Anulare act administrativ . Sentința 515/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 515
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.01.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect "anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul reprezentat de consilier juridic cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamantul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin serviciul Registratură, la data de 3.12.2009, reclamantul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, iar la data de 25.01.2010, pârâtul a depus documentația care a stat la baza emiterii actului contestat, conform art. 13 din Legea nr. 554/2004.
Constatând că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cpc, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilierul juridic al pârâtului solicită respingerea cererii de suspendare și a cererii de anulare a actelor contestate, ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente: dispozițiile legii contenciosului administrativ definesc precis situațiile cînd se poate solicita suspendarea unui act administrativ; în situația de față reclamantul în mod greșit a susținut că actul administrativ respectiv Ordinul ministrului Finanțelor Publice nr. 746/27.04.2009, ar avea caracter normativ. Actul administrativ normativ cuprinde reglementări de principiu, formulate în abstract și care sunt destinate unui număr nedeterminat de persoane. Ordinul atacat este un act administrativ individual, întrucât produce efecte juridice cu privire la persoane determinate, acestea fiind funcționarii publici denumiți manageri publici din cadrul MFP. Având în vedere faptul că Legea nr.24/2000 privește exclusiv elaborarea actelor normative, rezultă implicit că dispozițiile acesteia nu sunt aplicabile. 746/2009 a cărui anulare și suspendare se solicită; actul administrativ pe care reclamantul îl contestă a fost emis tocmai în executarea legii, astfel că reclamantul nu a făcut dovada vătămării într-un drept sau interes legitim.
Curtea reține cauza pentru soluționare.
CURTEA,
Deliberând în condițiile art.260 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 09.07.2009 reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat anularea Ordinului nr. 746/27.04.2009 și Ordinului nr. 1917/29.05.2009 emise de pârât, precum și suspendarea executării actelor contestate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deține statutul de manager public principal în cadrul Direcției Oficiul de Plăți și Contracte PHARE din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, iar autoritatea pârâtă prin Ordinul nr. 746/2009 a dispus diminuarea sporului de manager public prevăzut de art. 37 alin. 2 din OUG nr. 92/2008, cu un procent de minim 10% pentru managerii publici din Ministerul Finanțelor Publice, care îndeplinesc atribuții de coordonare, și cu un procent de minim 30% pentru managerii publici din cadrul acelorași instituții, care îndeplinesc atribuții similare cu ale unui funcționar public de execuție.
Prin Ordinul nr. 1917/29.05.2009, pârâtul a stabilit pentru reclamant sporul de manager public în procent de 25% din salariul de bază, iar reclamantul susține că prin actele contestate i s- încălcat dreptul la salariu, ca urmare diminuării semnificative a sporului, de la 55% la 25%.
Reclamantul mai arată că, actele contestate nu sunt motivate de autoritatea publică, prin emiterea acestor acte s- încălcat principiul proporționalității întrucât măsurile luate nu sunt necesare și proporționale, iar legea aplicabilă nu întrunește cerințele de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate pentru ca subiectul vizat să își poată conforma conduita, astfel încât să evite consecințele nerespectării lor.
Cu privire la suspendarea efectelor actelor contestate, reclamantul arată că în speță sunt împrejurări legate de starea de fapt care sunt de natură să creeze îndoială serioasă în privința legalității actelor, iar paguba iminentă constă în diminuarea drepturilor salariale.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe Legea nr. 554/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii și a cererii de suspendare ca neîntemeiate ( 35-41).
Analizând actele și lucrările din dosar, în raport de susținerile părților și prevederile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 746/27.04.2009 s-a dispus ca sporul de manager public prev. de art. 37 alin. 2 din OUG nr. 92/2008 privind statutul funcționarului public, denumit manager public, se diminuează cu un procent de minim 10% pentru managerii publici din cadrul - aparat propriu și unități subordonate care îndeplinesc atribuții de coordonare unor structuri organizatorice/activități și respectiv cu un procent de minim 30% pentru managerii publici din cadrul acelorași instituții care îndeplinesc atribuții similare cu ale unui funcționar public de execuție.
Potrivit art. 37 alin. 2 din OUG nr. 92/2008 privind Statutul funcționarului public denumit manager public, astfel cum a fost modificat prin art. XI din OUG nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar (care intrat în vigoare la data de 14 aprilie 2009 și a fost aprobată prin Legea nr. 260/2009) "pentru activitatea desfășurată, managerii publici beneficiază de un spor de manager public de până la 55% aplicat la sariul de bază și care nu face parte din acesta, precum și de prime, spor de vechime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Nivelul individual al sporului de manager public se stabilește de conducătorii autorităților sau instituțiilor publice".
Se constată, așadar că Ordinul nr. 746/27.04.2009 a fost emis în temeiul și pentru executarea art. 37 alin. 2 din OUG nr. 92/2008.
Conform expunerii de motive din OUG nr. 35/2009 prin care s-a modificat art. 37 alin. 2 al OUG nr. 92/2008, modificarea legislativă fost impusă de "presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și externe, necesitatea susținerii creșterii economice și reducerii inflației", dar și în raport de "opiniile și recomandările Comisiei Europene și ale organismelor financiare internaționale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare" "pentru evitarea riscurilor semnalate și, implicit, riscului declanșării procedurii de deficit excesiv", astfel că a fost necesară "adoptarea unei politici de restrângere cheltuielilor bugetare și de abordare mai prudentă deficitului bugetar", iar "aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare" a căror reglementare nu a putut fi amânată.
În raport de acest cadru legislativ, susținerile reclamantului în sensul că actul administrativ nr. 746/2009 (care este într-adevăr un act normativ, deoarece se referă la categoria generică a managerilor publici) nu este motivat de autoritatea publică, sunt neîntemeiate.
Interesul general public, astfel motivat în preambulul OUG nr. 35/2009, a stat la baza modificării art. 37 (2) din OUG nr. 92/2008 și subzistă în rațiunea și scopul emiterii actelor administrative contestate.
Din conținutul art. 37 (2) al OUG nr. 92/2008 rezultă expres faptul că "sporul de manager public de până la 55%" "nu face parte" din salariul funcționarului public, iar "nivelul individual al sporului de manager public se stabilește de conducătorii autorităților sau instituțiilor publice".
Susținerile reclamantului în sensul că, prin actele contestate i-au fost încălcate drepturile salariale nu pot fi reținute. Sporul de manager se aplică la salariul de bază, iar faptul că fost diminuat constituie un atribuit exclusiv al conducătorului autorității publice emitente, căruia reclamantul nu-i poate opune propria dorință de menținere nivelului individual al sporului de manager.
OUG nr. 35/2009 întrunește cerințele de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate, întrucât nivelul individual al sporului de manager trebuie să corespundă interesului public, de restrângere cheltuielilor bugetare în raport de nevoile fiecărei autorități și instituții publice care cunoaște cerințele fiecărui post de manager public din structura sa.
Actele administrative atacate nu încalcă art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, fiind emise în limitele și potrivit normelor care le ordonă. În speță, art. 37 alin. 2 din OUG nr. 92/2008.
Prevederile art. 37 alin. 4 din OUG nr. 92/2008, menționate de reclamant, nu pot fi apreciate ca fiind încălcate prin emiterea actelor administrative contestate, întrucât sporul de manager nu face parte din salariu. Acesta se aplică la salariu într-un procent stabilit de conducătorul autorității/instituției publice.
Aplicarea sporului de manager public, în procente diferite, nu conduce la subclasificarea acestei funcții, ci dimpotrivă conduce la acordarea sporului într-un nivel corespunzător nevoilor autorității publice, apreciate de conducătorul acesteia, conform atribuțiilor conferite de lege.
În consecință, Curtea constatând că actul administrativ cu caracter normativ Ordinul nr. 746/27.04.2009 este legal, pentru aceleași considerente constată că și actul individual nr. 1917/29.05.2009, care stabilește nivelul sporului de manager public de care beneficiază reclamantul, este de asemenea dat tot în baza și executarea legii.
Cu privire la cererea de suspendare se reține că, în speță, nu este îndeplinită cerința cazului bine justificat. Având în vedere că pentru aprecierea cazului bine justificat trebuie constatată o aparență de nelegalitate a actului, iar în speță s- constatat anterior că actele sunt legale și totodată, văzând că Lg. nr. 554/2004, art. 14-15 prevede că se poate suspenda executarea unui act administrativ dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două cerințe: a cazului bine justificat și a iminenței producerii unei pagube, este evident că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prev. de art. 14 -15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actelor administrative.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 15 și 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea de suspendare a actelor administrative contestate, dar și acțiunea în anulare ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în T,-,. 3, județul T, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Tehnored. CB/ 4ex.
23.02.2010
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria
