Anulare act administrativ . Decizia 549/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 549
Ședința publică de la 25.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR 2: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de reclamanta și de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței civile nr.1879 pronunțată la data de 19.05.2009 de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 15590/3/CA/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - reclamantă - personal, lipsind recurenta - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Recurenta - reclamantă - personal precizează că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta - reclamantă - personal solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat și obligarea pârâte la restituirea taxei de primă înmatriculare și la plata dobânzii aferente acesteia din data încasării până la data restituirii.
Solicită respingerea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, ca fiind neîntemeiat, având în vedere că legea în baza căreia s-a încasat taxa de primă înmatriculare a fost ilegală.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul celor două recursuri.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1879/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 B; a fost obligată pârâta la restituirea sumei către reclamantă în cuantum de 5629 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă începând cu data introducerii acțiunii - 14.04.2009 până la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4,5 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a achiziționat autoturismul marca Mercedez Benz cu nr. de identificare la serie -N- prin actul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit de la numitul, la data de 26.02.2007, pentru suma de 10.200 Euro, acesta fiind un cetățean al Uniunii Europene
În condițiile legii, reclamanta a achitat pârâtei, în vederea înmatriculării autoturismului, taxa percepută de statul R, de prima înmatriculare pe teritoriul României, așa cum rezulta din chitanța de la fila 17 din dosar.
Din disp. art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003 rezultă că taxa de înmatriculare se datorează doar pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 1 ianuarie 2007, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În prezenta cauză, pârâta a invocat în justificarea refuzului de restituire a taxei, dispozițiile din Codul fiscal și în Normele de aplicare a acestuia.
În conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Se constată că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Din prevederile art.11 alin.1 și 2 și art.148 alin.2 și 4 din Constituția României și ale Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Instituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Ca atare, mențiunile din adresa pârâtei referitoare la lipsa de temei legal a restituirii sumei încasate cu acest scop, implicit respectarea Legii nr. 571/2003 republicată, a HG nr. 44/2004, a ordinului MAI nr. 1501/2006 sunt lipsite de relevanță prioritare fiind reglementările internaționale.
De altfel, instanța nu poate retine apărarea paratei privind aplicarea prevederilor /2008, care se aplica de la 1.07.2008 (data intrării în vigoare) în mod retroactiv, căci încalcă principiul neretroactivității legii.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs ambele părți.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat că deși instanța a admis acțiunea, a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente începând cu data introducerii acțiunii în instanță - 14.04.2009 până la data plății efective. În mod legal, instanța trebuia să oblige pârâta ca pe lângă restituirea sumei încasate nelegal să plătească și dobânda de la data încasării până la data restituirii.
În motivarea cererii de recurs întemeiată în drept pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pârâta a susținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost stabilită de organele fiscale în temeiul nr.418/2007 pentru aplicarea procedurii privind calcularea acestei taxe.
A fost invocată Decizia nr.1028/07.10.208 prin care Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a disp. art.2141- 2143din Legea nr.571/2003, precum și OUG 50/2008 intrată în vigoare la 01.07.2008 care la art.11 prevede restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehiculele reglementată de Cap.IV, Secțiunea I, art.6 din Anexa la HG 686/2008.
Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a solicitat respingerea, având în vedere netemeinicia cererii de chemare în judecată.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul formulat de reclamantă este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta, deși a solicitat prin cererea de chemare în judecată restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și dobânda legală aferentă acestei sume, nu a făcut dovada că prin cererea adresată pârâtei prin care a cerut restituirea taxei, a solicitat și plata dobânzii legale.
Potrivit art.124 din OG 92/2003, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prev. la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Instanța poate dispune obligarea pârâtei la plata dobânzii legale numai în măsura în care aceasta a fost solicitată organului fiscal competent să soluționeze cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare.
Aceste considerente sunt avute în vedere de instanță și pentru a reține caracterul fondat al recursului formulat de pârâtă, acesta neputând fi obligată la plata dobânzii legale aferente taxei de primă restituită, atâta timp cât prin contestația ce i-a fost adresată de reclamantă la data de 06.02.2009 (fila 6 dosar fond), acesta a solicitat doar restituirea sumei încasate nelegal, nu și plata dobânzii aferente sumei respective.
În consecință, sub acest aspect, sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Celelalte critici formulate de pârâtă cu privire la sentință sunt nefondate, susținerile care vizează reglementarea cuprinsă în OUG 50/2008 nefiind relevante în soluționarea cauzei, având în vedere că reclamanta a achitat taxa de primă înmatriculare prev. de art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003 și nu taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008, în mod corect reținând instanța de fond că litigiului nu îi este aplicabil art.11 din OUG 50/2008 care nu era în vigoare la data plății taxei de primă înmatriculare și la data declanșării litigiului.
Astfel, instanța de fond a făcut aplicarea principiului neretroactivității legii potrivit căruia o lege se aplică numai situațiilor ce se ivesc în practică după adoptarea ei, nu și situațiilor anterioare.
Cum OUG 50/2008 a intrat în vigoare ulterior achitării de către reclamantă a taxei de primă înmatriculare, nu este incidentă în soluționarea cauzei.
Curtea apreciază că soluția instanței de fond de obligare a pârâtei la restituirea taxei de primă înmatriculare plătită de reclamantă este legală, dat fiind faptul că disp. art. 2141- 2143Cod fiscal care reglementează această taxă au instituit un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse din Comunitatea Europeană în România, pentru a fi reînmatriculate dacă au fost deja înmatriculate în statul străin întrucât este percepută pentru acestea o taxă de înmatriculare în timp ce pentru autovehiculele care au fost deja înmatriculate în România, o asemenea taxă nu se mai percepe în cazul vânzării.
Caracterul discriminatoriu a fost reținut în mod corect de instanța de fond care a aplicat cu prioritate disp. art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene cu care vin în contradicție prevederile legale interne ce reglementează această taxă.
în aplicarea normelor comunitare este consacrată atât de Constituția României în art.11 alin.1 și 2 și art.148 alin.2 și 4, cât și de practica.
Sunt irelevante în soluționarea cauzei disp. Deciziei Curții Constituționale nr.1028/07.10.2008 întrucât respingerea unei excepții de neconstituționalitate a disp. art.2141- 2143Cod fiscal nu exclude incompatibilitatea acestor prevederi din legislația internă cu normele comunitare, incompatibilitate care rezultă cu claritate din prevederile Tratatului de Instituire a Comunității europene reținute în considerentele sentinței recurate.
Motivul de recurs referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată este nefondat în raport de disp. art.274 Cod procedură civilă, conform cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Pârâta a căzut în pretenții ca urmare a admiterii acțiunii și obligării sale la restituirea taxei de primă înmatriculare achitată de reclamantă, astfel încât datorează și cheltuielile de judecată.
În raport de aceste considerente, în temeiul disp. art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat, va admite recursul Administrația Finanțelor Publice Sector 5, va modifica în parte sentința în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a dobânzilor, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul reclamantei împotriva sentinței civile nr.1879 pronunțată la data de 19.05.2009 de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 15590/3/CA/2009.
Admite recursul Administrației Finanțelor Publice Sector 5 B împotriva sentinței civile nr.1879 pronunțată la data de 19.05.2009 de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 15590/3/CA/2009.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a dobânzilor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
12.03.2010
Președinte:Canacheu Claudia MarcelaJudecători:Canacheu Claudia Marcela, Patraș Bianca Laura
