Anulare act administrativ . Decizia 554/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 554/CA
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de pârâta - CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în T,-, împotrivaSentinței civile nr. 331/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul reclamant -, domiciliat în T,-,. 4,. 5, intimatul pârât -, domiciliat în T,-,. 17,.B,.12, având ca obiect anulare act administrativ anulare decizie de eliberare din funcție - anulare raport de evaluare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 15.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.10.2008, 29.10.2008, pentru când;
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 777/88/30 martie 2007 la Tribunalul Tulcea, reclamantul în contradictoriu cu pârâții Casa de Asigurări de Sănătate T și a solicitat instanței ca prin hotărâre judecătorească să dispună anularea Deciziei nr. 292/28.12.2006 de eliberare din funcție, ca netemeinică și nelegală; anularea Raportului de evaluare a activității sale pe perioada 1.12.2005 - 1.12.2006, ca nelegal și netemeinic și obligarea la plata în solidar a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca funcționar public, actualizată cu rata inflației la data plății efective; reintegrarea pe funcția deținută anterior.
În motivare, a arătat că la 11.12.2006 a fost chemat la conducătorul instituției, Director General, unde i s-a adus la cunoștință că i s-a întocmit Raportul de evaluare pentru perioada 1.12.2005 - 1.12.2006 și că a primit calificativul "nesatisfăcător".
A semnat raportul cu obiecțiuni și a observat că acesta era semnat de două persoane cu calitatea de evaluator.
Pentru că a constatat că nu erau anexate toate documentele prevăzute în raport, le-a solicitat și i s-a permis să le consulte la 15.12.2006 și, în aceeași zi, a și formulat contestația, termenul fiind de 5 zile.
La contestația sa nr. 13711/15.12.2006 a primit la 3.01.2007 răspunsul nr. 134/22.12.2006 în sensul că i s-a mărit nota finală a evaluării de la 1,34 la 1,42, calificativul rămânând același "nesatisfăcător".
Totodată, i s-a comunicat și Decizia nr. 292/28.12.2006, de eliberare din funcție.
A formulat contestație în termen legal, care a fost respinsă.
În opinia reclamantului, decizia menționată este nelegală, întrucât nu s-a specificat instanța competentă unde o poate ataca, conform art. 62 al. 2 din Codul muncii.
Nu s-au respectat dispozițiile art. 75 din Codul muncii, întrucât decizia nu poate produce efecte decât la comunicare.
Eliberarea din funcție nu poate opera cu data emiterii deciziei, ci doar după trecerea termenului de preaviz de 30 de zile.
Nu s-au respectat dispozițiile art. 223 al. 2 din Codul muncii, conform căruia, pe toată perioada exercitării mandatului, precum și pe o durată de 2 ani de la încetarea acestuia, reprezentanții aleși în organele de conducere ai sindicatelor nu pot fi concediați pe motive care nu țin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce țin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariații din unitate.
În luna iunie 2006, fost ales vicepreședinte al sindicatului
Referitor la raportul de evaluare, a arătat că este incomplet, nefiind contrasemnat așa cum prevăd dispozițiile art. 10 din Anexa 3 la HG nr. 1209/2003.
La interviu, nu i s-au făcut decât reproșuri referitoare la relația cu fosta conducere și activitatea sa sindicală și nimic despre activitatea sa profesională.
din raport nu sunt obiective, s-au punctat atribuții pe care nu le avea în cadrul compartimentului juridic.
Raportul de audit ce s-a realizat, a prezentat deficiențe ce privesc întregul compartiment juridic, volumul mare de activitate, repartizarea necorespunzătoare a sarcinilor pe fiecare persoană.
La contestația pe care a formulat-o, i s-a răspuns că volumul mare de muncă se datorează concediilor medicale pe care le-a efectuat, indicând eronat un număr de 85 zile.
În realitate, arată reclamantul că a avut 32 zile de concediu medical, iar la vechimea sa, nu putea beneficia decât de 21 zile de concediu de odihnă.
Din totalul lucrărilor repartizate compartimentului juridic, fără a include aici și titlurile executorii, aproape J i-au fost repartizate, de regulă cele mai dificile, în condițiile în care erau 3 juriști în compartiment.
Deși a solicitat să-i fie repartizate lucrări și altui coleg, i s-a răspuns de către coordonatorul de compartiment că se procedează așa pentru că a intentat multe acțiuni în justiție.
Cu privire la activitatea de executare silită și-a îndeplinit sarcinile în mod corespunzător, cu toate că volumul de muncă era foarte mare.
