Anulare act administrativ . Sentința 54/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 54/F/CA/2008
Ședința publică de la 26 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind reclamantul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S și pârâții COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CE AU cultelor, S- DIN, având ca obiect anulare act administrativ.
În interiorul termenului de pronunțare la dosarul cauzei au fost depuse la dosar din partea reclamantului Inspectoratul Școlar Județean Sibiu.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 19.03.2008, când instanța a amânat pronunțarea la data de 26.03.2008, pentru depunere de concluzii scrise, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
- CURTEA DE APEL -
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr- reclamantul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN Sac ontestat Deciziile 1287 și 1288/27.06.2007 pronunțate de COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CE AU CULTELOR, chemând în judecată Sibiu prin Eparhia din.
În motivare s-a arătat că au fost încălcate disp. art. 18/1 din Legea 247/2007 care a modificat și completat Legea 10/2001 și care prevede că în situația imobilelor - construcții care fac obiectul notificărilor și cărora le-au fost adăugate pe orizontală și pe verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial și dacă părțile nu convin altfel, foștilor proprietari li se acordă sau li se propun măsuri reparatorii prin echivalent. Din raportul de expertiză comunicat Comisiei rezultă că reclamantul a edificat construcții care depășesc 100 %, însă Comisia nu a ținut cont de acest raport.
Pârâta Sibiu prin Eparhia din a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
- reclamantul nu are calitate procesuală activă întrucât imobilul este înscris în CF 14849 Sibiu la + 4 și a aparținut domeniului public al Statului Român întabulat cu încheierea nr. 4128/2001 sun B 7, dată de la care Inspectoratul Școlar a pierdut calitatea de proprietar. În temeiul hotărârii 102/2003 imobilul a fost scos din inventarul domeniului public al mun. Sibiu și s-a dat în proprietatea Ministerului Educației și Cercetării B, dar această hotărâre nu s-a întabulat în CF.
- acțiunea este nefondată, întrucât imobilul în litigiu a fost înscris inițial în CF 9370 Sibiu, având o suprafață de 3717 mp, foaia a fost ulterior sistată și imobilul transcris în CF 14849 Sibiu, fiind naționalizat prin încheierea nr. 189/1964. Prin încheierea nr. 977/1975, nr. top 3662/1/1/1/1 s-a unificat cu alte topografice reținându-se nr. top format 3656/2 în suprafață totală de 3225 mp. Prin aceeași operațiune a fost notată și construcția existentă, construcție care a aparținut Bisericii Reformate din Sibiu. În anul 1997 se notează faptul că pe imobilul de sub A + 4 s-a construit Grupul Școlar Economic administrativ, iar pe construcția inițială care a aparținut Bisericii s-a construit o mansardă. Construcția existentă și care a aparținut Bisericii are un teren aferent disponibil de a fi restituit în suprafață de 1033 mp, iar construcția veche este și cea din prezent cu amendamentul că la nivelul mansardei s-au creat spații din vechiul pod, însă procentul dintre construcția veche și cea nouă este foarte mic, astfel că nu se pot propune măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Sibiu, excepție admisă de instanță care, prin sentința 1227/12.11.2007 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL ALBA IULIA, reținând că în speță sunt atacate acte ale unei autorități centrale.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA la data de 3.01.2008 sub nr-.
La data de 25.01.2008 reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că solicită anularea în totalitate a deciziilor 1287 și 1288/2007 și chemând în judecată și emitentul acestor decizii, respectiv Comisia Specială de ( 8-10).
Noua pârâtă chemată în judecată, Comisia Specială de a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, întrucât la baza emiterii celor decizii au stat documentele referitoare la edificarea construcției de către Sibiu, documente aflate la dosarul cauzei, pe care pârâta le-a anexat întâmpinării ( 15-120).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:
Prin Decizia 1287/27.06.2007 Comisia Specială de a respins cererea Parohiei Reformate Sibiu privind restituirea în natură a părții din imobilul situat în Sibiu,-, reprezentând teren în suprafață de 304 mp, reînscris în CF 14849 Sibiu, parte a nr. top 3656/2/2 și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru acest imobil, reținând că restituirea în natură a terenului nu este posibilă întrucât pe acesta au fost edificate construcții noi edificate de Statul Român ulterior preluării abuzive ( 5, dosar tribunal).
Prin Decizia 1288/27.06.2007 Comisia Specială de a admis cererea Parohiei Reformate Sibiu privind restituirea în natură a imobilului teren și construcție, situat în Sibiu,-, înscris în CF 14849 Sibiu nr. top 3656/2/1, respectiv clădirea veche și teren în suprafață de 1033 mp ( 6).
Conform evidențelor de carte funciară imobilul în litigiu a fost înscris inițial în CF 9370 Sibiu, nr. top 3662/1/1/1/1, sub A + 7, având o suprafață de 3717 mp ( 25); prin încheierea nr. 189/1964 se întabulează dreptul de proprietate asupra imobilului de A + 7, în favoarea Statului Român, în baza Decretului 176/1948, după care asupra imobilului se notează construcțiile și în fine, acest imobil se transcrie în CF 14849 Sibiu în scopul unificării cu alte nr. top, iar CF. 9370 se sistează ( 26). În urma unificării cu alte nr. top apare nr. top nou format, respectiv 3656/2, construcții și teren, în suprafață de 3225 mp, proprietatea Statului Român, construcția aparținând inițial Bisericii Reformate din Sibiu, întabulată sub B 1 în CF 9370 Sibiu.
În anul 1997 se notează faptul că pe imobilul de sub A + 4 s-a construit Grupul Școlar Economic administrativ, apoi în baza Legii 84/1995 se întabulează dreptul de proprietate asupra întregului imobil în favoarea Inspectoratului Județean Sibiu. În fine, prin încheierea 4128/2001 imobilul trece în domeniul public al Mun. Sibiu, în baza OUG 30/2000 ( 28), iar de la această dată reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Sibiu a pierdut calitatea de proprietar asupra imobilului. În temeiul Hotărârii 102/2003 a Consiliului Local al Mun. Sibiu ( 30) imobilul a fost scos din inventarul domeniului public al Mun. Sibiu și s-a dat în proprietatea Ministerului Educației și Cercetării, conform anexei la hotărâre, poziția 18 ( 33) și în administrarea Inspectoratului Școlar Județean Sibiu, însă această HCL nu s-a întabulat niciodată în CF.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 94/2000 imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice dintre cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile acestei ordonanțe.
Analizând înscrisurile depuse de reclamantă la dosarul Comisiei, Curtea constată că deciziile adoptate de aceasta sunt corecte și date în conformitate cu prevederile legale incidente.
Astfel, din copia CF 9370 Sibiu rezultă că imobilul teren cu nr. top 3662/1/1/1/1, în suprafață de 3717 mp, a fost proprietatea Bisericii Reformate din Sibiu, întabulată sub B 1, iar asupra acestui teren se notează existența unor construcții, sub B 13 ( 26); de asemenea, s-a reținut relevanța unor documente referitoare la edificarea construcției de către Sibiu și la activitatea școlară desfășurată în clădirea respectivă ( extras din procesele verbale prezbitariane ale Parohiei Reformate din Sibiu, perioada 20.01.1934-28.05.1948 - 88-90, proces verbal despre adunarea generală a comunității Bisericii Reformate din Sibiu din 17.06.1935 - 71 și urm. traducerea legalizată a jurnalului de construcție a Școlii Reformate Sibiu, declarații pe proprie răspundere date de, și -, 96-119), acte din care rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că din Sibiu a edificat clădirea în cauză anterior preluării abuzive de către statul român.
Potrivit art. 1 alin. 3 din OUG 94/2000 adăugirile aduse construcțiilor se preiau cu plată numai dacă acestea nu depășesc 50 % din aria desfășurată inițială. În caz contrar, nu se va dispune a, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparații curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării inițiale, îmbunătățiri funcționale și altele asemenea. De asemenea, potrivit art. 6 din Normele Metodologice aferente OUG 94/2000, aprobate prin HG 1164/2002, modificată prin HG 1094/2005, nu este considerat imobil nou în raport cu cel preluat imobilul-construcție căruia i-au fost adăugate, pe orizontală și/sau pe verticală, în raport cu forma inițială, corpuri suplimentare de sine stătătoare sau care pot fi utilizate distinct.
Din expertiza existentă la dosar și depusă la Comisie, efectuată la cererea reclamantului rezultă că, lângă clădirea inițială preluată de la, a fost edificată de Statul Român o clădire distinctă, legată de cea inițială doar printr-un hol ( a se vedea în acest sens schița de la fila 23 din dosarul Curții de Apel, schiță din care rezultă clar că este vorba de două corpuri de clădire distinct utilizabile). De asemenea, este necontestat faptul că, la clădirea veche a fost adăugată de către Statul Român o mansardă, ulterior preluării abuzive, a cărei arie desfășurată nu depășește suprafața construită inițial a clădirii vechi.
Din istoricul raportului tehnic întocmit de SC Proiect SRL în baza contractul de prestări servicii încheiat cu reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Sibiu ( 52-53, dosar C), rezultă că "din studiul arhivelor a rezultat faptul că aceste construcții, notate în cartea funciară în anul 1975, au fost executate de doi beneficiari:
- a executat corpul vechi în anul 1937
- Statul Român prin Inspectoratul Școlar a executat corpul nou în 1975".
Construcția veche nu a fost înscrisă în cartea funciară și avea destinația de "Școala " Sibiu, fiind întabulată concomitent cu construcția nouă, iar mansarda executată de Inspectoratul Școlar Județean Sibiu în anul 1998 nu este notată în cartea funciară nici în prezent ( 61-63, dosar C). Este adevărat că același expert reține că actuala construcție constituie un corp unitar, canalizarea, alimentarea cu apă, curentul electric, grupul sanitar și centrala termică fiind realizate în sistem unitar, construcția nefiind comod partajabilă în natură ( 63, dosar C), însă concluziile acestuia sunt contrazise chiar de propriile schițe ( 64), din care rezultă că, clădirea veche și clădirea nouă sunt două corpuri de clădire distincte și unite doar printr-un coridor, așa cum corect a reținut și Comisia, or acest coridor nu poate să conducă la concluzia că cele două corpuri nu pot fi folosite distinct.
