Anulare act administrativ . Decizia 534/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 534
Ședința publică de la 25.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR 2: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.1699/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.36897/3/CA/2008, în contradictoriu cu reclamantul.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - pârât - prin consilier juridic cu delegație de reprezentare la dosar, intimatul - reclamant -prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul intimatului - reclamant solicită în apărare proba testimonială pe aspectul utilității construcției în cauză în zonă.
Reprezentantul recurentului - pârât arată că se opune la proba testimonială solicitată de intimatul - reclamant în această fază procesuală.
Curtea, deliberând asupra probei testimoniale solicitată de intimatul - reclamant, o respinge, având în vedere dispozițiile art. 305.pr.civ.; proba testimonială fiind astfel inadmisibilă în această fază procesuală.
Reprezentantul recurentului - pârât și apărătorul intimatului - reclamant precizează că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentului - pârât solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea sentinței civile atacate și pe fond respingerea cererii de suspendare a Dispoziției Primarului General al Municipiului B nr. 1586/2008, având în vedere că, construcția ridicată de intimatul - reclamant a fost efectuată în baza unei autorizații de construire cu caracter provizoriu, astfel cum a arătat pe larg în cuprinsul motivelor de recurs.
Apărătorul intimatului - reclamant solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate, ca fiind legală și temeinică.
Precizează că, astfel cum se poate observa din actele și lucrările dosarului, a avut autorizație de construire valabilă până în anul 1997, solicitând în continuare prelungirea acestei valabilități. Ca răspuns la solicitarea sa, recurentul - pârât a stabilit menținerea autorizației până la aprobarea unui nou studiu de urbanism în zonă.
Solicită a se avea în vedere faptul că până la acest moment nu a fost efectuat nici un studiu de urbanism în zonă iar decizia de demolare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 33 din Legea nr. 50/1991, ce nu sunt însă incidente în cazul său, deoarece se referă la construcțiile executate fără autorizație de construire, iar intimatul - reclamant deține o autorizație de construire valabilă. Solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 26 din Legea nr. 50/1991 care incriminează desființarea fără autorizație a construcțiilor provizorii construite cu autorizație de construire. Solicită ca instanța să amâne, eventual, pronunțarea hotărârii pentru a formula și a depune la dosar concluzii scrise. Depune și în ședința de față scurte Concluzii însă dorește să formuleze altele mai detaliate.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1699/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității pe capetele de acțiune privind anularea adresei și constatarea valabilității autorizației de construire; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului B; s-a anulat dispoziția nr. 1586/28.10.2008 a Primarului General al Municipiului B și s-a respins în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr.1586/28.10.2008 depusă la fila 43 dosar fond, pârâtul Primarul General al Municipiului Bad ispus desființarea pe cale administrativă a construcției cu caracter provizoriu aparținând reclamantului, respectiv baterie de chioșcuri cu terasă între ele, având o suprafață de 60 mp, amplasate pe terenul situat la intersecția str. - - cu str. - -, sector 5.
În motivarea actului administrativ de autoritate, în preambulul său este trecut ca și temei al emiterii sale art.33 din Legea 50/1991 pentru justificarea oportunității luării măsurii respective. Ori, conform art.33 din Legea 50/1991,Prin excepție de la prevederile art. 32,construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului vor putea fi desființate pe cale administrativăde autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului".
Din referatul nr. 18/2964.1/6.10.2008 al Serviciului Disciplină în Construcții al Primăriei Mun. B rezultă că în urma controlului efectuat de inspectori la terenul situat la intersecția str. - - cu str. - -, s-a constatat amplasarea fără autorizație de construcție, a unei construcții cu caracter provizoriu pe domeniul public al Mun. B, constând în baterii de chioșcuri cu terasa între ele de către reclamant. Din compararea actelor depuse de reclamant cu referatul arătat, cu dispoziția atacată tribunalul a reținut că bateria de chioșcuri amplasate pe terenul situat la intersecția str. - - cu str. - -, sector 5 de către reclamant sunt ridicate în baza autorizației de construire nr.82/358/P/17.02.1993.
Din verificarea dispoziției atacate tribunalul a reținut că acesta este un act administrativ emis cu exces de putere, nelegal, anulându-l în baza art.1, 10 și 18 din Legea 554/2004 datorită faptului că s-a întemeiat pe art.33 din Legea 50/1991, articol de lege neaplicabil in prezenta speța, text aplicabil doar pentru construcțiile edificate fără autorizație de construcție ridicate pe domeniul public sau privat, ori în speța de față reclamantul are autorizație de construcție pentru bateria de chioșcuri situate pe terenul situat la intersecția str.- - cu str.- -, sector 5.
Față de anularea adresei nr. 18/2964/19.08.2008 depuse la fila 5 dosar, din conținutul acesteia nu rezultă nici un raport juridic între pârât și reclamant. Adresa reprezintă de fapt o înștiințare, opinie a pârâtei, somație, adresa atacată astfel nu dă naștere nici unui raport de drept civil între părți ci doar dispoziția atacată nr.1586/28.10.2008 dă naștere de drepturi și obligații corelative între emitentul actului și beneficiarul acestuia-reclamant.
