Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 331/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 331/CA/2008
Ședința publică de la 24 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier: - - -
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de către pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMIN PRIN DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ împotriva sentinței civile nr. 220/CA/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, cu împuternicire în reprezentarea intimaților reclamanți (fila 42), lipsind aceștia și celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură la data de 15.02.2008, întâmpinare formulată de intimatul pârât DGFP S, s-au atașat certificate eliberate de MIRA cu privire la intimații reclamanți și recurenta solicită judecarea cauzei în lipsă.
Avocat depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și întâmpinare formulată de către intimații reclamanți. Declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului și avânt în vedere cererea de judecare a cauzei în lipsă formulată de către recurent, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului intimaților.
Avocat, având cuvântul pe fond, solicită instanței respingerea recursului formulat de către pârâtul MIRA, fără cheltuieli de judecată. Învederează instanței că susține motivele de respingere a recursului așa cum au fost formulate și în scris prin întâmpinare, subliniind că intimații reclamanții sunt funcționari publici cu statut special, care în baza Legii nr. 360/2002 beneficiază de drepturile solicitate, iar instanța de fond în mod legal a reținut acest aspect, sens în care solicită respingerea prezentului recurs ca nefondat, cu precizarea că reclamanții, din toate punctele de vedere, se încadrează în prevederile legale menționate.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse de reprezentantul intimaților reclamanți, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului în contencios de față:
Reclamanții, A, G, A, și au solicitat in contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului S, Ministerul Finanțelor Publice B, Direcția Medicală a MAI B și Centrul Medical Județean S prin cererea înregistrata sub nr- obligarea la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferenta anului 2006, actualizate cu indicele de inflație pana la data plătii efective. In motivarea cererii se arata ca reclamanții au calitatea de funcționari publici si in temeiul art. 34 din 188/1999 au dreptul la plata primelor, dar ca pârâții nu au achitat aceste drepturi.
Secția comercială si contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentința nr.220/ca/15 11 2007 admis acțiunea si a obligat pârâții MIRA si Centrul Medical la plata primelor de concediu pentru anul 2006,actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material si pana la data plății efective. A fost respinsa acțiunea fata de IPJ și Direcția Medicala.A fost respinsa cererea de chemare in garanție formulata împotriva Ministerului Finanțelor Publice. Instanța a reținut pe fondul cauzei ca fata de dispozițiile art. 34 din 188/1999 reclamanții sunt îndreptățiți la plata primelor de concediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs paratul MIRA.
Prin motivele de recurs se arata ca in mod nelegal au fost acordate drepturile bănești, deoarece reclamanții nu au statutul de funcționari publici, ci sunt personal contractual.Recursul este scutit de timbraj potrivit art. 17 din 146/1997.
Chematul in garanție prin DGFP a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului paratului, deoarece reclamanții nu se afla in raporturi de serviciu cu Ministerul pentru a exista vreun raport obligațional in acest sens.
Analizând sentința atacata sub aspectul recursului declarat, Curtea constata următoarele:
Potrivit probatoriului administrat în cauză, adresa nr.30320/5 04 2007, reiese că reclamanții au calitatea de funcționari publici, fiind angajați ai Centrului Medical
Se constata ca prin decizia nr. LXXVII (77), admițându-se recursul în interesul legii, ICCJ a stabilit ca dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvine funcționarilor publici.
In OUG nr. 146 din 19 decembrie 2007 pentru aprobarea plății primelor pentru concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, publicata in OF. nr. 877 din 20 decembrie 2007, se prevede ca datorita constrângerilor bugetare din perioada 2001-2006, impuse anual de organismele financiare internaționale, nu s-a permis acordarea primelor, prevederile din actele normative prin care au fost aprobate fiind suspendate prin legi bugetare anuale succesive și acte normative anuale de salarizare. Prin aceasta ordonanța se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, urmând ca plata sa se efectueze in transe. Prin recunoașterea de către Guvern a drepturilor salariaților la plata primelor de concediu si stabilirea modalității de plata, devin inaplicabile prevederile privind prescripția dreptului la acțiune pentru plata primelor de concediu.
