Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.54/CA
Ședința publică de la 23 februarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI B - cu sediul în B, sector 1,--24, împotriva sentinței civile nr. 2606/ 4 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți ORAȘUL, cu sediul în M, județul T, domiciliat în oraș M,-, județ T,. în orașul M,-, județ T,. în M,-, județ T, în M, str. 1 -, -.A,.8, județ T, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimații-pârâți și reprezentați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 44 și 45/2009, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, luând act că nu mai sunt cereri sau alte motive de amânare, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, avocat învederează instanței că deși prima hotărâre pare a fi favorabilă pârâților se află în situația de a pune concluzii pe care le-a susținut Curtea de Conturi prin motivele de recurs, respectiv, admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 2606/2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Tulcea. Potrivit art.725 Cod procedură civilă, dispozițiile legii noi se aplică din momentul intrării ei în vigoare; a da libertate legii să modifice situații definitive a însemna a instaura arbitrajul; astfel sesizarea Curții de Conturi s-a făcut în mod corect așa cum prevede OUG117/2003.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin Încheierea nr. 22 din 30 iunie 2008, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tas esizat Tribunalul Tulcea, sesizare înregistrată sub nr. 1902/88/2 iulie 2008, solicitând următoarele:
- stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată, în solidar, în favoarea Primăriei Orașului M, a pârâților și, pentru prejudiciul în sumă de 69.081 lei și dobânda de 4.052 lei, precum și pentru dobânda calculată după data de 30 mai 2008 până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare;
- obligarea la plată a Primăriei Orașului M, în favoarea bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, pentru suma de 15.291 lei reprezentând majorări de întârziere;
- stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată, în solidar, în favoarea Primăriei Orașului M, a pârâților și și, pentru prejudiciul în sumă de 15.291 lei, creat prin plata de majorări de întârziere, precum și pentru dobânda calculată de la data plății acestor majorări și până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare;
- obligarea la plată a Primăriei Orașului M, în favoarea bugetului statului, pentru suma de 8.970 lei reprezentând contribuții pentru neangajarea persoanelor cu handicap și 2.569 lei reprezentând majorări de întârziere;
- stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată, în solidar, în favoarea Primăriei Orașului M, a pârâților și, pentru prejudiciul în sumă de 2.569 lei, creat prin plata de majorări de întârziere, precum și pentru dobânda calculată de la data plății acestor majorări și până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare.
Prin Încheierea menționată, s-a reținut că pârâții și datorează Primăriei M 69.081 lei, și dobânda de 4.052 lei pentru plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislația în vigoare. Curtea de Conturi a mai învederat că Primăria M are de achitat către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate suma de 15.291 lei reprezentând majorări de întârziere, pentru datorarea cărora se fac răspunzători pârâții, și, care trebuie să o suporte pentru că nu s-a plătit în termen.
De asemenea, s-a reținut că pârâții și datorează Primăriei M suma de 2569 lei - majorări de întârziere pe care această instituție o are de plătit în favoarea bugetului de stat ca urmare a neachitării contribuției lor pentru neangajarea persoanelor cu handicap.
Alăturat Incheierii din 30 iunie 2008, s-au anexat raportul de control intermediar din 30 mai 2008, cu anexele acestuia, state de plată, explicațiile scrise ale pârâților, contractul/acordul colectiv de muncă nr. 9929 din 5 iulie 2007, nr. 47/2007, contracte de lucrări, precum și alte înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.2606/04.12.2008 Tribunalul Tulceaa respins ca inadmisibilă sesizarea.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut,în esență,că la data de 28 octombrie 2008, intrat în vigoare Legea nr. 217/24 octombrie 2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 prin care s-au abrogat dispozițiile art. 40 și următoarele care reglementau competența materială și teritorială a instanțelor Curții de Conturi, ce ulterior a revenit instanțelor judecătorești, odată cu preluarea judecătorilor financiari.
Actul normativ menționat, în forma în vigoare, nu mai prevede posibilitatea Curții de Conturi, prin Camerele de Conturi județene, de sesizare a instanței judecătorești pentru stabilirea răspunderii civile pentru pagubele cauzate și plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar de către administratori, gestionari și contabili, precum și de celelalte persoane supuse jurisdicției Curții de Conturi, art. 31 alin. 3 stipulând că în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice audiate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia revin acesteia.
De asemenea, în art. 1 alin. 4 din Legea nr. 94/1994, modificată prin legea nr. 217/2008, se prevede că litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate.
Prima instanță a concluzionat că, din prevederile legale arătate, rezultă că stabilirea răspunderii persoanelor vinovate și a întinderii prejudiciului se poate realiza de către instanțele judecătorești numai la solicitarea entității publice verificate.
Relativ la aplicarea legii în timp, s-a apreciat că, art. 725 alin. 2 Cod de procedură civilă are în vedere ipoteza în care acțiunile aflate în curs de judecată rămân în competența instanțelor judecătorești, doar că se modifică instanța competentă să judece respectivul tip de cauză, nu însă și situația în discuție când se aplică regula instituită prin alin. 1 pentru că nu se mai poate stabili răspunderea unor persoane pentru prejudicii aduse instituțiilor în cadrul cărora funcționează la cererea unui terț - organ de control, în lipsa solicitării entității publice păgubite, numai aceasta din urmă fiind în măsură să decidă modul de acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Curtea de Conturi criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate astfel:
Temeiul de drept al sesizării instanței este art.31alin.2 din Legea 94/1992, dispoziție legală în vigoare la data sesizării instanței.
