Anulare act administrativ . Sentința 53/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 53/CA/2008
Ședința publică din 7 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Toros Vig Anamaria
- - - - JUDECĂTOR 3: Gug
- -- Grefier
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal în primă instanță formulată de reclamanta-cu sediul în comuna, Sat, nr. 41, jud. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI DE MEDIU, cu sediul în B, sector 6, Corp A, nr. 294 având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea este legal timbrată cu suma de 4 lei achitată prin chitanța seria - nr. 16-1-47 din 16.01.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă,după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 16.01.2008 reclamanta-în contradictoriu cu pârâtaADMINISTRAȚIA FONDULUI DE MEDIU, a solicitat anularea deciziei de impunere mr.8618/18.06.2007 emisă de pârâtă și repararea prejudiciului suferit ca urmare a plății unei sume nedatorate.
Actul administrativ 8618/18.06.2007 emis de către Administrația Fondului de Mediu este nelegal și netemeinic. În perioada 7.06.2002-2.10.2003 a importat 1.439.775,70 kg ambalaje pe care le-a folosit în producția proprie de băuturi spirtoase.
Astfel arată reclamanta, potrivit articolului 9 lit.d din Legea 73/2000 privind fondul pentru mediu, obligația la Fond consta în plata unei taxe de 3% din valoarea ambalajelorcomercializatede către producători și importatori, cu excepția celor utilizate pentru medicamente.
Cum societatea reclamantă nu a comercializat aceste ambalaje ci le-a utilizat pentru ambalarea propriilor produse, nu avea obligația de a plăti contribuția de 3% la fondul de Mediu.
Comercializarea ambalajelor presupune valorificarea lor printr-un proces de vânzare - cumpărare, ori prin folosirea lor la ambalarea propriilor produse - nu ambalajul accesoriu se valorifică - ci produsul.
Dacă ar fi obligată reclamanta la plata acestor contribuții ar fi discriminată în raport cu ceilalți producători care cumpărându-și ambalajele de pe piață - nu mai plătesc - cota de 3% - întrucât nu au calitatea de producători ori importatori de ambalaje.
Concluzionând - pentru faptul că societatea reclamantă a importat ambalaje - pe care le-a utilizat pentru ambalarea propriilor produse - nu datorează suma de 131.267 lei.
Mai arată reclamanta că în perioada cuprinsă între 3.10.2003 - 31.12.2005 a produs și pus pe piață produse ambalate, având obligația de a plăti la fondul de mediu o sumă de 1leu /kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața internă în acest interval și respectiv 0,5 lei /kg din greutatea celor introduse în perioada 1.08.2004 - 31.12.2005.
Aceste sume urmau a fi plătite în condițiile articolului 8 aliniat 3 din Legea fondului de mediu, numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor anuale de valorificare și reciclare.
Potrivit Anexei II B la OUG 78/2000 privind gestionarea deșeurilor, reciclarea este una dintre operațiunile de valorificare.
Deci, cantitatea de ambalaje reciclată este automat și valorificată, ceea ce înseamnă că obiectivul de reciclare trebuie scăzut din cel de valorificare pentru a evita o dublă taxare.
De altfel, noțiunea de valorificare prevăzută de OUG 78/2000 a fost transpusă fără a lăsa loc de interpretare - abia începând cu 01.01.2006.
Pentru perioada 03.10.2003 - 31.12.2005 utilizând formula de calcul specifică unei societăți care nu a valorificat și reciclat deșeuri de ambalaje, înseamnă că datoria reclamantei este de 796.152,19 lei reprezentând: 476.593,71 lei taxa pentru ambalajele puse pe piață în această perioadă, 292.471,82 lei dobânzi și 27.086,66 lei penalități.
Această sumă reprezintă taxa pentru ambalajele puse pe piață în calitate de producător de produse - iar nu suma indicată în titlul executoriu nr. 394/2007.
Mai arată reclamanta că formulat contestație, însă această cale de atac - premergătoare a fost respinsă.
Pârâta Administrația Fondului de Mediu a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei.
În fapt, reclamanta a făcut obiectul inspecției fiscale, vizând verificarea modului de calcul, constituire și virare a obligațiilor la Fondul de mediu pentru perioada 2002 - 2005.
Susținerile reclamantei conform cărora - nu ar fi comercializat ambalajele importate - ca atare - ci le-a folosit pentru ambalarea produselor proprii - fapt ce ar exonera- de plata sumei de 131.267 lei, sunt nefondate.
În perioada 07.06.2002 - 02.10.2003 - contestatoarea a efectuat importuri de ambalaje în vederea ambalării propriilor produse constând în sticle de plastic pe care le- comercializat odată cu bunurile produse, ceea ce înseamnă că are obligația să vireze 3% din valoarea ambalajului importat pentru această perioadă.
Referitor la susținerea potrivit căreia, în perioada 3.10.2003 - 31.12.2005 datorează pentru Mediu suma de 796.152,19 lei, arată pârâta, că în conformitate cu prevederile punctului 1 lit. d din Legea 332/2004 privind aprobarea OUG 86/2000, se constituie venit la Fondul de mediu - "o sumă de 5.000 lei /kgdin greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producători și importuri de bunuri ambalate."
Aceste sume se vor plăti numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor anuale de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje, plata făcându-se pe diferența dintre obiectivele anuale și obiectivele realizate efectiv de agenții economici care introduc pe piața națională bunuri ambalate.
Procentele de valorificare și reciclare se aplică pentru cantitatea ambalajelor introduse pe piață odată cu vânzarea bunurilor ambalate, indiferent ce se întâmplă cu bunurile după efectuarea vânzării
HG 349/2002 prevede la articolul 13 - obiectivele privind recuperarea și reciclarea deșeurilor de ambalaje - în anexa 1 la această hotărâre legiuitorul defineștenoțiunea de recuperare- în timp ce Anexa 2 la OUG 16/2001 definește noțiunea de colectare, ca reprezentând- strângerea . deșeurilor în vederea transportării lor spre valorificare.
Ideșeurilor de ambalaje este definită tot în Anexa 1 la HG 349/2002 și constă într-o operațiune de reprelucrare într-un proces de producție a deșeurilor de ambalaje pentru a fi reutilizate.
Pentru perioada 2004 - 2006 sunt aplicabile prevederile HG899/2004, care reglementează diferit etapizarea obiectivelor de valorificare - reciclare - în sensul că obiectivul de valorificare se aplică la greutatea deșeurilor de ambalaje - iar cel de reciclare - se aplică la greutatea totală a materialului de ambalaj - conținut în deșeurile de ambalaj.
În mod evident arată pârâta - modul de calcul s-a schimbat, conform dispozițiilor HG899/2004 - întrucât procentul de reciclare nu se mai raportează la rezultatul obținut prin aplicarea procentului de valorificare la întreaga cantitate de deșeuri de ambalaje. Deși valorificarea presupune și reciclarea - cele două noțiuni nu se confundă - prima noțiune fiind un procedeu mult mai complex.
Analizând acțiunea reclamantei SC -, având ca obiect anularea deciziei de impunere nr. 8618/18.06.2007 emisă de pârâtă, a fost apreciată ca nefondată, fiind respinsă în consecință.
Așa cum se susține prin acțiunea introductivă în perioada 07.06.2002 - 02.10.2003 - reclamanta a importat 1.439.775, 70 kg de ambalaje - pe care le-a folosit în producția proprie de băuturi spirtoase.
Este adevărat că reclamanta nu a comercializat ambalajele propriu - zise ci le-a folosit la ambalarea propriilor produse - dar această distincție nu este de natură a înlătura obligația - prevăzută la articolul9 lit. d din 73/2000, aceea de a achita o taxă de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de către producători și importatori.
Potrivit articolului 9 lit. d din Legea 73/2000 privind Fondul de mediu, modificată prin Legea 293/2002, obligația la Fondul de Mediu - constă într-o taxă de 3% din valoarea ambalajelor comercializată de producători șiimportatori.
Articolul 64 din Codul vamal definește importul ca fiind introducerea în țară a mărfurilor străine și introducerea acestora în circuitul economic.
Este evident - că activitatea reclamantei pe durata mai sus menționată - este cea prevăzută în textul legal mai sus arătat, introducerea în circuitul economic, deoarece legiuitorul nu face distincția dacă personal sau prin revânzare, astfel că în mod corect s-a reținut că reclamanta datorează 3% din valoarea ambalajelor.
În aceste condiții distincția făcută de reclamantă nu este susținută raportat la conținutul concret al noțiunii de importator.
Prin aceasta nu poate fi susținută ipoteza unei discriminări, nefiind dovedit un tratament diferențiat la aceleași condiții concrete de desfășurare a unei activități.
Nici critica referitoare la modul de calcul reținut în Decizia de impunere pe perioada 03.10.2003 - 31.12.2005 nu este justificată.
Reclamanta precizează că pentru acest interval de timp datorează la fondul de mediu suma de 796.152,19 lei și nu suma indicată în actul administrativ atacat.
Contrar modului de calcul indicat de reclamantă, instanța urmează să rețină argumentele pârâtei - fundamentate pe dispozițiile articolului 13 (1) din HG899/2004 -, care nu mai utilizează noțiunea de valorificare în acceptul Legii 339/2004.
În consecință, în stabilirea modului de calcul se va ține seama de dispozițiile actului normativ mai sus arătat, în sensul că reciclarea unui procent de minimum 25 % să se raporteze la greutatea totală a deșeurilor de ambalaje - prin acesta fiind modificat modul de calcul anterior.
dintre părți cu privire la formula aplicabilă și modul de calcul este o problemă de aplicare a legii.
Reclamanta, deși citată cu mențiunea a se pronunța asupra chestiunilor invocate prin întâmpinare - nu a propus alte probe - astfel că, instanța, apreciind neîntemeiată acțiunea o va respinge în baza articolului 18 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respingeacțiunea formulată de reclamanta-cu sediul în comuna, Sat, nr. 41, jud. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI DE MEDIU, cu sediul în B, sector 6, Corp A, nr. 294.
Cu recurs în 15 zile e la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.sent.BM/25. 04.2008
Dact,GM/ 25.04.2008
2 com./ 25.04.2008.
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Toros Vig Anamaria, Gug