Reclamanții sunt funcționari publici. Această categorie de personal este salarizată în conformitate cu dispozițiile 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, OUG 192/2002, iar în prezent prin OUG 92/2004. Potrivit art.33 (2) din 188/1999, devenit art. 34 după republicare, funcționarii publici au dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. De asemenea, potrivit art.4 (2) din OUG 192/2002 privind drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, iar în art.23 din aceeași ordonanță se stabilește că funcționarii publici au dreptul la concediu de odihnă în condițiile legii. Ulterior, a fost adoptată OUG 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, (OF.108/2.03.2001), intrată în vigoare la data de 2 03 2001, care prevede prin art. III (1) că aplicarea art. 33(2) referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă din 188/1999 (OF.600/8 12 1999) cu modificările și completările ulterioare se suspendă până la 1 01 2002.
Prin 473/2001 privind bugetul de stat pe anul 2002,(OF.784/11 12 2001),intrată în vigoare la data de 11 12 2001, in art.12(4) se arată expres că termenele prevăzute la art. III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 12 2002.
Prin 631/2002 privind bugetul de stat pe anul 2003, (OF.863/29 11 2002),intrată în vigoare pe data de 29 11 2002 se prevede în art. 10 (3) că termenele stipulate la art. III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 12 2003.
Ulterior, prin 507/2003, (OF.853/2 12 2003) intrată în vigoare la data de 5 12 2003, privind bugetul de stat pe anul 2004, prin art.9 (7) se stabilește că termenele prevăzute în art. III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 12 2004, iar prin art. 8 (7) din 511/2004, Legea bugetului de stat pe anul 2005, s-a prevăzut suspendarea acestor drepturi pana la data de 31 12 2005. Prin art.5 (5) din 379/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2006, se arata ca prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecării în concediul de odihna se suspenda pana la data de 31 decembrie 2006. Se constată ca atât la data formulării in instanță, cat si la soluționarea cauzelor pe fond si in recurs era epuizata suspendarea legala.
Este adevărat că aplicarea prevederilor privind primele de concediu a fost suspendata prin acte normative succesive,dar această suspendare nu înseamnă abrogarea acestor texte legale. Suspendarea aplicării unor dispoziții legale dispusă de legiuitor din diferite considerente este o măsură cu caracter temporar, iar după epuizarea duratei suspendării textul legal redevine aplicabil în scopul pentru care fost edictat.
Suspendarea plății acestor drepturi s-a dispus prin acte normative edictate conform dispozițiilor 24/2000 privind normele de tehnica legislative si potrivit art. 64 in care se prevede ca in cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În aceasta situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinata. Dar, este la fel de adevărat ca același articol in aliniatul (2) stipulează ca la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintra de drept în vigoare.
Acordarea daunelor-interese de către instanța este o dispoziție legala, deoarece, in temeiul art. 18 din 554/2004 și art.1084 Cod civil, plata cu întârziere da dreptul la despăgubiri calculate in funcție de rata inflației.
În consecință, acordarea primei de vacanță este un drept consacrat printr-o lege specială și chiar dacă aplicarea dispozițiilor legale a fost suspendată de legiuitor din anumite considerente, după epuizarea suspendării nimic nu împiedica instanța de judecată să acorde aceste drepturi în măsura în care se cuvin.
Față de toate aceste considerente legale, Curtea consideră ca in cauza nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate dintre cele prevăzute de art. 304, 312 Cod procedura civila si in consecința recursul paratului va fi respins ca nefondat.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr. 220/CA/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 Martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- - - red.
Tehnored. /2 ex/21.04.2008
Jud. fond:,
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Elisabeta Lazăr, Gabriela Costinaș