De asemenea, prin art.4 din OUG 117/2003 s-a stabilit că sesizarea instanțelor de judecată competente se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi precum și prin alte modalități prevăzute de lege.
Respingerea ca inadmisibilă a sesizării formulată anterior intrării în vigoare a Legii 217/2008 reprezintă o încălcare a principiului neretroactivității legii consacrat în art. 15 din Constituție.
Verificând legalitatea sentinței recurate din prisma criticilor formulate Curtea apreciază întemeiat recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 OUG 117/2003 aprobată prin Legea 49 din 23 martie 2004: "până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești ordinare" iar art.4 prevede că, învestirea instanțelor judecătorești, competente se realizează prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi.
Prin urmare, ordonanța susmenționată reglementează competența instanțelor judecătorești în stabilirea răspunderii juridice pentru prejudiciile constatate de Curtea de Conturi, instanțele urmând a fi învestite prin încheierea completelor Curții de Conturi.
Art.1 alin. 4 din Legea 217/2008, care modifică Legea nr. 94/ 1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi menține competența instanțelor judecătorești în soluționarea litigiilor rezultate din activitatea Curții de Conturi însă, în articolul 31 alin.3 se prevede că revine entității publice auditată învestirea instanței de judecată.
Din succesiunea dispozițiilor legale sus menționate rezultă că Legea 217/2008 modifică esențial modul în care se va realiza activitatea de control a Curții de Conturi precum și modalitatea de sesizare a instanței însă, nu cuprinde nicio dispoziție prin care să abroge art.4 din OUG 117/2003.
Legea civilă se aplică în intervalul de timp cât este în vigoare. Ieșirea din vigoare a legii se produce prin abrogarea ei expresă sau implicită. Însă, în caz de succesiune a legilor se ține cont de principiul neretroactivității legii civile noi, principiu de drept consacrat în art.15 alin.2 din Constituție.
Prin urmare, orice lege nouă reglementează numai situațiile juridice ivite după intrarea ei în vigoare iar legea veche se aplică situațiilor juridice care s-au constituit înainte de abrogarea ei.
În literatura juridică s-a stabilit că legea care a guvernat o situație juridică se va aplica tuturor efectelor acesteia, chiar și după abrogarea legii.
În cauză, se reține că, Curtea de Conturi și-a desfășurat activitatea de control stabilită potrivit legii de organizare aplicabilă la data desfășurării controlului și, în temeiul acestor dispoziții, a întocmit raportul de control prin care a stabilit cuantumul prejudiciului.
Acest raport a determinat sesizarea Tribunalului Tulcea prin încheierea nr.22/26.08.2008 conform art. 4 din OUG 117/2003 aprobată prin Legea 49/2004, dispoziții care nu au fost abrogate de Legea217/2008.
Astfel, sub tarâmul legii vechi, Curtea de Conturi a stabilit că s-au săvârșit anumite nereguli și abateri de la normele financiar contabile, întocmind raportul în baza căruia instanța de judecată să dispună atragerea răspunderii persoanelor culpabile.
A nu mai da eficiență, în prezent, actelor întocmite cu respectarea dispoziților legale, în vigoare la momentul respectiv, echivalează cu lipsirea de efecte a unor situații jurice legale din prisma legii care le-a guvernat legea nouă urmând să se aplice doar situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.
În aceste condiții nu se poate aprecia că sesizarea Curții de Conturi este inadmisibilă. Inadmisibilitatea unei cereri adresată instanței de judecată se reține în situația în care, partea care a formulat cererea nu are deschisă calea procedurală aleasă.
Cum, reclamanta a sesizat instanța de judecată cu respectarea dispozițiilor art.4 din OUG 117/2003, act normativ în vigoare, care prevede expres că modalitatea de învestire a instanței este prin încheierea Curții de Conturi în mod greșit s-a apreciat inadmisibilitatea sesizării.
Pe cale de consecință, față de aceste considerente Curtea, apreciind întemeiate criticile recurentei reclamante, în conf cu dispozițiile art.312 alin. 5 Cod de procedură civilă va admite rcursul și casând hotărârea recurată va trimite cauza pentru rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat în contencios administrativ de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI B - cu sediul în B, sector 1,--24, împotriva sentinței civile nr. 2606/4 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți ORAȘUL, cu sediul în M, județul T, domiciliat în oraș M,-, județ T,. în orașul M,-, județ T,. în M,-, județ T, în M, str. 1 -, -.A,.8, județ T, având ca obiect pretenții.
Casează sentința civilă nr.2606/4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie 2009.
Ptr.Președinte, - -, semnează conf. art.261 alin. (2) pr.civilă, semnează, Președinte instanță, | Ptr. jud.- -, semnează conf. art.261 alin. (2) pr. civ. semnează, Președinte instanță, | Judecător, - - |
Grefier, - - |
24 februarie 2009
jud.fond.
red.dec.jud.- 14.04.2009
4ex/15.04.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
CĂTRE,
TRIBUNALUL TULCEA
Vă înaintăm alăturat, dosarul nr-, privind pe reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI B - cu sediul în B, sector 1,--24 și intimații - pârâți ORAȘUL, cu sediul în M, județul T, domiciliat în oraș M,-, județ T,. în orașul M,-, județ T,. în M,-, județ T, în M, str. 1 -, -.A,.8, județ T, pentru a vă conforma deciziei civile nr.54//CA pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 23.02.2009.
Dosarul conține _______ file iar la acesta se află atașate dosarele: nr- al Tribunalului Tulcea vol. I (298 file) și vol. II ( 34 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET,
-
Grefier,
- -
Gref.
2ex/24.02.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Monica Costea
