Anulare act administrativ . Decizia 55/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 55/2009
Ședința publică din 12 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul POLIȚIA COMUNITARĂ Z împotriva sentinței civile nr. 1588 din 05.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimatul având ca obiect anulare act administrativ - anulare decizie sancționare.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic pentru recurentă, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, la data de 05 ianuarie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmis pe fax, un înscris din partea intimatului prin care solicită respingerea recursului(8-9).
Reprezentantul recurentei depune la dosarul cauzei dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru și timbru judiciar pentru recursul promovat în cauză (11) și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanței de fond pentru motivele depuse pe larg în scris și susținute în fața instanței. În susținere se arată că prin Decizia nr. 45 din 09.04.2008 intimatul a fost sancționat disciplinar, potrivit dispozițiilor art. 77 alin.3 lit.b din Legea nr. 188/1999, cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe 3 luni, decizia de sancționare fiind emisă în urma efectuării cercetării administrative de către Comisia de Disciplinară din cadrul instituției în baza probelor administrare și a raportului șefului de schimb.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs constată:
Prin sentința civilă nr. 1.588 din 05.09.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaja admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul, în contradictoriu cu POLIȚIA COMUNITARĂ Z, și a anulat decizia nr. 45/09.04.2008 a directorului executiv, de sancționare disciplinară.
Totodată, a fost obligată pârâtă la plata sumei de 39,15 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut căp reclamantul a solicitat anularea deciziei de sancționare disciplinară nr. 45/2008 emisă de directorul executiv al Poliției Comunitare Z, nerecunoscând abaterile disciplinare puse în sarcina sa.
A constatat tribunalul că sesizarea comisiei de disciplină s-a făcut de către directorul executiv, sau cel puțin, la propunerea acestuia, de către șeful de schimb, la data de 03.03.2008 (fila 76). De altfel, directorul executiv s-a adresat direct comisiei de disciplină, la data de 28.03.2008, aducând în fața acesteia, propriile acuzații privind pe reclamant (filele 48,49).
Or, aceste împrejurări, sunt de natură să creeze o presiune de natură psihică asupra membrilor comisiei de disciplină, aducându-se astfel atingere principiilor prev. de art. 19 din nr.HG 1.344/2007 care trebuie să stea la baza activității sale, atâta vreme cât membrii sunt la rândul lor subordonați ierarhic directorului executiv.
Potrivit art. 78 din Legea nr. 188/1999, directorul executiv poate, în virtutea atribuțiilor sale, să aplice și sancțiunile disciplinare prev. de art. 77 alin. 3 lit. a-e din aceeași lege, din care "mustrare scrisă" în mod direct iar celelalte (mai severe), la propunerea comisiei de disciplină.
Rezultă așadar, din cele ce preced că, directorul executiv, ca persoană îndreptățită să aplice sancțiuni disciplinare nu poate fi în același timp și titular al dreptului de sezină pentru că s-ar încălca principiul conform căruia"cel care acuză, nu poate să judece, în aceeași pricină".
Tocmai de aceea, art. 27 și 28 din nr.HG 1.344/2007 prevăd în mod expres că cererea adresată comisiei trebuie să aibă un anumit conținut și să fie formulată în termenul prevăzut, de către, "orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcționar public", nicidecum de către șeful ierarhic, cu atât mai puțin de către directorul executiv care aplică și sancțiunea.
Or, în speță nici una dintre persoanele potențial lezate prin faptele reținute în sarcina reclamantului, conform actului de sesizare, nu a înțeles să se adreseze comisiei de disciplină, așa încât sancțiunea aplicată acestuia prin decizia nr. 45/09.04.2008, în condițiile mai sus arătate, apare ca netemeinică și nelegală.
De altfel din declarațiile colegilor date în fața comisiei de disciplină nu rezultă că aceștia ar avea să-i reproșeze ceva reclamantului, o anumită conduită, care să afecteze relațiile de serviciu ci dimpotrivă, au dat de înțeles că starea tensionată din cadrul colectivului se datorează fie unor cauze obiective, fie conducerii instituției, care nu întotdeauna știe să gestioneze astfel de situații (filele 32-47).
Acestea având în vedere, tribunalul în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, a admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul în contradictoriu cu Poliția Comunitară și a anulat Decizia nr. 45/09.04.2008 de sancționare disciplinară, ca netemeinică și nelegală.
Căzând în pretenții, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instituția pârâtă a fost obligată la plata sumei de 39,15 lei cheltuieli de judecată, către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta POLIȚIA COMUNITARĂ Z, prin reprezentanții săi, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Dezvoltându-și motivele de recurs bazate pe dispozițiile art. 304.pr.civ. pârâta-recurentă a adus critici de nelegalitate soluției pronunțate de prima instanță care a considerat greșit că sesizarea comisiei de disciplină s-a făcut de directorul executiv, fără a observa că abaterile disciplinare au fost semnalate de șeful de schimb, sesizarea făcându-se conform art. 27 alin. 2 din nr.HG 1.344/2007.
Pe de altă parte, una dintre abateri a fost constatată direct de directorul executiv, caz în care era firesc să exprime propriile constatări cu privire la aceasta.
O altă critică vizează faptul că deși s-aui făcut suficiente apărări prin întâmpinare și s-a solicitat admiterea probei cu martori, deoarece comisia de disciplină a audiat un număr de 10 persoane care au confirmat abaterile disciplinare ale reclamantului, prima instanță le-a respins fără a face o cercetare judecătorească, apreciind doar că directorul ar fi făcut presiuni psihice asupra membrilor comisiei fără să se bazeze pe nici o probă.
