Anulare act administrativ . Decizia 538/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 538/CA

Ședința publică de la 24 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban

JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis

JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma

Grefier - - -

Pe rol judecarea recursurilor în contencios administrativ declarate de recurentul reclamant -, cu domiciliul ales în C, b-dul -.-, nr. 11, -.A,.8 și de pârâtul - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998, cu sediul în B, Calea, nr.202, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 967/20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 15.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.10.2008, 24.10.2008, pentru când:

CURTEA

Asupra recursului în contencios administrativ de față.

Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 3.03.2008 și înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 B, în temeiul disp. art.7 din Legea nr.9/1998, anularea Deciziei nr.155/6.02.2008 emise de pârâtă, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să valideze întreaga sumă de 278.375,74 RON stabilită inițial de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și care a fost plafonată de aceasta și să reactualizeze întreaga sumă, la nivelul anului la care se va emite această decizie.

În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la emiterea deciziei pentru suma plafonată de 249.600 RON reactualizată, în funcție de cele două momente: - data adoptării hotărârii Comisiei Județene și data emiterii deciziei.

Prin sentința civilă nr. 967/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis în parte acțiunea, a fost obligată pârâta să emită Decizia de validare a sumei de 249.600 RON cu titlu de despăgubiri, stabilită prin hotărârea nr.4007/17.10.2007 adoptată de comisia Județeană C și a fost obligată pârâta să procedeze la actualizarea sumei de 249.600 RON în raport de indicele de creștere a prețurilor, de la data adoptării hotărârii nr.4007/2007 și până la emiterea deciziei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.155/06.02.2008, în temeiul disp. art.35 alin.4 lit."c" din HG nr.1277/2007, s-a respins contestația formulată de reclamant împotriva hotărârii nr.4007/12.10.2007 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998.

În motivarea deciziei contestate, pârâta a reținut incidența disp. art.25 din HG nr.753/1998, în referire la plafonarea despăgubirilor în raport de salariul mediu net, apreciind sub acest aspect că hotărârea nr.4007/2007 este legală.

Prin hotărârea nr.4007/2007 Comisia Județeană Cas tabilit valoarea compensațiilor bănești în cuantum de 278.375, 74 RON și a propus acordarea de despăgubiri către reclamant la valoarea maximă de 249.600 RON conform art.25 din Normele de aplicarea Legii nr.9/1998 rep.

În referire la nelegalitatea deciziei contestate sub aspectul plafonării despăgubirilor prevăzute de lege, instanța a reținut că pârâta, din coroborarea textelor reglementate de HG nr.753/1998 modificate și completate de HG nr.1277/2007, în mod corect a făcut aplicarea disp. art.25 și pe cale de consecință a constatat că hotărârea nr.4007/2007 este legală.

S-a apreciat că motivele invocate de reclamant vizează "nelegalitatea" HG nr.753/1998 (art.25) prin raportare la Legea nr.9/1998, la Decretul nr.16/1976 și la Legea nr.24/2000, aspecte care nu pot fi analizate pe calea unei acțiuni având ca obiect "validarea unui act administrativ".

Cât privește reactualizarea sumei cuvenită cu titlu de despăgubiri, instanța a reținut că interpretarea de ansamblu a dispozițiilor legale în materie, respectiv art.7 și 8 din Legea nr.9/1998, art.5 din HG nr.286/2004, impune ca despăgubirile să corespundă, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plății, potrivit principiului "restitutio in integrum".

În sensul celor menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XX!/19.03.2007 a admis recursul în interesul legii, dispunând că validarea hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998 republicată, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor.

Împotriva sentinței menționate au declarat recurs reclamantul și pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Recurentul reclamant a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală.

A susținut recurentul că instanța de fond, fără o motivare suficientă, a agreat interpretarea pârâtei în ceea ce privește disp. art.25 din HG 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea legii nr.9/1998, astfel că la calculul plafonului nu s-a raportat la salariul mediu brut ci la salariul mediu net. Ori, având în vedere că hotărârea de guvern nu face distincția între salariul net sau brut, interpretarea pârâtei în sensul de a lua în calcul salariul net, fără o stipulație expresă în acest sens, este eronată, ducând la o dublă limitare a despăgubirilor.

A mai arătat recurentul că instanța de fond nu a reținut calcularea greșită a sumei cuvenite cu titlu de compensații bănești stabilite pentru locuințe, dependințe și teren aferent, în sensul că aceasta trebuia să se facă prin raportare la salariul mediu nominal net pe luna octombrie 2007, valoare care este de 260.160 lei, mult mai mare decât suma stabilită în final prin decizia contestată.

A motivat că dispozițiile HG nr.753/1998 nu pot conține plafonările sumelor acordate cu titlu de compensații întrucât încalcă art.1 al primului Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nu respectă prevederile superioare ale Legii nr.9/1998 încălcând înseși limitele pe care le prevede legea pentru care a fost edictată. Potrivit Legii nr.9/1998, nu sunt permise plafonări ale sumei totale, dimpotrivă, chiar majorări, iar aceste norme metodologice vor prevedea doar criteriile de evaluare nu și limitări ale despăgubirilor.

Recurentul a făcut trimitere și la decizia nr. XXI din 19.03.2007 pentru examinarea recursului în interesul legii, referitoare la aplicarea dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998 care vorbește de "principiul reparării integrale a prejudiciului", în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensațiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului d l Craiova din 7 septembrie 1940.

A solicitat recurentul admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul obligării pârâtei să emită o decizie de validare pentru suma de 2.783.757.404 lei sumă stabilită inițial de către Comisia județeană C pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, mai înainte de plafonarea sumei.

Recurenta pârâtă Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților a criticat, de asemenea, hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.

A motivat recurenta că hotărârea emisă de Comisie însoțită de actele doveditoare urmează circuitul legal ce prevede că aceste hotărâri sunt analizate în ordinea cronologică, respectiv ordinea emiterii hotărârilor. Analiza unui dosar presupune studiul tuturor actelor care atestă dreptul de proprietate al autorului, a declarațiilor notariale, a actelor de stare civilă privind persoanele care au dreptul la acordarea de despăgubiri, a modului de stabilire a cuantumului compensațiilor, a modului de efectuare a calculelor de către comisii, ceea ce necesită un timp îndelungat.

Recurenta a mai arătat că dispozițiile art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998 se referă la contestațiile depuse asupra hotărârilor Comisiilor județene "în termen de 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului B, admițând sau respingând, după care, contestațiile ce i-au fost adresate" și reprezintă un termen de recomandare.

Referitor la capătul de cerere privind actualizarea sumei în eventualitatea validării Hotărârii 4007/17.10.2007, arată recurenta că această cerere este prematur introdusă, reclamantul nefăcând dovada vreunui prejudiciu deoarece acesta nu există.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate de ambele părți, Curtea constată că recursurile sunt fondate.

Astfel, se reține că prin hotărârea nr.4007/2007 a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr.9/1998 C s-a stabilit valoarea compensațiilor bănești cuvenite reclamantului în cuantum de 278.375, 74 RON și s-a propus acordarea de despăgubiri către reclamant la valoarea maximă de 249.600 RON conform art.25 din Normele de aplicarea Legii nr.9/1998.

Împotriva hotărârii Comisiei Județene a formulat contestație reclamantul, acesta invocând faptul că plafonarea prevăzută de către HG nr.753/1998 este nelegală, iar calcularea plafonului maxim este eronată.

Prin decizia nr.155/06.02.2008 Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților a respins contestația reținând că, în scopul unei interpretări unitare a legii, interpretarea disp. art.25 din HG nr.753/1998 trebuie să se facă în sensul că la plafonarea despăgubirilor acordate se are în vedere salariul net și nu brut. Pârâta nu a analizat celelalte motive ale contestației.

Curtea reține că potrivit art.1 din Legea nr.9/1998 "Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940,au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi,în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți.", iar art.2 din același act normativ stabilește că "Despăgubirile se acordă celor îndreptățiți, sub forma unor compensații bănești distinctepentru terenuri, pentru construcții și pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți, -"

Art.2 alin.3 prevede că "Criteriile de evaluare, modalitățile concrete de stabilire a cuantumului compensațiilor pentru terenuri agricole, terenuri intravilane, construcții și recolte, plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți se vor reglementa prin normele metodologice aprobate de Guvern, prevăzute laart. 13. Criteriile de evaluare a construcțiilor se vor stabili în condițiile prevăzute deLegea nr. 112/1995pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare."

Prin urmare, legiuitorul a înțeles să dea în competența Guvernului stabilirea criteriilor de evaluare și a modalităților concrete de stabilire a cuantumului compensațiilor, iar criteriile de evaluare trebuie să fie în acord cu dispozițiile Legii nr.112/1995, care la art.13 din Legea nr.112/1995 prevede că "Valoarea despăgubirilor care se acordă foștilor proprietari și moștenitorilor acestora, pentru apartamentele nerestituite în natură, precum și prețul de vânzare,după caz, se stabilesc pe baza prevederilor Decretului nr. 93/1977, ale Decretului-lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992, republicată, iar valoarea terenurilor aferente, pe baza Criteriilor privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat nr. 2.665 din 28 februarie 1992, elaborate de Ministerul Finanțelor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, cu completările ulterioare.La valorile astfel calculate se vor aplica coeficienții de actualizare, care nu vor fi mai mici decât coeficientul de creștere a veniturilor salariale medii pe economie.

Valoarea totală a apartamentului restituit în natură și a despăgubirilor cuvenite pentru apartamentele nerestituite în natură și pentru terenurile aferente nu poate depăși suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani, calculată la data stabilirii despăgubirii."

Față de dispozițiile menționate, Curtea constată că plafonarea despăgubirilor la suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani, plafonare statuată de normele metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998 prin art.25, nu este contrară legii deoarece guvernul a fost abilitat să reglementeze modalitățile concrete de stabilire a despăgubirilor, iar acestea sunt în conformitate și cu disp. Legii nr.112/1995 la care Legea nr.9/1998 face trimitere.

De asemenea, luarea în calcul, la stabilirea sumei maxime ce se acordă cu titlu de compensații pentru locuințe, a salariului mediu net pe economie și nu a celui brut este corectă. Astfel cum a reținut și pârâta în considerentele deciziei contestate, interpretarea unitară a legii impune ca, în lipsa unei prevederi exprese, calculul să se facă în raport de venitul mediu net, având în vedere că acesta este criteriul avut în vedere la calcularea despăgubirilor.

Recurentul a mai invocat încălcarea principiului reparației integrale a prejudiciului, precum și încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea apreciază că, în speță, nu se poate reține încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului consacrat de art.1 din Protocolul Adițional deoarece, pentru a se reține o astfel de încălcare, este necesar ca acel drept să existe, ori, în raport cu prevederile legii, ceea ce se acordă celor prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, este doar o compensație bănească și nu un drept de proprietate asupra unor bunuri.

Însăși Curtea Constituțională, analizând constituționalitatea disp. art.13 alin.2 din Legea nr.112/1995, dispoziții care cuprind aceeași limitare a despăgubirilor acordate pentru bunurile preluate de statul român în mod abuziv și la care face trimitere Legea nr.9/1998, a arătat că este atributul suveran al legiuitorului de a aprecia asupra modalităților și condițiilor de realizare a măsurilor reparatorii, ca și asupra unor eventuale limite ale acestora, nefiind vorba în această situație despre restrângerea exercițiului unor drepturi, ci despre stabilirea, prin lege, a limitelor unor reparații.

Limitarea întinderii reparațiilor are în vedere posibilitățile economice și financiare existente în raport cu alte necesitați și priorități economice și sociale, în a căror evaluare și satisfacere legiuitorul este suveran, iar în ceea ce privește modul de stabilire a despăgubirilor și întinderii acestora, prevederile contestate consacră, fără îndoială, soluții rezonabile.

Curtea Constituțională a reținut că, referitor la reparația în ipoteza privării de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, pe de o parte, că dreptul la indemnizare trebuie sa aibă un cuantum rezonabil, iar pe de altă parte că metoda de evaluare a bunului trebuie să fie, la rândul ei, în mod manifest rezonabilă. Întrucât practica Curții Europene a Drepturilor Omului se întemeiază pe acte internaționale referitoare la drepturile omului, se poate consideră că reglementarea cuprinsă în lege, cu privire la cuantumul despăgubirilor ce vor fi acordate foștilor proprietari, dă expresie exigențelor reglementărilor internaționale avute în vedere de art.20 din Constituție.

