Anulare act administrativ . Sentința 52/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 52
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Artene Doina
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ, având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamantul domiciliat în R,-, județul S, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor B, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 27 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată redactată separat și care face parte integrantă din prezenta sentință și când, pentru a da posibilitate reclamantului să depună la dosar concluzii scrise, curtea a amânat pronunțarea pentru data de 6 martie 2009 iar apoi din lipsă de timp de deliberare pentru astăzi 10 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată;
Prin cțiunea înregistrată la data de 8 ianuarie 2009, reclamantul în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor Bas olicitat să se dispună: anularea Ordinului ministrului administrației și internelor nr.400/2004 privind regimul disciplinar; anularea Ordinului ministrului administrației și internelor nr.600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane din cadrul MAI și recunoașterea dreptului pretins și a interesului legitim, precum și repararea pagubei cauzate prin emiterea Ordinului ministrului de interne nr.S/II/4053 din 22.08.2007, în sensul reintegrării în funcția publică avută anterior cu obligarea achitării salariilor indexate, recalculate și majorate, precum și toate celelalte drepturi ( chiria, norma de hrană, primele de vacanță, norma de echipament anuală, ) din data de 22 august 2007 până la soluționarea definitivă a cauzei.
Reclamantul și-a motivate acțiunea arătând că, cele două Ordine - indicate în petitul acțiunii - au caracterul unor acte normative și potrivit Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, acestea trebuiau publicate în Monitorul Oficial al României în vederea intrării lor în vigoare. A mai arătat că, în condițiile în care cele două ordine nu fac parte din categoria celor exceptate, nepublicarea lor în Monitorul Oficial conduce la consecința lipsirii lor de efecte juridice și respectiv la nelegalitatea sancționării sale conform Ordinului de destituire indicat.
În întâmpinarea depusă la dosar ( 13 ) Ministerul Administrației și Internelor a invocat în principal incidența a două excepții: excepția lipsei de interes în privința cererii sale având ca obiect anularea celor două Ordine în sensul că argumentația reclamantului face trimitere la " vătămarea unui interes legitim public ", or acesta are obligația de a face dovada vătămării dreptului sau interesului său legitim prin nepublicarea celor două acte normative; și excepția autorității de lucru judecat ( art.1201 cod civil ) const ând în sentința nr.3 din 7 ianuarie 2008 a Curții de Apel Suceava - irevocabilă - care s-a pronunțat cu privire la legalitatea și temeinicia Ordinului de destituire a reclamantului.
Pe fondul cauzei, a arătat că, cele două acte administrative cu caracter normativ criticate fac parte din categoria actelor administrative cu caracter normativ exceptate de la obligativitatea publicării lor, în conformitate cu dispozițiile HG nr.50/2005 - republicată alături de alte acte de aceeași natură care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Din analiza lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Cu privirela excepțiileinvocate de pârât, Curtea le găsește ca fiind
nefondate pentru următoarele considerente:
Apărările formulate de reclamant supun analizei instanței de judecată legalitatea ordinelor nr.400/2004 și respectiv nr.600/2005 în condițiile în care se invocă încălcarea Legii nr.24/2000 care obligă la publicarea acestor acte administrative cu caracter normativ în Monitorul Oficial al României, cu consecințe asupra legalității actelor administrative emise în baza lor.
Este demonstrat până la evidență interesul personal și legitim al reclamantului în criticarea acestor acte administrativ normative, în condițiile în care Ordinul său de destituire nr.S/II/4053/2007 a fost emis în baza acestor ordine normative.
Nu este dată nici excepția autorității de lucru judecat constând în sentința nr.3 din 7 ianuarie 2008 a Curții de Apel Suceava - devenită irevocabilă (36), întrucât, cenzurarea legalității Ordinului S/II/4053/2007 privind destituirea reclamantului s-a făcut pentru alte motive de fapt și de drept, decât cele invocate de reclamant în prezenta cauză, nefiind date astfel, cerințele prevăzute de art.1201 Cod civil.
Cu privirela fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
În speță, din lecturarea apărărilor formulate de părțile litigante, Curtea
observă că acestea nu contestă natura deact administrativ de autoritate cu caracter normativa celor două Ordine - nr.400/2004 și respectiv nr.600/2005 - emise de Ministerul Administrației și Internelor - și criticate de reclamant.
Părțile litigante, însă, formulează apărări diferite cu privire la obligativitatea publicării acestor acte în Monitorul Oficial al României - ca o condiție esențială pentru însăși valabilitatea lor, în condițiile în care, potrivit lucrărilor dosarului, cele două acte administrative care reglementează: regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor ( Ordinul nr.400/2004 ) și respectiv competențele de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor comandanților unităților ministerului administrației și internelor ( Ordinul nr.600/2005 ) nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României.
În acest context, Curtea are în vedere dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă - în formularea sa inițială, așa cum a fost publicată în Monitorul Oficial nr.777/25 august 2004 - și care era incidentă la data emiterii celor două Ordine criticate, care prin art.10 (1) din Lege instituie o normă cu caracter de principiu general obligatoriu cu privire la obligativitatea publicării Ordonanțelor Guvernului, deciziilor primului-ministru, actelor normative ale autorităților administrative autonome, ordinelor, instrucțiunilor și alte acte normative emise de organele administrației publice centrale de specialitate în Monitorul Oficial al României, Partea
În aplicarea și respectarea acestei legi, HG nr.555/2001 - pentru aprobarea Regulamentului privind procedura la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare - incidentă la data emiterii Ordinului nr.400/2004 - și ulterior HG nr.50/2005 - pentru aprobarea aceluiași Regulament și care abrogă HG nr.555/2001 - incidentă la data emiterii Ordinului nr.600/2005 - preiau în conținutul lor același principiu enunțat de Legea nr.24/2000, respectiv cel al obligativității publicării în Monitorul Oficial al acestor categorii de acte administrative, însă, în art.27 alin.3 din HG nr.555/2001, ulterior, preluat în art.28 alin.3 din HG nr.50/2005, cele două au HG înțelessă exceptezede la acest regim de publicare - dacă legea nu dispune altfel - "ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională " - ( Dealtfel, că sunt acceptate, excepții de la regimul de publicare în Monitorul Oficial, o demonstrează ulterior, modificările aduse Legii nr.24/2000 - prin includerea alin.11la art.10 din Lege. )
Curtea apreciază că cele două Ordine invocate de reclamant fac parte din această categorie, exceptată prin HG nr.555/2001 și respectiv HG nr.50/2005 de la regimul de publicare în Monitorul Oficial al României, astfel încât, și actele ulterioare cu caracter individual emise în baza lor sunt valabile, concluzie care conduce la respingerea - ca nefondată - a acțiunii promovate de reclamant.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge - ca nefondate - excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor B, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1.
Respinge - ca nefondată - acțiunea reclamantului domiciliat în R,-, județul S, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor B, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
4ex/9.04.2009
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina
