Anulare act administrativ . Decizia 529/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 529
Ședința publică de la 26.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR 2: Carata Glodeanu Constanța
JUDECĂTOR - -
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T împotriva sentinței civile nr. 2653 pronunțată Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, CAF la data de 21.10.2008 în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile: recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T și intimata SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 18.02.2009, Concluzii formulate de intimata SC SRL, la care a anexat, ca și practică judiciară - copie de pe Decizia Civilă nr. 2495 din data de 13.11.2008.
Curtea, constatând că prin cererea de recurs s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alineat 2.pr.civ. nefiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2570/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Și Fiscal a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea SC SRL, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice T, a fost anulată ca nelegală decizia nr.8/1.02.2008 privind soluționarea contestației formulată de contestatoare și exonerată aceasta de la plata sumei de 26.328 lei cu titlu de TVA, fiind respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata dobânzii generatoare aferentă sumei de 26.328 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că cauză contestatoarea SC" " SRL, judetul T nu datoreaza bugetului de stat suma de 26.328 lei, stabilită prin raportul de inspecție fiscală din 13.12.2007 al DGFP T, cu titlu de TV A pentru produsele agricole distribuite îndatoririlor cu titlu de arendă. Aceasta deoarece plata arendei este o operațiune scutită de plata TVA,începând cu data de 01.03.2003,în baza prevederilor art.V din OG nr.36/30.01.2003, modificată prin Legea nr.345/2002.art.9.prin adăugire, ca activitate scutită de TV A și a arendei.
De asemenea prevederile art.l41 alin.2 lit.k din Legea nr.570/2003, privind Codul fiscal, reglementează în mod explicit scutirea operațiunilor de arendare de la obligația de încasare și plată a taxei pe valoarea adăugată.
Acest text de lege prevede și cazurile în care operațiunile prevăzute la acest articol, respectiv arendarea, închirierea sau concesionarea nu mai sunt scutite de obligația de plată a TV
Aceste excepții sunt: 1 )operațiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping; 2) serviciile de parcare a vehiculelor; 3)închirierea utilajelor și a mașinilor fixate în bunurile imobile; 4 )închirierea seifurilor.
Susținerea intimatei potrivit căreia aceasta scutire s-ar referi doar la proprietari este neîntemeiată întrucât textul de lege citat nu face nici o distincție din acest punct de vedere.
În concluzie, tribunalul înlătură de la apreciere raportul de expertiza contabilă și apreciază că produsele agricole distribuite proprietarilor de terenuri în cadrul arendei nu sunt producătoare de TV
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta invocând în drept disp.ar.304 pct.9 cod pr.civ.
În motivarea cererii de recurs a arătat că actele normative reținute de instanță nu au aplicabilitate în cauză, fenomenul economic producându-se în perioada 1.01.2005-30.09.2007, incidente fiind prevederile codului fiscal.
Față de disp.art.21 alin.4 lit.g din Cod fiscal și calitatea reclamantei de plătitoare de TVA, aceasta are obligația să consemneze operațiunile impozabile în facturi fiscale, facturând TVA.
S-a mai susținut că instanța nu arată motivele pentru care au fost înlăturate concluziile expertului și apărările pârâtului, sub acest aspect hotărârea fiind nemotivată.
Acordarea produselor agricole membrilor asociați în schimbul subscrierii dreptului de folosință asupra terenului agricol intră în sfera de aplicare a TVA întrucât are loc transferul dreptului de proprietate asupra pământului asociaților.
Distribuirea în natură a produselor agricole s- făcut în mod greșit pe bază de borderou deoarece acordarea produselor agricole reprezintă o livrare de bunuri.
Recurenta a invocat decizia Înalta Curte de Casație și Justiție nr.5/2007, disp.art.2 din Lg.65/1998, apreciind că înregistrarea în contabilitatea societății e care efectuează plata arendei în natură se face pe baza contractelor de arendare, dacă proprietarii de teren sunt persoane fizice și pe baza facturii primite, dacă proprietarul de teren este persoană juridică, în contul 612.
Cu privire la art.141 din Lg.571/2003, recurenta a arătat că legiuitorul se referă la serviciul de punere la dispoziție (închiriere) a terenului de către către arendator, nu operațiune de livrare a produselor agricole ca plată în natură a contravalorii acestui serviciu.
