Anulare act administrativ . Decizia 533/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 533

Ședința publică de la 26.02.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela

JUDECĂTOR 2: Carata Glodeanu Constanța

JUDECĂTOR - -

GREFIER

...

Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr. 2185 pronunțată Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 05.09.2008 în dosarul nr.13279/3/CA/2008, în contradictoriu cu reclamantul.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile: recurenta - pârâtă - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, intimatul - reclamant - personal.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Reprezentantul recurentei - pârâte și intimatul - reclamant, personal, precizează că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.

Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Reprezentantul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat și pe fond respingerea acțiunii, reclamantului, ca neîntemeiată.

Intimatul - reclamant, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică.

Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr-, reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALǍ FINANCIARǍ SECTOR 2 (astfel cum a precizat acțiunea sub aspectul cadrului procesual pasiv ), a solicitat ca, prin sentința ce se

va pronunța, să se anuleze actul administrativ fiscal seria - nr.-/17.08.2007 emisă de pârâtă și să fie obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 5426 lei, cu dobânda legală de la data plății la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamantul a arătat că a achiziționat dintr-un stat membru al Comunității Europene în anul 2007 un autoturism marca Skoda pentru înmatricularea căruia a fost obligat la plata taxei speciale de înmatriculare, în cuantum de 5426 RON. Reclamantul consideră că taxa prevăzută de art. 214/1 din Codul fiscal contravine art. 90 din Tratatul Comunității Europene, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne, reglementat de art. 25, 28 și 90 din Tratat. În acest sens, susține că, față de art. 214/1 din Codul fiscal, taxa specială se aplică doar autovehiculelor second - hand, achiziționate din spațiul comunitar și introduse în România în vederea înmatriculării, nu și celor achiziționate pe teritoriul României. Reclamantul a mai susținut că, față de disp. art. 148 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de legislația internă, iar instanțele au obligația de a ține seama de acestea și a le aplica prioritar față de normele interne contrare.

Prin sentința civilă nr. 2185/05.09.2008, Tribunalul Bucureștia respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, a admis acțiunea, a anulat chitanța nr. -/17.08.2007 și a obligat-o pe pârâtă să restituie suma de 5426 lei cu dobânda legală aferentă de la data plătii până la data restituirii efective.

În motivare, instanța de fond a arătat că chitanța contestată a fost emisă în data de 17.08.2007, iar reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă în data de 07.02.2008, așadar în termenul maxim, de prescripție, de 6 luni, prevăzut de art. 7 alin. 7 din Legea nr.554/2004. Tribunalul a apreciat că în speță subzistă argumente a se reține existența unor "motive temeinice" pentru depășirea termenului de 30 de zile prev. de art. 7 alin. 1 din legea nr.554/2004, acestea constând în evoluția practicii judecătorești în materie.

Pe fondul litigiului, tribunalul a constatat că taxa contestată nu a fost pretinsă reclamantului în baza vreunei decizii de impunere sau altui act echivalent, astfel încât chitanța care atestă plata reprezintă singurul înscris doveditor atât al debitului pretins de către pârâtă cu acest titlu, cât și al plății efective, deci produce efectele juridice ale unui act administrativ fiscal.

Se reține că reclamantul a achiziționat în anul 2007 un autoturism înmatriculat anterior în UE, dar pentru înmatricularea în România a plătit taxă specială pentru autoturisme în cuantum de 5426 lei, conform înscrisului seria - nr.-/17.08.2007 emisa de pârâtă. Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru restituirea acestei taxe, considerată discriminatorie în raport de prevederile europene, dar pârâta, prin adresa aflată în copie la fila 6 din dosar, a comunicat reclamantului că taxa este legal plătită și nu poate fi restituită. Tribunalul consideră că refuzul de restituire a taxei integrale către reclamant este nejustificat.

Astfel, se constată că s-a invocat, în susținerea refuzului de restituire a taxei, prevederile art. 214/1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de înmatriculare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene - art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor Codului Fiscal și a Normelor de aplicare, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.

Astfel, se constată că, în reglementarea internă, taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 110/2006, fiind introduse, prin aceasta, în Codul fiscal, articolele 214/1 - 214/3, care stabilesc obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia:

, Art. 214/1 - 1. Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror prima înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.

2 Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.

3. Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei, după cum urmează:.

4. Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu.

5. Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de data fabricării acestuia.

Art. 214/2 - speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.

Art. 214/3 - Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:

a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;

b) provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate."

Din economia textelor redate mai sus, rezultă că taxa de înmatriculare se datorează doar pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 1 ianuarie 2007, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.

În conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene,Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Se constată că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.

Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituie, Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună - credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".

Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează:, Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cât respectarea prevederilor actului de aderare...Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2".

Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.

Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior

normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.

Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuat și prin Hotărârile pronunțate de CE în cauzele Enel (15 iulie 1964), precum și delle Finanze dello Stato a (9 martie 1978).

Potrivit considerentelor, redate în aceste hotărâri, la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că,o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională". Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.

Este de menționat că, pe rolul Curții de Justiție Europene, s-au aflat cauzele reunite și Nemeth contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române. Tribunalul ține, de asemenea, seama de opinia CJCE în cauzele C-3 13/05 ( împotriva Dyrector w ) și C-426/07 ( împotriva Dyrector w ). Astfel, ca o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 par. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și, unde Curtea de Justiție a CE a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.

În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de prima înmatriculare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.

Ca atare, apărările pârâtei referitoare la respectarea Legii nr. 571/2003 republicată sunt lipsite de relevanță și vor fi înlăturate.

Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că refuzul pârâtei de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței

de contencios administrativ în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.

Cu referire la incidență la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, invocate de pârâtă, tribunalul a reținut următoarele:

Așa cum rezultă din dosarul cauzei, cererea de chemare în judecată a fost formulată la 04.04.2008, în cauză fiind aplicabile, sub aspectul dreptului material, normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal (17.08.2007) iar sub aspectul dreptului procesual dispozițiile în vigoare la data efectuării actelor de procedură (art. 15 al. 2 din Constituție, art. 725 Cod procedură civilă). În cursul soluționării în fond a cauzei a fost emisă OUG50/2008, care conține dispoziții privind instituirea unei noi taxe și restituirea eventualei diferențe dintre taxa de prima înmatriculare și noua taxă de poluare. Acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, iar în speța acesta este inaplicabil pentru următoarele considerente:

Trebuie menționat că dispozițiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt parte a dreptului intern potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României și aplicabile cu prioritate potrivit art.20 alin. 2 din Constituție. Sub un prim aspect G, 50/2008 a fost emisă în cursul soluționării cauzei iar dispozițiile art. 11 din OUG50/2008 au caracter retroactiv și sunt de natură să influențeze soluționarea acesteia prin limitarea restituirii taxei de prima înmatriculare doar la eventuala diferență dintre taxa de poluare prevăzută de OUG50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății. Această reglementare intervenită în cursul soluționării cauzei este contrară dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stran și Andreatis vs a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă. A reținut de asemenea Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției. În același sens s-a pronunțat O și cauza Papageorgiou vs.. mutandis soluția este identică și în situația în care puterea executivă, urmare a delegării legislative, este abilitată să emită reglementari cu putere de lege iar în materie fiscală, cum este cazul în speță, raportul juridic de drept fiscal se realizează între stat și contribuabil, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport (art. 17 alin. 1 Cod procedură fiscală).

De asemenea, tribunalul a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale

contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză ( A se vedea: CJCE, cauzele conexate C-10/97 și C-22/97, Ministero delle Finanze împotriva TN.C0. Srl a). Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C- 333/05 și parag. 61-70). Practic, încasarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-a făcut fără temei legal în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, o reglementare contrară dreptului comunitar neputând produce vreun efect juridic fără a se aduce atingere chiar fundamentelor Comunității Europene.

Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.

Tribunalul mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, apreciază că nu este pertinentă susținerea incidenței și efectelor produse de OUG nr.50/2008. Nu în ultimul rând, tribunalul reține ca restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Astfel, OUG nr.50/2008 nu poate fi aplicabil situației în speță, cât timp la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe autoturismul achiziționat de reclamant nu se mai află la prima înmatriculare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta arătând că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, fiind susceptibilă de a primi critici prin prisma dispozițiilor art. 304¹din Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:

1. Instanța de fond a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 214¹și următoarele din Codul Fiscal, fără a se face vreo mențiune despre nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare la această dată.

Astfel, prin nr.OUG 50/2008, se prevede o procedură specială de restituire a taxei de prima înmatriculare, achitată în conformitate cu prevederile art. 11, 12 și 14 din același act normativ.

"Art. 11

Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.

ART. 12

În termen de 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile împreună cu Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Transporturilor vor elabora norme metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

ART. 14

1. Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 iulie 2008.

2. La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 214¹- 214³din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare."

Chiar dacă aceste aspecte au fost menționate și prin întâmpinare, instanța de fond nu a argumentat de ce nu ar fi aplicabile dispozițiile nr.OUG 50/2008, fapt pentru care reiterăm acest motiv și în fața instanței de recurs.

2. De asemenea, prin Decizia nr. 1028/07.10.2008 pronunțată de Curtea Constituțională, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 214¹- 214³din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, având în vedere că în prezent sunt în vigoare prevederile nr.OUG 50/2008.

