Anulare act administrativ . Decizia 55/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.55/CA
Ședința publică de la 23 februarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, cu sediul în mun. C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 1499/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în C, str. - nr.77, -8,.7,.30, județ C, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, văzând că nu mai sunt cereri sau alte motive de amânare, constată dosarul în stare de judecată și având în vedere că recurenta solicită judecata în lipsă, în temeiul art.242 alin. (2) Cod procedură civilă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 1499/03.11.2008 a Tribunalului Constanțaa fost admisă cererea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice C, sens în care s-a dispus obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 3721 lei reprezentând taxa specială autoturisme și dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă.
Prima instanță a fost investită cu cererea prin care reclamantul a solicitat să se dispună:
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.721 lei, plătită cu titlu de
taxă de primă înmatriculare auto;
- obligarea pârâtei și la plata dobânzilor aferente de la data achitării și până la restituirea sumei, conform art.1084 raportat la art.1082 Cod civil.
A arătat reclamantul că în luna octombrie 2007 importat un autoturism marca Ford Focus, fabricat în anul 2004, dintr-un stat membru al Comunității Europene ca și România, care a semnat Tratatul de Aderare la data de 01.01.2007, iar potrivit art.2141-2143din Codul fiscal a achitat suma de 3.721 lei reprezentând taxa specială cu ocazia primei înmatriculări care contravenea reglementărilor Uniunii Europene acceptate și de România.
Reclamantul a susținut că, potrivit art.148 alin.2 din Constituția României și în raport de disp. art.90 din Tratatul Comunității Europene, prevederile art.2141și art.2143din Codul fiscal modificat prin Legea nr.343/2006, nu erau aplicabile.
A mai arătat reclamantul că, în cauză, erau aplicabile disp. art.148 alin.2 din Constituția Românie, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin.4 prevede că autoritatea judecătorească garantează la aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2.
În susținerea cererii reclamantul a depus înscrisuri: chitanța seria - nr. -/26.11.2007, adresele nr.38967/18.02.2008, nr.38967 /20.03.2008, contestația nr.-/15.04.2008, adresa nr. -/24.04.2008.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Administrația Finanțelor Publice Caî nvederat instanței că, în speță, erau aplicabile disp. art.1 din nr.OUG50/2008, începând cu data de 01.07.2008, reclamantul putând solicita restituirea (diferența) taxei speciale achitată cu titlu de taxă de înmatriculare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a arătat că se impunea respingerea acțiunii ca inadmisibilă, prin raportare la disp. art.109 alin.2 Cod proc. civilă coroborat cu disp. art.7 din Legea nr.554/2004, față de împrejurarea că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Examinând cauza dedusă judecății, instanța a reținut că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Municipiului C suma de 3.721 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare (chitanța seria - nr.-/26.11.2007) (fila 16).
Potrivit art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Art. 90 partea 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene prevede că nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Potrivit reglementării menționate, se interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, or în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
În speță, autoritatea publică pârâtă a invocat legalitatea taxei încasate, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a codului fiscal.
Instanța a apreciat că în cauză erau aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, pentru următoarele argumente:
Conform art. 148 din Constituția României, ca urmare aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul,. și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2 (alin.4).
În sensul normei aplicabile speței, Jurisprudența Curții de Justiție Europene, prin Decizia - /Enel din 1964, definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior, or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 de modificare și completare a codului fiscal.
Deoarece în România, stat comunitar, nu s-a perceput nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară, dar s-a perceput o astfel de taxă specială pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, instanța a apreciat o discriminare regimului juridic fiscal ce contravenea dispozițiilor menționate din Tratatul
Cât privește inadmisibilitatea acțiunii, cu motivarea că actul dedus judecății nu avea caracterul unui act administrativ, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art.109 alin.2 Cod proc. civilă coroborat cu art.7 din Legea nr.554/2004, instanța a reținut că reclamantul cu chitanța seria - nr.-/26.11.2007 eliberată de Trezoreria Municipiului Cap lătit taxa specială pentru autoturisme, iar ulterior, la data de 18.02.2008 a solicitat restituirea sumei în litigiu, pârâta răspunzând negativ prin adresa emisă în martie 2008 (filele 10 și 13).
Or, un astfel de act îndeplinea cerințele specifice ale actului administrativ în sensul dat de disp. art.2 alin.1 lit.c, precum și ale alin.2 din Legea nr.554/2004 (textul din urmă vizând refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim).
Față de cele expuse, instanța a considerat neîntemeiată inadmisibilitatea invocată de pârâtă.
Este real că prin OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu aplicare de la data de 01.07.2008, s-a prevăzut restituirea diferenței din taxa achitată și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor dispoziții (art.11) și au fost abrogate prevederile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003.
Însă, faptul că Guvernul, urmare negocierii cu Comisia Europeană, a adoptat taxa pe poluare, nu a reprezentat o împrejurare care să schimbe situația juridică din speță, ci a dovedit că reglementarea în vigoare la data încasării taxei în litigiu era contrară dreptului comunitar, astfel că taxele încasate cu încălcarea dreptului comunitar trebuiau restituite.