Au mai fost invocate disp.pct.48 lit.b din nr.1784/2002, pct.8 și 4 alin.2 din HG 44/2004 susținându-se că plata în natură a arendei este o operațiune asimilată unei livrări cu plata, reclamanta exercitându-și dreptul de deducere pe toate bunurile și serviciile aprovizionate și destinate abținerii produselor care au fost acordate ca plată în natură sau livrare către alți beneficiari.
Recurenta a făcut referire și la adresa emisă de Direcția de metodologie și Proceduri pentru Inspecție Fiscală din cadrul EF-NAF, înregistrată la recurentă sub nr.1577/8.01.2006.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp.art.3041cod pr.civ. Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.128 din Lg.571/2003 pentru a defini o operațiune drept livrare de bunuri către o altă persoană ar trebui să aibă loc un transfer al dreptului de proprietate.
Această condiție nu este îndeplinită în cauză, în sensul că nu operează un transfer al dreptului de proprietate asupra produselor agricole distribuite de reclamantă proprietarilor terenurilor pe care le are în arendă, această operațiune nefiind o livrare de bunuri și, în consecință, neintrând în sfera de aplicare a TVA.
Atribuirea acestor produse se face fără plată în baza contractelor de arendare, aceasta reprezentând o cheltuială pentru și nu un venit al acestuia, iar contractul de arendare nu poate fi considerat un contract de prestări servicii întrucât bunurile agricole puse la dispoziție de arendator sunt folosite pentru obținerea de venituri agricole pentru datorate potrivit dispozițiilor legale cu excepția arendei care, conform Lg.34/1994, reprezintă venit pentru arendator, acesta urmând să-și achite impozitele datorate în calitate de contribuabil.
Curtea are în vedere totodată și disp.art.141 lit.k din Lg.571/2003 care prevăd în mod expres faptul că arendarea este o operațiune scutită de TVA, fiind neîntemeiată susținerea recurentei că acest text de lege se referă doar la închirierea terenului, nu și la operațiunea de livrare produselor agricole ca plată în natură a contravalorii acestui serviciu.
Aceasta reprezintă o interpretare proprie a disp.rt.141 lit.k din Lg.571/2003 de către recurentă, rezultatul unei distincții pe care o face recurenta în mod nelegal întrucât textul de lege nu face nicio distincție între închirierea terenului și livrarea produselor agricole.
Or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, această regulă de interpretare a legii fiind ignorată de către recurentă.
Este adevărat că în speță, fiind vorba despre perioada 1.01.2005-30.09.2007 sunt aplicabile prevederile codului fiscal, dar referirea pe care instanța de fond o face la disp.OG 36/2003 modificate prin Lg.345/2002 nu este de natură să afecteze legalitatea sentinței recurate.
Instanța de fond a dorit doar să evidențieze că plata arendei este scutită de plata TVA începând cu data de 1.03.2003, deci faptul că anterior intrării în vigoare a codului fiscal, reglementarea arendei din punct de vedere fiscal era aceeași, în sensul scutirii acesteia de plata TVA, dispozitive care în prezent se regăsește în art.141 lit.k din Lg.571/2003 a cărui incidență a fost reținută în considerentele sentinței.
Nu poate fi reținută nici susținerea că hotărârea nu este motivată, instanța de fond precizând motivul pentru care a înlăturat raportul de expertiză contabilă și susținerile recurentei.
Pe lângă dispozițiile legale aplicabile în cauză, în raport de care nu au fost reținute concluziile expertizei contabile, s-a menționat caracterul neîntemeiat al susținerii pârâtei care invocă o distincție pe care textul de lege nu o conține și care nu a putut fi reținută de instanță.
Nici celelalte prevederi legale invocate în cererea de recurs nu constituie un argument în favoarea admiterii recursului în condițiile în care recurenta își întemeiază criticile pe o opinie eronată, aceea că ul este prestator de servicii pentru obținerea produselor agricole, iar produsele distribuite pentru plata în natură a arendei este livrare de bunuri efectuată de persoane impozabile.
Față de aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 cod pr.civ. invocat de recurentă, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 cod pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T împotriva sentinței civile nr. 2653 pronunțată Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, CAF la data de 21.10.2008 în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea SC SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Carata
Red.CCM GREFIER
EF/2ex.
10.03.2009
Tr.-
Jud. RP
Președinte:Canacheu Claudia MarcelaJudecători:Canacheu Claudia Marcela, Carata Glodeanu Constanța
