declarat că contractul nu s-a semnat în forma prezentată în ciornă pentru că superiorii săi nu au fost de acord cu această formă și că acest martor a redactat contractul într-o nouă formă pe care nu a adus-o la cunoștința reprezentantului reclamantei, însă nu-și amintește dacă în momentul semnării contractului în această formă a fost citit de reclamantă.
La reaudierea din data de 27.01.2009, la reluarea judecății după prima casare a dosarului, martorul a mai adăugat că a dat contractul spre semnare reprezentatului societății, dar nu-și amintește să-i fi comunicat personal că s-au mai făcut modificări sau că s-a revenit asupra (12 dos.- Trib.Bv).
Martorul audiat în cauză a reliefat faptul că societății reclamante i s-a făcut o favoare prin noul contract deoarece nu trebuia să mai primească nimic câtă vreme nu a respectat contractul din 2002 cu privire la investiția făcută -trebuia să reamenajeze piață și nu magazin și nu a plătit nici o chirie - și a mai arătat că juristul primăriei nu era în măsură să facă modificări la contract deoarece contractul din 2002 era finalizat. S-a mai arătat că chiria de 480 euro urma să fie plătită de societatea care a subînchiriat spațiul -, iar - urma să primească de la aceasta suma de 320 euro (18-19 dos.- Trib.Bv).
Reclamanta a susținut în acțiunea sa că în momentul în care a semnat contractul acesta cuprindea clauzele înscrise în ciornă, iar ulterior, în timpul așteptării semnării contractului de către reprezentanții pârâților, prin intermediul juristului, care a plecat cu contractul prin Primărie, i s-au înlocuit filele din contract.
Ceea ce este evident în cauză este faptul că din toate înscrisurile descrise mai sus, anterioare încheierii contractului din 3.08.2006, rezultă fără putere de tăgadă poziția ferma a reclamantei în sensul că dorește să-și recupereze investiția rămasă neamortizată, conform contractului din anul 2002.
Față de această poziție a reclamantei și în raport de condițiile în care a fost negociat contractul din 2006 -doar în prezența juristului, cu semnarea ulterioară a contractului de către reprezentanții Consiliului local și de către Primar - instanța apreciază că există un M dubiu cu privire la aprobarea de către reclamantă a clauzelor care permit majorarea chiriei precum și predarea investiției liberă de orice sarcini financiare, deci fără recuperarea investiției rămasă neamortizată.
În ceea ce privește datele între care urma să fie valabil contractul încheiat în 03.08.2006 instanța reține că nu există la dosar nici un indiciu și nici o justificare pentru care contractul nu era valabil începând cu data încheierii lui ci pentru perioada 30.03.2006 -30.03.2007, cu atât mai mult cu cât chiar la data de 05.06.2006 societatea reclamantă este notificată să elibereze spațiul pentru că nu mai avea contract, așa cum s-a arătat mai sus.
Nici clauza cu privire la chiria de 480 de euro nu are o justificare și nu există nici un înscris în care să fie indicat modul în care s-a negociat această chirie, așa cum a reliefat martorul la audierea sa ca martor.
Acest dubiu ce planează asupra clauzelor negociate ale contractului se coroborează cu faptul că contractul în litigiu nu a fost semnat pe fiecare pagină pentru confirmarea aprobării respectivelor clauze, deci ar fi putut fi ușor schimbate paginile nesemnate.
Este adevărat că martorul a arătat în mărturia sa că după semnare nu s-a schimbat nici o pagină a contractului, dar acest martor nu avea cum să recunoască înlocuirea vreunei file a contractului pentru că o asemenea faptă ar fi atras asupra sa o răspundere disciplinară și chiar penală. Același martor a mai arătat însă că nu știe dacă în momentul semnării contractului reprezentantul reclamantei a avut reprezentarea că nu va mai putea să-și recupereze investiția, precum și că nu i-a adus la cunoștință reclamantei faptul că nu au fost inserate clauzele din contract. Prin declarația acestui martor s-a întărit dubiul cu privire la condițiile în care s-au negociat clauzele și s-a semnat contractul.
despre care s-a făcut vorbire mai sus profită în cauză reclamantei, care nu a semnat contractul pe fiecare pagină și care nu avea nici un interes să semneze un contract prin care să renunțe integral la investiția sa sau să fie de acord cu o chirie mult mai M, câtă vreme în baza contractului din 2002 ar fi avut posibilitatea să recupereze valoarea investiției rămase neamortizată, în urma unui calcul financiar-contabil verificat de ambele părți, iar situația sa financiară nu era deloc una înfloritoare.
Pentru toate aceste considerente de fapt, instanța a apreciat că reclamanta, prin reprezentant, nu a consimțit la clauzele înscrise în art.4, 5 și 10 din contractul încheiat la data de 03.08.2006, că au fost dovedite manoperele dolosive și deci vicierea consimțământului reclamantei la aceste clauze, astfel că în baza art.948 și 953 cod civil s-a dispus anularea acestora, conform celor din dispozitivul de mai jos.
În ceea ce privește dreptul de retenție solicitat prin precizarea de acțiune, instanța a reținut că reclamanta nu a insistat la cuvântul asupra fondului asupra acestei cereri, dar nici nu a renunțat expres la ea.