Prin urmare, instanța a reținut incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. 2141din Codul fiscal cu disp.art. 90 din Tratatul
Pe cale de consecință, instanța a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, astfel că, trebuia restituită, iar pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta Administrația Finanțelor Publice Caf ost obligată să achite și folosul nerealizat, conform art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată potrivit art. 3 alin.3 din OG. nr. 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii efective.
Având în vedere aceste considerente instanța, în temeiul disp. art.8 alin.1 raportat la art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, a admis acțiunea formulată de reclamant.
Față de disp. art.274 Cod proc. civilă pârâta a fost obligată către reclamant și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 44 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice C, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, cu consecința respingerii acțiunii.
Prima critică adusă de recurentă hotărârii atacate privește respingerea de către instanța de fond a excepției inadmisibilității acțiunii, apreciind recurenta că nu reprezintă un act administrativ fiscal chitanța seria - nr. -/26.11.2007, modul de întocmire și utilizare a acestui formular fiind reglementat prin dispozițiile art. 4, alin.1din Legea nr. 82/1991 și Ordinul MFP nr. 1270/2004, iar respectivul înscris nu poate fi contestat în calea procedurii reglementate de art. 205 proc. fiscală.
Prin prisma acestui motiv apreciază recurenta că instanța de fond nu putea să rețină ca fiind îndeplinită procedura prealabilă în sensul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiind astfel întemeiată excepția inadmisibilității invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
A mai solicitat recurenta să fie analizată calificarea dată de instanța de fond ca fiind refuz nejustificat de a rezolva o cerere, în condițiile în care cererea de restituire a taxei formulată de petentul a fost respinsă ca neîntemeiată.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând motivele de fapt expuse în cererea sa de chemare în judecată.
Referitor la motivele de recurs invocate de recurenta C, a susținut intimatul reclamant că acțiunea sa, întemeiată pe calea contenciosului administrativ, se justifică pe deplin în drept, pentru că o reglementare care emană de la un act normativ reprezintă un act administrativ de autoritate în virtutea efectelor juridice pe care le produce destinatarilor săi. Prin urmare, în accepțiunea intimatului, chitanța prin care s-a achitat taxa de primă înmatriculare nu este altceva decât executarea unei îndatoriri fiscale obligatorii, instituită printr-o lege care contravine normelor dreptului comunitar.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate în cauză, Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a importat un autoturism marca Ford Focus dintr-un stat membru al Comunității Europene, iar după introducea bunului în țară a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 3721 lei, prin chitanța nr. -/26.11.2007.
Ulterior achitării acestei taxe intimatul reclamant a formulat cerere de restituire, conform înscrisului de la fila 10 din dosarul de fond, motivând că aceasta este încasată nelegal, cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Prin adresa nr. 38967/20.03.2008, Car ăspuns petentului în sensul că taxa de primă înmatriculare este percepută legal.
În raport de aceste coordonate ale prezentei cauze Curtea reține că, la momentul formulării cererii de restituire, această procedură era reglementată de prevederile art. 117, alin. 1, lit.d din Codul d e procedură fiscală, iar organul fiscal s-a pronunțat asupra acestei cereri în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată. Prin urmare, intimatul reclamant a parcurs procedura prealabilă, prin depunerea cererii de restituire la C, iar organul fiscal a refuzat să restituie suma solicitată, pe motiv că taxe a fost legal încasată.
În prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 205 din OG nr. 92/2003 ( Codul d e procedură fiscală), deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau a altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără un titlu valabil.
Prin urmare, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune a fi formulată o nouă cerere, pentru că autoritatea administrativă nu a emis un nou act pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art. 2, alin.2 din Legea contenciosului administrativ, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Sub un alt aspect, Curtea reține că adresa nr. 38967/20.03.2008 materializează în cuprinsul ei manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamantă invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
A argumenta pe ideea că reclamantul trebuia să utilizeze calea unei alte acțiuni în contencios administrativ preventive în vederea înlăturării refuzului de înmatriculare dat prin ipoteză de autoritatea care ar fi trebuit să facă operațiunea de înmatriculare fără plata taxei înseamnă a expune pe reclamant, pe o durată de timp, riscului lipsei folosinței bunului său, de vreme ce fără înmatriculare un autovehicul nu poate fi folosit legal conform destinației sale.
Or, în cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii).
De altfel, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în contul entității ce aparține de pârâtă (trezorerie) este o condiție prealabilă și obligatorie pentru înmatricularea autoturismului și pentru utilizarea acestuia în mod legal în România.
Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală în temeiul căreia a făcut plata iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie.
Din această perspectivă, excepția inadmisibilității acțiunii, a refuzului jurisdicției de a statua asupra legalității impunerii și a restituirii taxei nu poate fi considerată întemeiată și drept urmare soluția tribunalului d e respingere a unei atari excepții se vădește a fi legală.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 c proc. civ. Curtea va menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 1499/03.11.2008 a Tribunalului Constanța, prin respingerea recursului formulat de C ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat în contencios administrativ de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, cu sediul în mun. C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr.1499/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în C, str. - nr.77, -8,.7,.30, județ C, având ca obiect anulare act administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
24 februarie 2009
jud.fond.
red.dec.jud.
2ex/19.03.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Monica Costea