Prin urmare, s-a apreciat că limitarea despăgubirilor nu este contrară reglementărilor europene și practicii CEDO dacă acestea sunt într-un cuantum rezonabil, situație ce se regăsește și în prezenta cauză.

În ceea ce privește calculul strict matematic efectuat de Comisia Județeană, Curtea constată că acesta nu corespunde disp. art.25 din HG nr.753/1998 potrivit cu care despăgubirea acordată nu poate depăși suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani, calculată la data stabilirii despăgubirii.

Având în vedere că data stabilirii despăgubirii este data emiterii hotărârii de către Comisia Județeană, respectiv 17.10.2007, venitul mediu net ce trebuia avut în vedere este cel aferent lunii octombrie 2007, respectiv valoarea de 1084 lei, conform comunicatului publicat de Institutul Național de Statistică. Într-o atare situație, valoarea maximă a compensațiilor pentru locuință, dependințe și teren aferent se ridică la suma de 260.160 lei și nu 249.600 lei cum greșit s-a stabilit prin hotărârea Comisiei Județene, contestația reclamantului fiind întemeiată din acest punct de vedere.

Referitor la motivul de recurs invocat de pârâta Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților cu privire la actualizarea sumelor acordate, Curtea constată că, într-adevăr, cererea reclamantului este prematur formulată. Reclamantul a formulat contestație împotriva hotărârii Comisiei Județene, nemulțumit de cuantumul efectiv al despăgubirii acordate, astfel că obiectul acțiunii îndreptate împotriva deciziei de respingere a contestației nu poate fi extins și la alte cereri ce nu au fost avute în vedere de pârâtă la soluționarea contestației. Mai mult, o eventuală cerere de actualizare a despăgubirilor se justifică în măsura în care, prin decizie, vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nu dispune plata actualizată a despăgubirilor în conformitate cu interpretarea dată de Înalta Curt ea de Casație și Justiție prin Decizia nr.XXI/2007. Ori, mai înainte de emiterea deciziei arătate, interesul de a formula o cerere de actualizare a despăgubirilor nu este actual.

Pentru considerentele expuse, apreciind motivele de recurs invocate de părți întemeiate în parte, urmează a admite recursurile și a modifica în parte hotărârea atacată în sensul că, admițând în parte acțiunea, va anula decizia nr.155/6.02.2008 a Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților, va admite în parte contestația și va anula în parte Hotărârea nr.4007/17.10.2007 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 C în ceea ce privește valoarea maximă a despăgubirilor pentru locuință, dependințe, teren aferent. Va stabili cuantumul maxim al despăgubirilor pentru locuință, dependințe și terenul aferent în sumă de 260.160 lei și va respinge ca prematur formulată cererea privind obligarea pârâtei la reactualizarea sumei acordate cu titlu de despăgubiri.

Se vor menține dispozițiile referitoare la admiterea în parte a acțiunii din hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de recurentul reclamant -, cu domiciliul ales în C, b-dul -.-, nr. 11, -.A,.8 și de pârâta - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998, cu sediul în B, Calea, nr.202, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 967/20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.

Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că, admițând în parte acțiunea, anulează decizia nr.155/6.02.2008 a Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților.

Admite în parte contestația și anulează în parte Hotărârea nr.4007/17.10.2007 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 C în ceea ce privește valoarea maximă a despăgubirilor pentru locuință, dependințe, teren aferent.

Stabilește cuantumul maxim al despăgubirilor pentru locuință, dependințe și terenul aferent în sumă de 260.160 lei.

Respinge ca prematur formulată cererea privind obligarea pârâtei la reactualizarea sumei acordate cu titlu de despăgubiri.

Menține dispozițiile referitoare la admiterea în parte a acțiunii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi 24 Octombrie 2008

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

- - -

Grefier,

- -

jud.fond

red.dec.jud.

4 ex./24.11.2008

Președinte:Mihaela Davidencu Șerban
Judecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis, Elena Carina Gheorma

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 538/2008. Curtea de Apel Constanta