Din procesul-verbal depus de șeful serviciului de ordine publică nr. 17/07.03.2008 rezultă că reclamantul a avut în perioada 15.03.2007 - 27.02.2008 9 întârzieri de la programul de lucru și celelalte abateri fiind confirmate în fața comisiei de disciplină de martorii audiați.
La rândul său, reclamantul-intimat - a formulat întâmpinare. Solicitând respingerea recursului ca nefundat, deoarece nici unul din cele 9 motive de admisibilitate a recursului prev. de art. 304.pr.civ. nu se regăsesc în cauză.
Recursul declarat în cauză este întemeiat pentru motivele ce se vor expune:
Astfel, Curtea observă că ne aflăm în situația în care recursul este declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, caz în care instanța este îndreptățită să examineze cauza sub toate aspectele, nefiind limitată la motivele de casare prev. de art. 304.pr.civ. așa după cum prevăd reglementările conținute de art. 3041.pr.civ.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prima instanță a fost sesizată de reclamantul -, referent principal în cadrul Poliției Comunitare Z, cu contestația prin care solicită anularea deciziei nr. 45 din 09.04.2008 a directorului executiv al Poliției Comunitare Z, de sancționare disciplinară cu diminuarea "drepturilor salariale cu 20 pe o perioadă de 3 luni", conform art. 77 alin. 3 lit. b din Legea nr. 188/1999 pentru următoarele abateri disciplinare:
a). manifestări care aduc atingere prestigiului instituției publice în care-și desfășoară activitatea, prev. de art. 77 alin. 2 lit. g din Legea nr. 188/1999 - abatere disciplinară constând într-un scandal provocat în data de 01.01.2008 în sala de ședință în timpul pauzei de masă;
b). nerespectarea în mod repetat a programului de lucru prev. de art. 77 alin. 2 lit. d din Legea nr. 188/1999 constând în întârzieri repetate de la programul de lucru;
c). refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu, prev. de art. 77 alin. 2 lit. i din Legea nr. 188/1999, constând în părăsirea zonei de patrulare fără aprobarea cadrelor cu funcții de conducere, susținând inexistența faptelor respective, în principal, iar apoi, că sesizarea comisiei de disciplină nu ar fi fost legală.
La rândul său, pârâta Poliția Comunitară Zaf ormulat întâmpinare susținându-și decizia, depunând toate actele care au stat la baza acesteia, inclusiv sesizarea, procesele-verbale ale comisiei de disciplină, declarațiile martorilor în fața acesteia, și raportul final prin care se confirmă 3 abateri disciplinare din 4 câte au fost sesizate și propunerea cu unanimitate de voturi de sancționare a reclamantului cu "diminuarea drepturilor salariale cu 20 % pe o perioadă de 3 luni".
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat în apărarea sa, în mod expres, și ascultarea martorilor care au confirmat săvârșirea abaterilor disciplinare de către reclamant.
Cu toate acestea, prima instanță nesocotind dispozițiile art. 129 alin. 5.pr.civ. a procedat la soluționarea cauzei numai pe baza actelor depuse la dosar, considerentele hotărârii constând în aprecieri care exced cadrului legal, în sensul că o comisie de disciplină nu ar putea fi sesizată de șeful instituției respective cu o abatere disciplinară a unui subordonat, iar membrii acesteia, subordonați și ei și timorați psihic nu ar putea lua o altă poziție decât cea impusă de șeful lor ierarhic.
Aceste aserțiuni contravin tuturor dispozițiilor cuprinse în Cap. VIII din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici care reglementează sancțiunile disciplinare și răspunderea funcționarilor publici, modul de constituire, organizare și funcționare a comisiilor de disciplină.
Dispozițiile art. 3 din nr.HG 1.344/2007, modificată și completată privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, prevăd că în cadrul fiecărei autorități și instituții publice se constituie, prin act administrativ al conducătorului autorității sau instituției publice, o comisiei de disciplină, iar celelalte dispoziții stabilesc componența și competența acestora, atribuțiile, modul de sesizare, or dispozițiile citate de prima instanță (art. 27 și 28) nu exclud posibilitatea ca sesizarea comisiei să fie făcută chiar de șeful autorității sau instituției, dacă el este persoana care a luat cunoștință de abaterea disciplinară a funcționarului.
A interpreta altfel dispozițiile normative mai sus citate, ar însemna ca o abatere disciplinară săvârșită de un funcționar public să nu poată fi sesizată de un coleg al său sau de șeful său ierarhic, ceea ce nu poate fi acceptat.
Așadar, procedând la judecarea litigiului în modalitatea mai sus arătată și fără a administra probele necesare stabilirii adevărului, cerute de pârâtă, prima instanță a soluționat cauza fără cercetarea fondului, considerând eronat că sesizarea comisiei de disciplină nu ar fi fost legală, deși în final se face referire și la declarațiile colegilor reclamantului din fața comisiei respective.
Drept consecință, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, ținând cont de dispozițiile art. 20 alin. 3 teza finală din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, în referire la art. 312 alin. 5.pr.civ. va fi admis recursul, casată sentința atacată, iar cauza trimisă aceleiași instanțe spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta POLIȚIA COMUNITARĂ Z, cu sediul în Z,-/A, jud. S, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1588 din 05 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red.Gh.
Dact./3 ex./22.01.2009.
Jud.fond:
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