Analizând această cerere, instanța a apreciat-o nefondată, raportat la faptul că dreptul de retenție este un drept real de garanție imperfect în virtutea căruia cel ce deține un bun mobil sau un imobil al altcuiva pe care trebuie să-l restituie are dreptul să rețină lucrul respectiv până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea sau îmbunătățirea acelui bun. Prin urmare, condiția esențială spre a putea fi invocat dreptul de retenție este aceea ca datoria pe care deținătorul lucrului o pretinde de la creditorul restituirii să se afle în conexiune, să aibă legătură cu lucrul, să fie prilejuit de acesta.
Ori, în cauză nu s-a invocat de reclamantă plata vreunei sume de bani de către pârâți, obiectul judecății referindu-se numai la motive de nulitate a unor clauze contractuale.
Pentru aceste motive, a fost respinsă cererea cu privire la dreptul de retenție, ca nefondată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat la cuvântul asupra fondului.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, pârâții Consiliul Local al Municipiului și Municipiul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cererea respingerea acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurenții au arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat probele administrate în cauză și a reținut faptul că există dubiu cu privire la aprobarea de către intimata reclamantă a clauzelor contractuale în discuție. Aceștia au susținut că este de neconceput a reține că reclamanta a semnat contractul fără să-l citească atâta timp cât negocierile au fost tensionate și niciuna din părți nu a înțeles să cedeze.
Recurenții au precizat că din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că intimata și-a încălcat obligațiile asumate prin contractul încheiat în anul 2002 prin neachitarea sumelor de bani datorate bugetului local și prin schimbarea în mod unilateral a destinației obiectului contractului, respectiv a pieței într-un spațiu comercial fără a fi avut acordul cocontractantului.
Recurenții au învederat faptul că intimata era obligată să mențină destinația spațiului ca piață, însă aceasta nu și-a respectat obligația motiv pentru care nu mai putea fi prelungit contractul.
Ulterior, după încetarea de drept a contractului de asociere în participațiune s-a pus în vedere de nenumărate ori intimatei să elibereze spațiul și să predea piața fiind invitată în vederea rezolvării pe cale amiabilă a tuturor problemelor.
Cu toate acestea recurenții au arătat că au fost de acord cu încheierea unui nou contract de asociere în participațiune, dar în anumite condiții, cu care intimata nu mai este în prezent de acord.
Recurenții au menționat faptul că este de notorietate că în instituțiile publice orice înscris este semnat într-o anumită ordine, începând cu cel care l-a întocmit și terminând cu reprezentantul părții contractante, în speță Primarul municipiului.
Intimata - Com SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a arătat că susținerile recurenților sunt neîntemeiate atât cu privire la destinația spațiului, cât și cu privire la nerespectarea contractului încheiat inițial.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr.297/CA/12 martie 2009 Tribunalului Brașov este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului și Municipiul anularea unor clauze din contractul de asociere în participațiune nr.14692 din 3.08.2006.
Prin sentința civilă nr.267/CA din 8.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - Com SRL în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului și Municipiul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL, recurs care a fost admis prin decizia nr.652/R/14 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr-, sentința a fost casată și cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de fond.
În considerentele acestei decizii, s-a reținut faptul că există o serioasă îndoială cu privire la corectitudinea redactării și semnării contractului de asociere în participațiune, motiv pentru care pentru stabilirea corectă a stării de fapt, se impune completarea probatoriului prin administrarea tuturor probelor necesare pentru aflarea adevărului. În acest scop s- indicat instanței de fond să audieze în calitate de martori toate persoanele care au avut cunoștință de negocierea, redactarea și încheierea contractului atacat și eventual să dispună efectuarea unei expertize tehnice asupra înscrisului cu privire la forma negociată a contractului, dar numai în măsura în care se tăgăduiește autenticitatea semnăturilor potrivit art. 178-179 Cod procedură civilă.
Potrivit art.315 alin.1 Cod procedură civilă "în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."
Cu toate acestea, instanța învestită cu rejudecarea acțiunii după casare, a procedat doar la audierea martorilor consilier juridic în cadrul Consiliului Local, și -, ambele angajate ale - Com SRL, precum și, primarul de la acea dată Municipiului.
Curtea constată că instanța de fond nu a ținut cont de considerentele deciziei de casare și nu a administrat suficiente probe pentru a clarifica starea de fapt referitoare la negocierea, redactarea și semnarea contractului de asociere în participațiune ale cărui clauze sunt contestate.
Astfel instanța de fond avea obligația potrivit art.129 alin.5 Cod procedură civilă să administreze toate probele necesare pentru lămurirea situației de fapt, respectiv să audieze toate persoanele care au participat la negocierea, redactarea și semnarea acestui contract pentru a înlătura orice dubiu cu privire la voința părților, modul în care aceasta a fost adusă la cunoștința cocontractantului, precum și modalitatea în care s-au finalizat negocierile, respectiv modul în care acestea au fost transpuse în clauzele contractului încheiat și semnat de părți.
Pentru aceste considerente, constatând că instanța de fond nu a administrat suficiente probe pentru a stabili starea de fapt, în speță fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.312 alin.5 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenții Municipiul și Consiliul Local, împotriva sentinței civile nr. 297/CA/12 martie 2009, Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, Tribunalul Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții Municipiul și Consiliul Local, cu sediul în mun. nr.17, jud.B, împotriva sentinței civile nr. 297/CA/12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, Tribunalul Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, Pt.- aflată în concediu medical, semnează, Vicepreședinte instanță |
Grefier, - |
Red: CEC/30.07.2009
Dact: MD/7.08.2009 - 3 ex.
Jud.fond:
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.515/din30.03.2009pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.297/CAdin12.03.2009pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