Conform art.2 alin.1 lit.c prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Or, fiind o simplă comunicare, neproducătoare de efecte juridice, adresa nr. 18/2964/19.08.2008 nu este act juridic administrativ și, implicit nu poate fi contestat pe calea contenciosului administrativ.
Cu privire la cel de-al treilea capăt al acțiunii, constatarea valabilități autorizației de construcție, instanța a reținut că, potrivit art.18 alin.1 din Legea 554/2004, soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ sunt de anulare, în tot sau în parte, a actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă iar, pe de altă parte art.111 Cod procedură civilă, acțiunea în constatare este inadmisibilă în cazul în care partea poate cere realizarea dreptului, constarea unui stări de fapt fiind inadmisibilă.
Cum constatarea valabilității unei autorizații de construire nu se încadrează în soluțiile prev. de art.1 și 18 din Legea 554/2004 și nici pe art.111 Cod procedură civilă, cum adresa de somare a demolării construcției reclamantului nu este act administrativ pentru considerentele arătate mai sus, față de aceste motive, instanța a admis excepția inadmisibilității pentru capetele de acțiune 1 și 3.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Primarul General al Municipiului B invocând în drept dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs a arătat că instanța pierde din vedere faptul că autorizația de construire are caracter provizoriu și conform acesteia și certificatului de urbanism art.82/1405/P, terenul pe care a fost amplasată "bateria de chioșcuri" este proprietate de stat și în administrarea Consiliului Local Sector 5, beneficiarul urmând să elibereze terenul în termen de 72 de ore de la solicitarea Primăriei, fără a cere despăgubiri pentru construcție și marfă.
Recurentul a mai susținut că reclamantul a luat la cunoștință de intenția Primăriei Municipiului B de a demola construcția, încă din data de 19.08.2008 când i s-a comunicat somația nr.18/2964, dar nu s-a conformat acesteia, motiv pentru care a fost întocmită Dispoziția nr.1586/28.10.2008 pentru desființarea construcției și aducerea terenului în situația anterioară, termenul de demolare fiind de 72 de ore de la primirea somației.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului față de existența autorizației de construire nr.82/358/P din 17.02.1993 în baza căreia a edificat construcția, autorizație menținută până la data aprobării unui nou studiu de urbanism în zonă.
Analizând actele și lucrările aflate la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că Dispoziția nr.1586/28.10.2008 este un act administrativ vătămător în sensul art.1 din Legea nr.554/2004, având în vedere că a fost emisă în temeiul dispozițiilor art.33 din Legea nr.50/1991 care se referă la desființarea pe cale administrativă a construcțiilor executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului.
Se reține că reclamantul a edificat construcția în litigiu în baza autorizației de construire nr.82/358/P din 17.02.1993, emisă în baza certificatului de urbanism nr.82/1405/P/23.11.1992, astfel încât mențiunea din dispoziția contestată conform căreia construcția cu caracter provizoriu a fost edificată fără autorizație de construire este neîntemeiată, textul de lege reținut în preambulul dispoziției nefiind incident în cauză.
Referitor la valabilitatea acestei autorizații, Curtea constată că prin adresa nr.22275/11.12.1997 emisă de Primăria Sectorului 5 B, i se aduce la cunoștință reclamantului că s-a stabilit menținerea valabilității autorizației până la aprobarea unui studiu de urbanism în zonă, din probele administrate în cauză nerezultând că a fost efectuat un asemenea studiu, astfel cum s-a hotărât în ședința Comisiei Tehnice de Urbanism nr.37/13.11.1997.
Împrejurarea că există în cuprinsul autorizației mențiunea că este provizorie, se referă la faptul că a fost eliberată pentru lucrări de construcții cu caracter provizoriu, conform art.3 lit.g din Legea nr.50/1991 (în forma în vigoare la data emiterii autorizației), această autorizație fiind valabilă ca oricare dintre autorizațiile eliberate potrivit art.3 lit.a-f din aceeași lege.
Art.33 din Legea nr.50/1991 este singurul temei de drept invocat pentru emiterea dispoziției contestate, pârâtul nefiind în măsură să indice dispozițiile legale care prevăd obligația beneficiarului unei autorizații eliberate pentru lucrări de construcții cu caracter provizoriu, de a desființa construcția în termen de 72 de ore de la solicitarea Primăriei.
În condițiile în care reclamantul a edificat construcția în baza unei autorizații valabile, chiar dacă respectiva construcție are caracter provizoriu, sunt inaplicabile dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1991.
În raport de aceste considerente, constatând că sentința recurată este legală, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.1699/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.36897/3/CA/2008, în contradictoriu cu reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnodact. /2 ex./11.03.2010
- Secția a IX-a -
Președinte:Canacheu Claudia MarcelaJudecători:Canacheu Claudia Marcela, Patraș Bianca Laura