Având în vedere și motivarea Curții Constituționale, apreciază că o astfel de solicitare privind restituirea taxei de prima înmatriculare este inadmisibilă în contextul existenței noului act normativ privind taxa de poluare, stabilind modalitatea de calcul a acesteia și legătura cu taxa de prima înmatriculare.

3. Cu privire la motivarea sentinței civile recurate, învederează i instanței de recurs următoarele:

Practica instanțelor de contencios s-a conturat în sensul admiterii cererilor privind restituirea taxei specială de primă, motivat de faptul că aceasta contravine prevederilor art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire al Comunității Europene în sensul în care, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite indirecte de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sun indirect, produselor naționale similare", coroborate cu prevederile art. 11 și 148 din Constituția României.

Instanța a omis, în schimb, prevederile art. III - 288 din Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei, în concordanță cu prevederile art. 133 din Tratatul de Instituire a Comunității Economice Europene potrivit cărora:

,1 Importurile originare din țări și teritorii beneficiază, la intrarea în statele membre, de interzicerea taxelor vamale între statele membre prevăzute de Constituție.

2. La intrarea în fiecare țară sau teritoriu, taxele vamale aplicate importurilor din statele membre și din celelalte țări și teritorii se interzic în conformitate cu dispozițiile articolului III -151 alineatul (4).

3. Cu toate acestea, țările și teritoriile pot percepe taxe vamale care răspund necesităților dezvoltării și industrializării lor sau taxe vamale cu caracter fiscal care constituie venituri bugetare. vamale menționate la primul paragraf nu pot fi mai mari decât cele aplicate importurilor de produse originare din statul membru cu care fiecare țară sau teritoriu întreține relații speciale".

Din aceste considerente, instanța de fond ar fi trebuit să analizeze actele normative într-o aplicare sistematică și unitară, atât a Constituției, Legii nr.157/2005, cât a Tratatului de Instituire a Comunității Economice Europene.

Astfel, apreciază că taxa specială de înmatriculare a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. III -288 din Legea nr. 157/2005, coroborate cu prevederile art. 16 din Constituția României și art. 133 din Tratatul de Instituire a Comunității Economice Europene, având în vedere că această taxă, actual taxa de poluare, se percepe și pentru autovehiculelor produse în România.

4. Totodată, învederează instanței că, potrivit art. 16 din Constituția României,1. Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări ", fapt pentru care, admiterea unei astfel de acțiuni, ar crea privilegii nejustificate pentru o categorie de cetățeni în raport cu ceilalți care sunt ținuți în continuare de plata taxei speciale, în prezent taxa de poluare.

5. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 lit. i din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1501/13.11.2006 - privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor,Înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează pe baza următoarelor documente: ( ) dovada plății taxei de înmatriculare, stabilită potrivit legii ", fiind o condiție obligatorie în vederea înmatriculării autovehiculelor pe teritoriul României.

Prin exonerarea de la plata taxei speciale de prima înmatriculare, practic autovehiculul în cauză nu mai este înmatriculat, având în vedere că nu sunt respectate prevederile art. 7 alin. 1 lit. i) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1501/13.11.2006 - privind procedura înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor.

Pe cale de consecință, 2 urmează să solicite de Poliție Rutieră B, radierea autovehiculului în cauză, având în vedere că una dintre condițiile obligatorii privind înmatricularea nu a fost respectată.

Totodată, dispoziția instanței de fond cu privire la anularea chitanței seria - nr. -/17.08.2007 emisă de 2 B nu a fost dată cu respectarea art. 41 din OG92/2003, republicată privind Codul d e procedură

fiscală, coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel, chitanța nu reprezintă un act administrativ în sensul celor două acte normative arătate mai sus, acest înscris fiind doar un act contabil de evidență a încasărilor realizate de pârâtă, care se reflectă în contabilitatea ținută în cadrul instituției noastre și totodată un act doveditor al plății efectuate de reclamant.

Încasarea acestei taxe, s-a realizat în baza Legii nr. 343/2006, act normativ ce a fost aplicat direct prin încasarea efectivă a taxei auto de prima înmatriculare și emiterea acestei chitanțe.

Dacă s-ar admite o astfel de soluție ar trebui să se considere că acea chitanță nu a fost emisă niciodată, efectele producându-se,ex tunc", ceea ce ar putea conduce la repercusiuni asupra evidențelor contabile ținute la nivelul intimatei.

Din probele administrate, Curtea reține că reclamantul a achiziționat în anul 2007 un autoturism înmatriculat anterior în UE, dar pentru înmatricularea în România a plătit taxă specială pentru autoturisme în cuantum de 5426 lei, conform înscrisului seria - nr.-/17.08.2007 emisa de pârâtă. Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru restituirea acestei taxe, dar pârâta, prin adresa aflată în copie la fila 6 din dosar, a comunicat reclamantului că taxa este legal plătită și nu poate fi restituită.

În conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene,Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ".

Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României (art. 11 alin. 1 și 2 și art. 148 alin. 2 și 4), din jurisprudența Curții Justiției Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.

În reglementarea internă, taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 110/2006, fiind introduse, prin aceasta, în Codul fiscal, articolele 214/1 - 2 14/3, care stabilesc obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia:

Art. 214¹- 1. Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror prima înmatriculare în România se realizează după data de l ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.

2. Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.

3. Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei, după cum urmează:

4. Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu.

5. Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de data fabricării acestuia.

Art. 214²- speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.

Art. 214³- Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:

încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;

provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare,știință și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale, și organizații nonprofit și de caritate."

Din aceste texte redate, rezultă că taxa de înmatriculare se datorează pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 1 ianuarie 2007, aceeași taxă nefiind percepută doar pentru autoturismele deja înmatriculate în România.

În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie în funcție de originea autoturismului și în funcție de faptul înmatriculării lui în alt stat și încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.

Potrivit art. III - 288 din Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei:

,1 Importurile originare din țări și teritorii beneficiază, la intrarea în statele membre, de interzicerea taxelor vamale între statele membre prevăzute de Constituție.

Aceste prevederi nu pot încălca art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.

Art. 214¹- 214³proc. fiscală nu încalcă prevederile Constituției României, motiv pentru care Curtea Constituțională nu le-a declarat neconstituționale. Dar ele nun produc efecte deoarece încalcă art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.

În cursul soluționării în fond a cauzei a fost emisă OUG50/2008, care conține dispoziții privind instituirea unei noi taxe și restituirea eventualei diferențe dintre taxa de prima înmatriculare și noua taxă de poluare. Acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, iar în speța acesta este inaplicabil deoarece:

Mai întâi, G, 50/2008 a fost emisă în cursul soluționării cauzei iar dispozițiile art. 11 din OUG50/2008 au caracter retroactiv și sunt de natură să influențeze soluționarea acesteia prin limitarea restituirii taxei de prima înmatriculare doar la eventuala diferență dintre taxa de poluare prevăzută de OUG50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății. Această reglementare intervenită în cursul soluționării cauzei este contrară dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stran și Andreatis vs a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă. A reținut de asemenea Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției. În același sens s-a pronunțat O și cauza Papageorgiou vs.. mutandis soluția este identică și în situația în care puterea executivă, urmare a delegării legislative, este abilitată să emită reglementari cu putere de lege iar în materie fiscală, cum este cazul în speță, raportul juridic de drept fiscal se realizează între stat și contribuabil, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport (art. 17 alin. 1 Cod procedură fiscală).

De asemenea, taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză ( A se vedea: CJCE, cauzele conexate C-10/97 și C-22/97, Ministero delle Finanze împotriva TN.C0. Srl a). Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C- 333/05 și parag. 61-70). Practic, încasarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-a făcut fără temei legal în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, o reglementare contrară dreptului comunitar neputând produce vreun efect juridic fără a se aduce atingere chiar fundamentelor Comunității Europene.

Nu în ultimul rând, noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, apreciază că nu este pertinentă susținerea incidenței și efectelor produse de OUG nr.50/2008. Nu în ultimul rând, tribunalul reține ca restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Astfel, OUG nr.50/2008 nu poate fi aplicabil situației în speță, cât timp la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe autoturismul achiziționat de reclamant nu se mai află la prima înmatriculare.

Chitanța seria - nr.-/17.08.2007 emisă de pârâtă prin care se atestă că reclamantul a plătit suma de 5426 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare nu este un act administrativ deoarece atestă efectuarea unei operațiuni juridice și nu dă naștere, nu modifică sau nu stinge un raport juridic.

Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 41 di OG nr. 92/2003, art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004. art. 304¹și 312 proc. civ. Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă atacată în sensul că va respinge capătul de cerere privind anularea chitanței seria - nr.-/17.08.2007, menținând celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr.2185/05.09.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2009.

PREȘEDINTE JUDECǍTOR JUDECǍTOR

- - - - - -

Tribunalul București GREFIER

Secția a IX-a Contencios

Administrativ și Fiscal

Jud. fond

Red. jud. /2 ex./13.03.2009

Președinte:Canacheu Claudia Marcela
Judecători:Canacheu Claudia Marcela, Carata Glodeanu Constanța

#Judecator Canacheu Claudia Marcela

Anulare act administrativ . Decizia 533/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 533/2009. Curtea de Apel Bucuresti