În ceea ce privește procentele reprezentând aportul Statului Român la actuala construcție privită in integrum ( 62, dosar C), acestea nu pot fi luate în considerare de instanță deoarece s-a calculat acest aport avându-se în vedere întreaga construcție, atât corpul vechi cât și corpul nou de clădire, construit de Statul Român în anul 1975, care nu s-a restituit în natură și pentru care s-au acordat despăgubiri, acest corp de clădire aflându-se pe terenul în suprafață de 304 mp, care a format obiectul Deciziei 1287/2007.
Pentru a se vedea dacă adăugirile efectuate depășesc sau nu 50 % din aria desfășurată inițială era necesar să se calculeze aportul Statului la construcția veche, restituită în natură, respectiv cât anume reprezintă acea mansardă adăugată corpului vechi de construcție, care nici nu este întabulată în cartea funciară și pentru care reclamantul va primi despăgubiri. Verificând însă expertiza efectuată și schițele care o însoțesc instanța constată că această mansardă nu depășește 50 % din aria construcției inițiale și astfel, construcția veche nu poate fi considerată un imobil nou în raport cu cel preluat și care să nu poată fi restituit în natură, în acord cu prev. art. 1 alin. 3 teza 3 din OUG 94/2000 și cu art. 6 din Normele Metodologice.
Este de menționat că acestea sunt dispozițiile legale aplicabile în cauză și nu art. 18/1 din Legea 247/2005 la care face referire mandatarul reclamantului, întrucât Legea 247/2005 a avut mai multe titluri distincte, doar Titlul II privește modificarea și completarea OUG 94/2000, incidentă în cauză. Mandatarul reclamantului se referă la art. 18/1 care nu este incident în speță întrucât privește modificarea și completarea Legii 10/2001 prin Titlul I al Legii 247/2005, or nu Legea 10/2001 este legea aplicabilă în cauză.
Față de această împrejurare, Comisia a constatat în mod corect că este posibilă restituirea în natură a construcției vechi, ridicată de și a terenului aferent acesteia, înscrise în CF înscris în CF 14849a Sibiu nr. top 3656/2/1, cu obligația beneficiarului retrocedării de a plăti contravaloarea adăugirilor ulterioare preluării abuzive, respectiv contravaloarea mansardei, adăugiri care se încadrează în disp. art. 1 alin. 3 teza finală din OUG 94/2000 și în disp. art. 6 alin. 3 din Normele Metodologice de aplicare a acestei ordonanțe.
În legătură cu decizia 1287/2007 Curtea de Apel a pus în discuție excepția lipsei de interes a reclamantului de a solicita anularea acesteia atâta timp cât Comisia a respins cererea de restituire în natură și a recunoscut doar dreptul la despăgubiri, excepție care va fi admisă de instanță și acțiunea respinsă pentru acest motiv, atâta timp cât s-a arătat mai sus corectitudinea deciziei prin raportare la art. 1 alin. 4 din OUG 94/2004, fiind vorba de un teren ocupat de o construcție nouă, ridicată de Statul Român, ulterior preluării abuzive.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului de a formula prezenta acțiune invocată de pârâta Sibiu, instanța o va respinge având în vedere că imobilul în întregul său se află în administrarea reclamantului, acesta este interesat în obținerea unor despăgubiri pentru mansarda ridicată în anul 1998 deasupra corpului vechi de clădire restituit prin Decizia 1288/2007, și mai mult, pe rolul instanțelor există o acțiune care are ca obiect obligarea acestuia de a consimți la operațiunea de dezmembrare a imobilului în litigiu, conform propunerii Comisiei de.
În baza art. 274 cod pr. civilă reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Sibiu va fi obligat să plătească pârâtei Sibiu suma de 1920 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat ( 37-38, dosar Tribunalul Sibiu și fila 128, dosar C de Apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Inspectoratul Școlar Județean Sibiu invocată de pârâta Sibiu prin Eparhia din.
Respinge ca nefondată contestația reclamantului Inspectoratul Școlar Județean Sibiu, cu sediul în Sibiu,-, jud. Sibiu împotriva deciziei nr. 1288/27.06.2007 emisă de pârâta Comisia Specială de cu sediul în B, Calea, nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Specială de și Sibiu prin Eparhia din, cu sediul în C N, str. - nr. 51-53, jud.
Respinge ca lipsită de interes contestația reclamantului Inspectoratul Școlar Județean Sibiu împotriva deciziei nr. 1287/27.06.2007, emisă de pârâta Comisia Specială de, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Specială de și Sibiu, ca urmare a admiterii excepției lipsei de interes în atacarea acestei decizii, invocată de instanță din oficiu.
( continuarea dispozitivului sentinței nr. 54/F/CA/2008 dată în dosar nr- ).
Obligă reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Sibiu să plătească pârâtei Sibiu suma de 1920 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
5 ex./23.04.2008
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru
