Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 517/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 517/
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B, precum și de pârâta împotriva sentinței civile nr. 381/CA din 1.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici" (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.381 din 1.04.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, s-a admis in parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta, in contradictoriu cu pârâtele CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUD. B, in consecință:
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei, in solidar, suma de 2879 lei reprezentând contravaloarea stimulentelor neacordate in lunile ianuarie - aprilie 2008, actualizată cu rata inflației.
S-au respins celelalte pretenții ale reclamantei.
Au fost obligate pârâtele să plătească, in solidar, suma de 1828,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanta este funcționar public in cadrul BV și, până in luna mai 2008, și-a desfășurat activitatea in cadrul Compartimentului Statistică Dispozitive Medicale, Verificări, de unde a fost mutată in.
Ordinul nr. 770/288 din - stabilește, prin art. 8, criteriile de repartizare a fondurilor pentru stimulente, astfel: pentru casele de asigurări de sănătate și direcțiile de sănătate publică:
- contribuția efectivă la activitatea de identificare a debitelor, de urmărire și încasare prin executare silită a debitorilor restanți;
- contribuția personală pentru aplicarea corectă a procedurilor de executare silită;
- contribuția personală la identificarea debitorilor și a modalităților optime de încasare prin executare silită a acestora;
- frecvența, valoarea și dificultatea încasării debitelor din executarea silită;
- gradul de periculozitate și de dificultate a acțiunilor de stabilire, urmărire și de executare silită;
- competența profesională dovedită și disponibilitatea la sarcini în îndeplinirea atribuțiilor;
- contribuția persoanelor la buna organizare și funcționare a activității proprii;
- timpul de muncă efectiv lucrat în luna de acordare a stimulentelor;
- respectarea ordinii și disciplinei muncii.
De asemenea, 534/2006, prevede aceste criterii astfel:
- contribuția efectivă la activitatea de identificare a debitelor, de urmărire și încasare prin executare silită a debitorilor restanți;
- frecvența, valoarea și dificultatea încasării debitelor din executarea silită;
- competența profesională dovedită și disponibilitatea la sarcini în îndeplinirea atribuțiilor;
- contribuția deosebită la realizarea sarcinilor ce îi revin;
- competența profesională și cunoștințele în domenii conexe;
- creativitatea, puterea de sinteză și loialitatea față de instituție;
- contribuția la buna organizare și funcționare a activității din aparatul propriu și la aplicarea legislației specifice în domeniul de competență;
- timpul de muncă efectiv lucrat în luna pentru care se acordă stimulentele;
- conduita în timpul serviciului.
Prin Decizia Nr. 365/24.09.2007, Președintele BV a modificat procedura de acordare a stimulentelor angajaților BV, aprobată prin Decizia nr. 202/30.06.2006 astfel: "fiecare șef de serviciu/ birou sau responsabil de compartiment, după ce primește suma aferentă serviciului/ biroului/ compartimentului, stabilește cuantumul stimulentelor lunare pentru fiecare angajat, ținându-se cont și de următoarele:
- competența profesională dovedită și disponibilitatea la sarcini in îndeplinirea atribuțiilor,
- contribuția persoanelor la buna organizare și funcționare a activității proprii,
- respectarea ordinii și disciplinei muncii și
- timpul efectiv lucrat (la stabilirea acestuia nu se vor lua in calcul perioadele de concediu medical, concediu de studiu și concediu fără plată.
Rezultă din actele depuse de pârâta 1 că serviciului condus de pârâta 2, din care a făcut parte și reclamanta, i s-au repartizat următoarele sume cu titlu de suplimente in intervalul ianuarie - aprilie 2008: 3521 lei (pentru ianuarie, plătită in martie), 3745 lei (pentru februarie, plătită in aprilie), 4529 lei (pentru martie, plătită in mai), 4039 lei (pentru aprilie, sumă plătită in iunie 2008).
Deși dispozițiile 770/2004 și Decizia nr. 365/24.09.2007 prevăd mai multe criterii ce trebuie luate in considerare la acordarea stimulentelor, in niciunul din actele depuse de pârâte cu privire la modul de partajare a stimulentelor pentru funcționarii din cadrul serviciului, pentru lunile ianuarie - aprilie 2008, nu rezultă criteriile avute in vedere de pârâta 2 pentru acordarea stimulentelor anumiți funcționari și pentru excluderea altora, in speță reclamanta. Această motivare a neacordării stimulentelor s-a încercat a fi făcută de ambele pârâte prin întâmpinările și apărările formulate in prezenta cauză, nefiind însă de natură să acopere omisiunea justificării modului de repartizare a stimulentelor de către pârâta 2.
Instanța a constatat că, practic, actele supuse controlului său (cele referitoare la modul de repartizare a stimulentelor) nu sunt motivate, in condițiile in care motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ având in vedere că operațiunea efectuată de pârâta 2 este asimilată unui act administrativ, fiind de natură producă efectele prevăzute de art. 2 lit. c din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004.
Motivarea reprezintă o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri, in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.
Se apreciază in literatura și practica de specialitate că motivarea urmărește o dublă finalitate. Ea îndeplinește in primul rând o funcție de transparență in profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat. Permite, de asemenea, instanței să îndeplinească controlul său jurisdicțional.
Obligația de motivare joacă un rol deosebit de important, in special in cadrul controlului puterii discreționare.
motivării permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia. Ea trebuie să figureze chiar in cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său.
A motiva implică a face cunoscute cu claritate elementele de fapt și de drept care permit înțelegerea deciziei și aprecierea legalității sale. Importanța acestei exigențe depinde in mod considerabil de natura actului, de contextul juridic in care el intervine, precum li de interesele pe care destinatarii ar putea sa le aibă in primirea acestor explicații.
În speță, motivarea actului administrativ contestat trebuia realizată in mod detaliat, întrucât numai in acest mod instanța poate realiza un control al legalității și temeiniciei acestuia, cu atât mai mult cu cât dispoziții legale prevăd criteriile pe care poate fi motivată o soluție de acordare sau de neacordare a stimulentelor.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta 2 motivat soluția de neacordare a stimulentelor arătând că reclamanta nu a respectat dispozițiile O-. Instanța a constatat că acest ordin este din data de -, ceea ce înseamnă că, anterior acestei date (pentru intervalul ianuarie - martie 2008) nu se poate invoca neaplicarea lui de către reclamantă, ordinul menționat nefiind in vigoare.
Instanța nu poate lua in considerare nici argumentul pârâtei 2 potrivit căruia reclamanta a primit anumite cereri anterior termenului legal de înlocuire și aceasta deoarece, pe de o parte, după cum arătat anterior, ordinul invocat este din data de - iar, pe de altă parte, anexele la care face referire pârâta 2 (anexele 32 și 33 din ordin), prevăd termenele de înlocuire pentru anumite proteze și nu interzic primirea unor cereri anterior expirării termenelor de înlocuire. Formularea de cereri de către asigurați, anterior expirării termenelor de înlocuire ține de dreptul oricărei persoane la petiționare, consacrat de Constituția României prin art. 51.
Deși ambele pârâte susțin că reclamanta nu și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu, totuși calificativul primit de aceasta pentru anul 2008 este "foarte bine". Chiar dacă in speță nu se discută evaluarea activității profesionale a reclamantei, aceasta nu poate fi ignorată. Practic, pe de o parte, acordând calificativul "foarte bine", pârâta recunoaște competența profesională a reclamantei ca fiind foarte bună, dar, in același timp, neacordându-i stimulente pe motiv de incompetență, rezultă o contradicție care nu poate fi explicată in nici un fel nici de pârâte și nici de instanță.
In același timp, instanța a mai avut in vedere că in anul 2007 (luna decembrie) reclamanta a beneficiat de stimulente, in sumă de 843 lei, la propunerea pârâtei 2.
De asemenea, instanța a mai constată că, după mutarea in alt serviciu, reclamanta a beneficiat de stimulente lună de lună. Chiar dacă s-a susținut că activitatea de la noul serviciu al reclamantei este mai puțin complexă, totuși înseamnă că s-a apreciat că activitatea reclamantei a corespuns criteriilor prevăzute de 770/2004 și de Decizia nr. Nr. 365/24.09.2007.
Raportat tuturor considerentelor expuse, instanța a admis in parte acțiunea formulată și precizată de reclamantă.
Deși reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la emiterea actului de acordare a stimulentelor pentru lunile ian. - apr. 2008, instanța constată că o astfel de soluție nu mai este oportună la acest moment, având in vedere că pârâtele au refuzat să-i acorde stimulentele și că acel fond destinat cu titlu de stimulente a fost epuizat prin repartizarea sa, nemaiexistând la acest moment, reclamantei putându-i fi acordate despăgubiri pentru stimulentele care nu i-au fost acordate.
Cu privire la cuantumul pretențiilor reclamantei, instanța a apreciat că in stabilirea acestui cuantum nu poate fi avută in vedere valoarea stimulentelor primite de reclamantă după mutarea in alt serviciu. Instanța a constatat că, in luna decembrie 2007, reclamanta a beneficiat de stimulente la același nivel ca care, ulterior, a încasat și in lunile ian. - apr. 2008 stimulente așa încât la stabilirea despăgubirilor, instanța se va raporta la sumele primite de, neavând la dispoziție alte criterii de stabilire a sumei de natură a acoperi prejudiciul material produs reclamantei prin neacordarea stimulentelor.
Față de dispozițiile art. 16, 18 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004, art. 1000 al. 3 și 1003 Cod Civil, instanța a obligat in solidar cele două pârâte la plata sumei arătate in dispozitivul prezentei hotărâri, sumă ce va fi actualizată, actualizarea fiind de natură să acopere devalorizarea care a intervenit in perioada scursă de la data la care trebuiau plătite stimulentele și până la data plății și să acopere integral prejudiciul produs reclamantei.
Sunt nefondate cererile reclamantei privind acordarea daunelor morale de 1 leu și de obligare a pârâtei 2 să-și ceară scuze prin scrisoare recomandată, admiterea acțiunii fiind (față de suma solicitată cu titlu de daune morale, o sumă simbol) de natură să repare prejudiciul moral suferit de reclamantă și să acorde acesteia satisfacția necesară.
In temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, au fost obligate pârâtele si la plata cheltuielilor de judecată, constând in onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B și pârâta.
Recurenta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recurenta a arătat că neacordarea stimulentelor pentru lunile ianuarie - aprilie 2008 intimatei s-a datorat faptului că aceasta nu și-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu, existând dovezi care probează această susținere.
Recurenta a susținut că anual prin hotărâre de guvern se aprobă contractul cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul respectiv, precum și normele metodologice de aplicare a contractului cadru. Intimata avea obligația să cunoască și să aplice prevederile din aceste norme metodologice în care sunt prevăzute condițiile de primire a dosarelor și termenele de înlocuire a dispozitivelor medicale.
Recurenta a precizat că instanța de fond nu a reținut că termenele și condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului cadru sunt imperative și că nu este admisă primirea dosarelor în alte condiții și înainte de împlinirea termenului de înlocuire a dispozitivului medical.
Recurenta a mai precizat că înainte de apariția Ordinului MS/CNAS nr- care a intrat în vigoare la data de 1.04.2008 era în vigoare Ordinul MS/CNAS nr.1781/558/15.12.2006, ambele fiind norme metodologice de aplicare a contractului cadru pe anul 2007, respectiv 2008 și ambele având aceleași prevederi pe care intimata nu le-a respectat. Recurenta a susținut că intimata nu a fost sancționată conform Legii nr.188/1999, dar neacordarea stimulentelor constituie totuși o sancțiune pentru neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu.
În ce privește cuantumul stimulentelor primite la nivelul serviciului, unde a fost mutată cu postul intimata, acestea nu pot fi comparate cu cele de la nivelul serviciului, fostul loc de muncă deoarece sumele nu sunt împărțite în mod egal pe servicii și diferă de la lună la lună. Mai mult și complexitatea muncii este mai scăzută la noul loc de muncă al recurentei.
Recurenta a susținut că în ceea ce privește calificativul acordat intimatei acesta se referă la perioada mai - decembrie 2008 și a fost acordat ca urmare a evaluării făcute de șef serviciu. Pentru perioada ianuarie - aprilie 2008 nu s-a făcut evaluarea intimatei ca urmare a prezentei acțiuni.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii arătând că intimata nu a fost propusă pentru stimulente pentru că nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu. Aceasta a susținut că este inadmisibil ca un funcționar public care nu își îndeplinește sarcinile de serviciu și care nu respectă legislația să fie remunerat.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a susținut că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că actele administrative de repartizare a stimulentelor nu sunt motivate. Ori, una din condițiile esențiale ale unui act administrativ este motivarea sa pentru transparența pentru beneficiarii actului și pentru a permite exercitarea unui control judiciar asupra actului.
Intimata a susținut că nu a fost sancționată disciplinar, a primit calificativul "foarte bine" în urma evaluării anuale aferente anului 2008, nu s-a aflat în concediu medical în perioada pentru care a solicitat stimulentele, prin urmare instanța nu putea decât să constate că a îndeplinit criteriile pentru a beneficia de aceste stimulente.
Referitor la recursul declarat de recurenta, intimata a susținut că petitele acțiunii sale nu se referă la acordarea unor "premii", ci la acordarea unor stimulente care se cuveneau potrivit legii.
Referitor la recursul recurentei Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B intimata a susținut că pentru primirea dosarelor de către B nu este prevăzut un termen imperativ, ci doar pentru înlocuirea aparatelor și protezelor/ori tezelor astfel că motivul invocat de recurentă este nefondat.
De asemenea, argumentul recurentei potrivit căruia neacordarea stimulentelor reprezintă o modalitate sui-generis de sancționare a intimatei reprezintă o completare la Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, unde sunt prevăzute expres și limitativ sancțiunile care pot fi aplicate funcționarilor publici.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursurile promovate împotriva sentinței civile nr. 381/CA/1.04.2009 a Tribunalului Brașov sunt nefondate.
Curtea constată că instanța de fond a analizat în mod judicios situația de fapt, pe baza probelor administrate.
În mod corect instanța de fond a constatat că pârâtele nu au motivat actul administrativ prin care au stabilit neacordarea stimulentelor reclamantei, aspect care face imposibil de cenzurat acest act administrativ.
Astfel cum susține intimata, neacordarea stimulentelor stabilite prin lege nu poate echivala cu o sancțiune disciplinară, cu atât mai mult cu cât nu s-a reținut în sarcina acesteia vreo abatere disciplinară și nici nu a fost demarată procedura administrativă de cercetare disciplinară a acesteia.
De asemenea, neacordarea stimulentelor nu echivalează cu neacordarea unor premii unde s-ar putea considera că aprecierea șefului ierarhic poate constitui un motiv pentru premierea sau nu a subalternilor.
Referitor la cuantumul stimulentelor stabilite de instanța de fond pentru lunile ianuarie - aprilie 2008, curtea constată că aceasta în mod corect a reținut ca și criteriu pentru calcularea acestora, stimulentele încasate de un alt funcționar public, care a primit aceleași stimulente cu reclamanta în luna decembrie 2007, neexistând alte criterii obiective pentru calcularea acestora.
Pentru aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate de recurente sunt nefondate curtea va respinge în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă recursurile declarate de recurentele Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B și.
În temeiul art.274 alin.1 și 3 Cod procedură civilă instanța va obliga recurentele să plătească intimatei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial redus proporțional cu obiectul litigiului, durata și dificultatea procesului și actele de procedură efectuate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr. 381/CA/1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, Pt.- aflată în concediu medical, semnează: Vicepreședinte instanță, |
Grefier, - |
Red: CEC/30.07.2009
Dact: MD/6.08.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
