Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 57/2009
Ședința publică din 12 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1582 din 05.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Z și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 19,5 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, la data de 05 ianuarie 2008 s-a depus la dosarul cauzeiun înscrisdin partea recurentului la care a anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru și timbru judiciar pentru recursul promovat în cauză (9-10).
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, și reținând poziția procesuală a părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 1582 din 5 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaja fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamantul împotriva pârâților: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Z pentru anulare acte administrativ fiscale și restituirea taxei de primă înmatriculare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea lor, înregistrată la data de 22.05.2008, reclamanții, și au solicitat instanței ca în contradictoriu cu, S și Z să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea Deciziilor de restituire nr. 17506; 17508/02.04.2008 și nr. 19298/11.04.2008 ale Administrației Finanțelor Publice () - Z prin care li se refuză restituirea taxei de primă înmatriculare și totodată să fie obligate la restituirea acestor taxe, pe care fiecare le-a achitat cu ocazia înmatriculării autoturismelor achiziționate de pe piața liberă din Germania.
La primul termen de judecată, din data de 06.06.2008, pârâta Sad epus la dosar întâmpinare (filele 30-34) precum și copii ale deciziilor nr. 65 și 66/30.05.2008 privind soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ-fiscale atacate, de către reclamanții și (filele 35-40).
În aceste condiții, instanța a dispus prin încheiere disjungerea cauzei, în baza art.165 Cod procedură civilă, pentru o mai bună administrare a justiției.
Astfel, s-au format două dosare noi (cu nr- privind pe reclamantul și nr- privind pe reclamantul ) și s-a acordat un nou termen de judecată, pentru data de 20.06.2008 (fila 46) când acțiunea reclamantului fiind în stare de judecată s-a soluționat prin sentința civilă nr. 1353/2008 (fila 49).
În ce privește prezentul dosar, cauza a fost amânată pentru termenul din 05.09.2008, solicitându-i reclamantului să-și precizeze în scris punctul de vedere ca urmare a comunicării întâmpinării și, eventual, cadrul procesual în care înțelege să se judece, raportat la noile împrejurări relevate în ședința din 06.06.2008 (fila 47).
Conformându-se acestei cerințe, reclamantul și-a "precizat" acțiunea în sensul că se întemeiază pe prevederile Legii nr. 544/2004 și a Codului d e procedură fiscală (fila 48) însă acest demers este lipsit de eficacitate atâta vreme cât cele două acte normative prevăd proceduri judiciare diferite și incompatibile, chiar dacă, la rigoare, prin ele se poate urmări aceeași finalitate: anularea actului administrativ-fiscal emis nelegal de către autoritatea competentă în materie de taxe și impozite.
S-a susținut, de asemenea, că pentru a ajunge la această concluzie, trebuie pornit de la premiza că actul administrativ-fiscal este doar o specie a actului administrativ propriu-zis, neavând în esența sa o natură juridică diferită față de actele administrative emise de orice alte autorități ale statului și supuse controlului judecătoresc, în condițiile și după procedura special instituită prin Legea Nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (denumită în continuare Lege).
În acest sens, el corespunde întru totul exigențelor stabilite prin art. 2 lit.c din Lege deoarece provine de la o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii și care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
De altfel, Legea contenciosului administrativ - care reprezintă dreptul comun în materie - prevede în mod expres actele administrative care sunt sustrase acestui control, respectiv condițiile sau impedimentele legale, pentru care nu pot fi atacate.
Pe de altă parte, Codul d e procedură fiscală prevede la Titlul IX, condițiile și modul de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ-fiscale; numai că, în acest caz, nu este vorba despre o procedură judiciară propriu-zisă, conform exigențelor stabilite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ci de una administrativ-jurisdicțională, ceea ce este cu totul altceva.
Tocmai de aceea, art.6 din Lege prevede că actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate (direct) la instanța de contencios administrativ dacă partea înțelege să renunțe la procedura administrativ-jurisdicțională.
Aceste dispoziții legale nu sunt decât o transpunere în practică a principiului constituțional privind liberul acces la justiție, fără nici un fel de îngrădiri, inclusiv din partea legiuitorului, în timp ce jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite (art.21 din Constituție).
Față de aceste aspecte se poate concluziona că persoana ce se consideră vătămată printr-un act administrativ fiscal are la îndemână două căi diferite - una directă și una indirectă- pentru valorificarea dreptului său în justiție.
În schimb, nu se poate uza de ambele proceduri în același timp, deoarece ambele căi vizează finalmente același drept subiectiv ce trebuie clarificat printr-o singură hotărâre, așa cum rezultă din dispozițiile art. 163 Cod procedură civilă, ca normăprocesuală de principiu(excepția de litispendență).
De aceea, în ipoteza în care procedura administrativ jurisdicțională s-a finalizat, prin emiterea unei decizii în acest sens - așa cum este cazul în speță - singura cale de urmat este doar atacarea acestei decizii în instanță, în condițiile prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
Cum cererea introductivă de instanță formulată de reclamant apare ca fiind o acțiune directă în instanță, fără a renunța la procedura administrativ jurisdicțională ce între timp s-a finalizat prin emiterea Deciziei Nr.66/30 mai 2008 acțiunea sa apare ca inadmisibilă, astfel că, instanța a respins-o ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, în principal casarea sentinței recurate cu trimiterea acesteia instanței de fond pentru o nouă judecată iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii și obligarea pârâtei la plata sumei de 3511 lei reprezentând contravaloarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, precum și dobânda legală de la data când s-a făcut plata și până la restituirea efectivă a acestei taxe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată că în mod nelegal instanța a respins cererea, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3511 lei reprezentând contravaloarea taxei de înmatriculare încasate nejustificat, ca inadmisibilă.
Indicarea ca temei al acțiunii legea contenciosului administrativ se datorează faptului că Legea nr. 554/2004 reprezintă dreptul comun în materie care se aplică inclusiv în procesele privind anularea unui act administrativ fiscal.
Mai arată că a precizat calea procesuală pe care a înțeles să o urmeze și că nici un moment nu a intenționat să renunțe la această cale, astfel că era inutil să facă precizări în legătură cu posibilitatea prevăzută de Codul d e procedură fiscală.
Analizând recursul declarat de către reclamantul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ, prin acțiunea înregistrată la data de 22 mai 2008, demersul său judiciar vizând, în principal, obligarea autorității pârâte la restituirea unor sume de bani încasate nejustificat. Din cuprinsul cererii sale rezultă fără echivoc că reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea sumei achitate, însă, pârâta nu i-a soluționat cererea în termenul defipt de legiuitor și ca atare s-a adresat instanței de contencios administrativ reclamând restituirea sumelor achitate și nesoluționarea cererii formulate constatând, totodată, nelegalitatea actelor administrativ-fiscale în baza cărora i-a fost refuzată restituirea.
Este cunoscut faptul că potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Se poate observa că demersul judiciar al reclamantului se circumscrie ipotezei normei legale amintite anterior iar acțiunea acestuia nu este inadmisibilă.
Potrivit art.205 alin.1 pr.fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Analizând conținutul acțiunii reclamantului astfel cum aceasta a fost precizată se poate constata că acțiunea acestuia este grefată pe dispozițiile legale enunțate anterior. Mai mult, împrejurarea că ulterior promovării prezentei acțiuni, pârâta e emis decizia nr.66 din data de 30 mai 2008, legitimează reclamantul în susținerea demersului său judiciar în fața instanței de contencios administrativ.
Se poate observa, așadar, că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală atunci când a respins ca fiind inadmisibilă acțiunea reclamantului, sancționând nejustificat, prin raportare la dispozițiile art.6 din Legea nr.554/2004, demersul judiciar al reclamantului.
În consecință, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamantul ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1.civ. raportat la art.20 din Legea nr.554/2004 îl va admite, va casa hotărârea recurată și constatând că instanța de fond a soluționat procesul fără a cerceta fondul acestuia va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1582/05.09.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G - - - - -
GREFIER
- -
Red./
3 ex./21.01.2009
Jud.fond.-
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