Nici una din efectuate pe criterii nu este corespunzătoare realității și volumului de activitate desfășurat.
Nu se poate vorbi de necorespundere profesională în anul 2006, cât timp de-a lungul anilor 2001- decembrie 2006, când evaluator a fost actualul conducător al instituției, a primit numai calificative de bine, foarte bine și excepțional.
În susținerea cererii, a depus Decizia nr. 292/28.12.2006, raportul de evaluare, sesizările sale, răspunsurile, notele interne, referatele. Hotărârea S, avizul nr. 1/2006 de la Federația Sindicatelor, adeverință medicală, buletin de analize, procesul - verbal de predare - primire din 21.12.2005, diploma de licență, fișa de post pentru perioada 2001- 2006; registrul de repartizare a lucrărilor în cadrul compartimentului juridic.
În cursul cercetării judecătorești a formulat întâmpinare pârâta, solicitând respingerea cererii ca nefondată.
În cuprinsul acesteia, a arătat că decizia de eliberare din funcție i-a fost comunicată, termenul de contestație este de 5 zile, conform art. 84/2 al. 1 din Legea nr. 188/1999, că i-a fost respectat termenul de preaviz.
În decembrie 2006, i-a încetat calitatea de vicepreședinte și membru de sindicat prin demisie, membrii de sindicat au fost nemulțumiți de activitatea Biroului permanent și, drept urmare, a fost ales un nou birou.
Conform Legii nr. 54/2003, se putea lua măsura eliberării din funcție pentru că motivul a fost acela al necorespunderii profesionale.
A mai arătat pârâta că evaluarea s-a făcut conform normelor legale în vigoare, iar faptul că raportul nu a fost contrasemnat are explicația în decizia nr. 118/16.12.2005 a Președintelui Director General și în care la art. 3 se prevede că: rapoartele de evaluare nu se vor contrasemna.
la fiecare criteriu au fost corecte, avându-se în vedere și constatările misiunii de audit care au constatat nereguli în activitatea reclamantului.
S-au depus atât la solicitarea reclamantului cât și instanței documentele referitoare la emiterea deciziei de eliberare din funcție cât și a raportului de evaluare pe anul 2006.
La solicitarea ambelor părți, instanța a admis proba testimonială, luarea de interogatorii și depunerea de înscrisuri, pârâtul nu s-a prezentat pentru a-i fi luat interogatoriul.
Prin Sentința civilă nr. 331/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă contestația formulată de către reclamantul, n contradictoriu cu pârâții CASA DE ASIGURARI DE SANATATE și . A anulat decizia nr. 292/28.12.2006 emisă de către Casa de Asigurări de Sănătate A anulat raportul de evaluare a reclamantului pentru perioada 1.12.2005/1.12.2006.
A dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută.
A obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca funcționar public, actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective. A obligat pârâții la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, cererea este întemeiată, întrucât, potrivit art. 1 din Decizia nr. 292/28.12.2006, s-a stabilit că măsura s-a impus urmare obținerii calificativului "necorespunzător" la evaluarea contestatorului pentru perioada 1.12.2005 - 1.12.2006.
Atât în întâmpinare cât și cu documentația depusă, pârâta a susținut că reclamantul nu și-a îndeplinit sau îndeplinit necorespunzător sarcinile de serviciu stabilite în fișa postului.
Această susținere nu fost luată în considerare de către instanță, întrucât cel mult poate constitui abatere disciplinară în sensul dispozițiilor art. 65 al. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată.
Este adevărat că în situația acordării calificativului "nesatisfăcător" se dispune eliberarea din funcție, dar această măsură trebuie să aibă o fundamentare temeinică bazată pe aptitudinile profesionale ale persoanei în cauză.
Pârâta trebuia să dovedească faptul că reclamantul nu mai corespunde profesional pentru funcția pe care o exercită, mai ales că pregătirea sa superioară este în specialitate.
Constatarea eventualelor carențe profesionale se delimitează de atitudinea culpabilă în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Pârâta însă, nu aprobat nici un factor de natură obiectivă sau subiectivă care să fi acționat asupra capacității de muncă a reclamantului, asupra cunoștințelor și aptitudinilor sale profesionale.
Dimpotrivă, reclamantul a dovedit că în cursul perioadei evaluate a avut un volum mare de activitate pentru că i s-au repartizat de către șeful de compartiment mai multe atribuții pe ce nu le avea anterior, mai ales în materia executării silite, fără a se ține samă că în compartimentul juridic în care activa, erau mai mulți juriști.
sa cu atribuții a adus-o la cunoștința șefului de compartiment cât și a conducerii, iar misiunea de audit dispusă de către acesta a reținut ca deficiență o proastă activitate managerială, concretizată prin repartizarea inechitabilă în materia executării silite.
Ulterior, ca o consecință a înțelegerii situației și ținând seama de recomandările misiunii de audit, șeful de compartiment a procedat la o împărțire echilibrată a activității pe fiecare consilier juridic în parte.
Deși șeful de compartiment a sesizat prin note interne conducerea pârâtei că reclamantul manifestă neglijență și întârzieri în rezolvarea activității de executare silită, reclamantul a demonstrat că acele dosare, când i-au fost predate în anul 2006, le avusese înainte șeful de compartiment de o perioadă mai mare de timp - 2003, 2004 - și nu lucrase în ele.
Un alt aspect pe care reclamantul l-a prezentat ca o cauză a temporizării executării silite propriu-zise, ar fi și lipsa calității de executor judecătoresc, motiv pentru care a sesizat că, în această materie, trebuie să se apeleze la serviciile unui executor judecătoresc, care, potrivit legii, poate proceda la aplicarea de sechestru, popriri bancare, etc.
S-a mai reținut în legătură cu activitatea reclamantului că, din neglijența acestuia, instituția a pierdut un proces ce a avut loc la B, prin neprezentarea acestuia, situație ce ar ține tot de o eventuală abatere disciplinară și nicidecum profesională.
De altfel, șeful de compartiment a dispus măsuri de completare a fișei postului reclamantului și a celorlalți consilieri, delimitând activitatea de recuperare a creanțelor pe persoane fizice autorizate și juridice.
Pe de altă parte, așa cum rezultă și din fișa postului reclamantului, și cum acestea a susținut constant, dinamizarea activității de executare silită depindea în mare măsură și de transmiterea operativă a documentelor de către compartimentul Evidență, Control și Urmărire Asigurați.
De altfel, misiunea de audit a constatat unele deficiențe și la acest compartiment, respectiv transmiterea datelor în întârziere.
Așa cum arată pârâta în întâmpinare, sesizările și măsurile ce au fost luate împotriva reclamatului au fost ca efect al monitorizării activității acestuia -formularea de acțiuni în justiție, neprezentarea la procese în cursul unei zile, aspect controlat nemijlocit de către șeful de compartiment - toate având caracter șicanatoriu, de răzbunare, pentru că într-o perioadă anterioară, când reclamantul îndeplinea funcția de șef al compartimentului, a avut o atitudine asemănătoare.
De aceea, în cursul anului 2006, reclamantul a fost sancționat disciplinar, măsură atacată în justiție și anulată, iar la diferență de câteva luni, s-a luat măsura extremă a eliberării din funcție pe motivația calificativului obținut.
Luarea unei asemenea măsuri nu are o fundamentare judicioasă, pentru că având caracter extrem pentru cariera unui funcționar public, componentă protejată de statut, trebuie să aibă la bază situații repetate în decursul timpului și nu numai pe o perioadă limitată, ce nu caracterizează nici conduita profesională și nici disciplinară a celui în cauză.
Pentru că la analiza legalității și temeinicei deciziei de eliberare din funcție se află calificativul acordat reclamantului în raportul de evaluare, pe care de asemenea îl contestă, instanța a precizat că nu are a cenzura notele acordate funcție de fiecare criteriu de performanță, dar pentru argumentele expuse anterior consideră calificativul acordat ca nesusținut de probe.
Această apreciere a fost făcută de instanță pentru că potrivit nr.HG 1210/2003, funcționarul nemulțumit de rezultatul raportului de evaluare se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru controlul de legalitate.
În metodologia de evaluare a funcționarilor publici se prevede că aceasta cuprinde 3 etape: completarea raportului de evaluare de către evaluator; interviul și contrasemnarea raportului de evaluare.
În aprecierea și acordarea punctajului, se pornește de la analiza gradului de îndeplinire a atribuțiilor din fișa postului.
În cazul în speță, nu au fost parcurse toate cele 3 faze, la baza notării și evaluării reclamantului aflându-se aprecierile și propunerile șefului său de compartiment, înregistrate sub nr. 123/11.12.2006, iar procesul-verbal de evaluare este semnat și contrasemnat de conducătorul instituției, conform deciziei acestuia nr. 260/3.11.2006.
Cu toate că reclamantul a semnat raportul de evaluare cu obiecțiuni, totuși, nu s-au consemnat în raport, acesta fiind nevoit să solicite toate documentele și să formuleze contestație într-o fază în care trebuiau consemnate doar diferențele de opinie între evaluat și evaluator.
S-a răspuns contestației totuși de către șeful de compartiment și contrasemnatar (conducătorul instituției), fără a se modifica raportul în sensul celor solicitate de reclamant, în final ajungându-se de la notare nesemnificativă, de la 1,34 la 1,42 cu rămânerea, evident, a aceluiași calificativ "nesatisfăcător".
Pe de altă parte, reține tribunalul că aprecierea activității reclamantului a avut în vedere fișa postului completată cu noi atribuții în cursul anului de evaluare urmare deficiențelor constatate de către misiunea de audit, în sensul unei repartizări inechitabile a activității de executare silită în cadrul compartimentului juridic.
Cu privire la acest aspect, s-au expus argumentele instanței în aprecierea legalității și temeiniciei deciziei de eliberare din funcție.
De altfel, cele 2 capete de cere sunt într-o legătură intrinsecă, întrucât eliberarea din funcție are la bază calificativul acordat ca urmare a evaluării.
Din declarațiile martorilor și răspunsurile la interogatoriu ale reclamantului pentru că pârâtul - conducătorul instituției nu s-a prezentat - a reținut instanța că între părți există relații tensionate, cât și cu șeful de compartiment de la acea vreme, care a făcut și propunerea de notare și, deci, aprecierea performanțelor individuale ale reclamantului nu a fost obiectivă, imparțială, mai ales că, așa cum s-a arătat, nu s-au respectat nici etapele procedurii de evaluare.
Că nu au fost obiective aceste aprecieri se poate deduce și din faptul că anterior, aceleași persoane au semnat rapoartele de evaluare în anii precedenți, iar calificativele cu excepția unui singur an, când a fost "bun", în ceilalți au fost "foarte bun și "excepțional".
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 188/1999 republicată, unul din principiile care stau la baza exercitării funcției publice sunt legalitatea, imparțialitatea și obiectivitatea, ceea ce în cauza dedusă judecății nu s-au avut în vedere.
Evaluarea performanțelor funcționarului public are o deosebită importanță pentru carierea acestuia pentru că în unele situații, cum este cea a reclamantului, poate atrage eliberarea din funcție și fiind din motive imputabile acestuia, înlăturarea din corpul funcționarilor publici.
Aceasta mai ales că în notarea de un anume nivel în ce-l privește pe reclamat sunt încălcări disciplinare și nicidecum de necorespundere profesională, nefiind legate de vreo inaptitudine profesională a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate T care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Primul motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictoriii ori străine de natura pricinii, astfel potrivit art. 261 pct.5 Cod procedură civilă, este prevăzută obligația pentru instanța de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care fost înlăturate susținerile CAS Nerespectarea acestei dispoziții atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin.2 Cod procedură civilă, producând instituției o vătămare evidentă constând în proasta imagine a instituției pe de o parte iar pe de altă parte plata unor cheltuieli. În opinia recurentei nemotivarea unei hotărâri echivalează cu necercetarea fondului pricinii.
Al doilea motiv de recurs îl constituie faptul că hotărârea este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii întrucât instanța a ignorat Sentința civilă nr.639/26.04.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea și a dat dreptate superficial și netemeinic reclamantului, admițând contestația pentru nerespectarea procedurii de contrasemnare.
O altă critică adusă de recurenta pârâtă vizează nepronunțarea instanței asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Astfel, instanța de fond a omis a se pronunța cu privire la un mijloc de probă administrat - proba cu martori, încuviințată de instanță, însă despre care nu a spus nimic în concret, de ce susținerile martorilor propuși de pârâtă nu au fost luate în seamă.
De asemenea a mai arătat recurenta că hotărârea instanțe se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate. Astfel, instanța de fond a reținut o situație de fapt care nu se bazează pe probele administrate în cauză ci doar pe afirmațiile uneia din părți și anume a lui, lucru ce poate fi observat chiar din înșiruirea evenimentelor de către instanță, întocmai cum au fost prezentate în acțiune. Mai mult, instanța de fond înlătură o hotărâre judecătorească reținând ca valabile susținerile părții adverse. O apreciere greșită a probelor face instanța și atunci când dă dreptate reclamantului intimat privind plata drepturilor salariale. Legiuitorul a prevăzut astfel, dacă nu există o diferență de venituri de natură salarială, o eventuală despăgubire nu se poate acorda întemeiat pe dispozițiile art. 78 Codul muncii și 998 și următoarele Cod civil, aplicabile și în materia relațiilor de muncă. În virtutea respectării rolului activ al judecătorului, aceasta putând solicita reclamantului intimat, drepturile salariale pe care le obține la SC SA T și ar fi putut compara că nu se pune problema unei diferențe pe care să o plătească CAS T, deoarece salariul acestuia la societatea comercială amintită este cel puțin dublu, obținând chiar și bonuri de masă. În atare situație partea adversă nu a putut proba un prejudiciu cum cere legea de altfel, ci din contră veniturile salariale obținute sunt mult mai mari.
Mai mult instanța de fond a dispus reintegrarea, fără a preciza faptul ca reintegrarea se produce în toate cazurile, doar dacă mai este posibilă, adică dacă fostul post subzistă. Instanța de fond a omis să se pronunțe și cu privire la calitatea acestuia în sindicat - de vicepreședinte - și interdicția eliberării din funcție conform dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 54/2003 care prevăd îndeplinirea a două condiții cumulative.
Se mai arată de recurentă că în mod greșit a reținut instanța de fond faptul că reclamantul a făcut tot ce este posibil pentru litigiul cu SC SRL, când aceasta nu a respectat nici măcar procedura concilierii, fapt ce a condus la respingerea acțiunii CAS T pe acest considerent. Ulterior CAS T efectuând procedura concilierii conform art. 720 Cod procedură civilă, s-a trecut peste acest impediment dar nu grație contestatorului reclamant, care nu depus diligențele necesare și trebuia sancționat ci unui consilier juridic din cadrul Biroului juridic contencios.
De asemenea, greșit a reținut instanța și atunci când contestatorul a afirmat fără nicio dovadă că ar fi apelat la un executor judecătoresc. Nu există o asemenea dovadă.
Instanța de fond a reținut activitatea contestatorului doar din punct de vedere numeric, deși, și aici prin adresa nr. 13852/18.12.2006 contestatorul a recunoscut că a făcut înregistrări duble, dar instanța nu a dorit să evidențieze acest aspect. Nu a evidențiat nici faptul că reclamantul nu a făcut absolut nimic legat de activitatea numerică, însă despre toate acestea șefa compartimentului juridic care a fost martoră și cunoștea în mod direct activitatea contestatorului intimat și despre care a făcut vorbire, instanța nu a amintit nimic. Activitatea contestatorului a avut relevanță pentru CAS T, întrucât multe dintre dosarele de agresiuni, fiind prescrise, constatare făcută de executorul judecătoresc. Debitele prescrise s-au datorat în exclusivitate contestatorului reclamant, însă instanța de fond și-a însușit apărarea contestatorului găsind-o vinovată pe d-na. Prin întâmpinarea formulată pârâta a arătat că d-na a avut aceste dosare în lucru până la învestirea cu formulă executorie, atribuțiune efectuată de aceasta, însă după acest moment, adică de punere în executare, culpa îi aparține reclamantului. Faptul că dosarele au fost în lucru în anii anterior și la altă persoană, nu prezintă relevanță, deoarece fiecare funcționar public este evaluat separat.
Totodată, se mai arată de recurentă că instanța de fond a ignorat decizia Curții de APEL CONSTANȚA irevocabilă privind decizia 118 referitoare la etapele procedurii de evaluare.
O altă critică adusă de recurentă vizează nesemnarea sentinței de către judecători ori măcar de către președintele completului, care în opinia recurentei conduce la sancțiunea nulității.
A mai invocat recurenta nerespectarea principiului contradictorialității, constând în luarea interogatoriului martorului părții adverse în lipsa CAS T, deși aceasta solicitase termen, fiindu-i încălcat dreptul la apărare prin faptul că nu a putut să pună întrebări martorului, precum și prin faptul că depunerea interogatoriului ce urma să i se ia pârâtului s-a realizat la ultimul termen de judecată. Deși s-a solicitat ca interogatoriul să-i fie comunicat pârâtului la instituție, acesta neavând la dispoziție timpul necesar prezentării în fața instanței, aceasta nu s-a mai pronunțat în nici un fel asupra acestei probe.
Intimatul reclamant legal citat a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
A arătat că sentința atacată este motivată atât în fapt cât și în drept, prima instanță reținând în mod corect faptul că au fost depuse o serie de înscrisuri și că au fost audiați martori. Totodată s-a admis și interogatoriul reclamantului și a pârâtului, reținându-se că acesta din urmă nu s-a prezentat, fiind astfel respectate dispozițiile art. 261 alin.1 pct.5 Cod pr. civilă.
În opinia intimatului reclamant judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părți fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice.
Față de neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu, instanța a reținut în mod corect că acestea ar putea constitui, dacă ar fi adevărate cel mult abateri disciplinare, așa cum sunt reglementate de art. 65 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public. Ori, pârâta trebuia să dovedească faptul că, din cauza carențelor profesionale nu corespunde profesional pentru funcția deținută. Dar, așa cum rezultă din fișele de post și din evaluările anilor precedenți a avut doar calificativul de foarte bun și excepțional, a beneficiat de salariu de merit și nu a avut sancțiuni disciplinare.
A mai susținut intimatul că în mod corect a reținut instanța de fond, analizând misiunea de audit, că cu atribuții a fost rezultatul unei proaste activități manageriale precum și acțiunilor cu caracter șicanatoriu, din partea coordonatorului de compartiment.
Consideră intimatul că recurenta pârâtă se află în eroare atunci când invocă o sentință civilă pronunțată de Tribunalul Tulcea care nu are nicio legătură cu prezenta speță. Recurenta pârâtă se află în eroare și când afirmă că acțiunea intentată a fost admisă motivat de nerespectarea procedurii de contrasemnare. Instanța de fond nu și-a motivat sentința prin respectarea sau nerespectarea procedurii de contrasemnare.
Mai arată că instanța de fond nu a omis să analizeze mărturiile tuturor martorilor, făcând trimitere atât la declarațiile martorilor cât și la răspunsurile la interogatoriu, în funcție de care și-a format convingerea că între părți existau relații tensionate.
În ceea ce privește proba daunelor materiale, recurenta pârâtă se află în eroare prin faptul că instanța de fond nu a reținut faptul că reclamantul este funcționar public la CAS Cum putea fi funcționar public dacă în mod abuziv a fost eliberat din funcția publică printr-un act administrativ pe care l-a atacat în justiției.
Potrivit art.106 din Legea nr. 188/1999, reclamantul are dreptul la acordarea unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca funcționar public. Ori de la eliberarea din funcție și excluderea din corpul funcționarilor publici nu a obținut venituri ca funcționar public. Prin retragerea în mod abuziv a demnității de funcționar public a fost lezat, faptă pentru care cineva trebuie să plătească.
Solicită să se rețină că eliberarea din funcție nu a intervenit ca urmarea restructurării posturilor. Astfel că, prin anularea actului administrativ ce a stat la baza eliberării din funcție trebuia să se stabilească situația anterioară emiterii actului anulat, neavând relevanță dacă postul mai există în organigramă.
În ce privește motivul de recurs privind nesemnarea sentinței pronunțată de instanța de fond, recurenta pârâtă se află în eroare, hotărârea primei instanțe îndeplinind toate condițiile de formă și de fond cerute de lege.
Prima instanță a respectat principiul contradictorialității recurenta pârâtă având termen în cunoștință, iar pârâtul care nu s-a prezentat la interogatoriu, deși a fost citat de cel puțin patru ori cu mențiunea la interogatoriu. Din actele existente la dosar se poate observa că pârâtul nu a motivat lipsa la termenul pentru care a fost citat, ci doar perioada de timp în care termenul nu era cuprins.
În ce privește critica recurentei privind o eventuală fraudă pe care prima instanță ar fi săvârșit-o, arată că pârâtul împreună cu juristul care a semnat prezenta cerere de recurs au pierdut o serie de procese și cu alți salariați, de fiecare dată considerând că au fost neîndreptățiți de instanțele de fond.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivelor de recurs, dar și în conformitate cu dispozițiile art.304 indice 1.pr.civ. Curtea constată că acesta nu este fondat.
Potrivit art. 302^1, lit.c pr.civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
Art. 306 alin.3 pr.civ. prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
În speță recurenta nu au indicat vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute la art.304 pentru care se poate dispune modificarea sau casarea hotărârii recurate (cu precizarea că instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele), însă a formulat o serie de critici, pe care instanța le poate încadra la motivele de recurs prevăzute de pct. 7 - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, pct.9 - hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Interpretarea de altă manieră a dispozițiilor art.302^1, lit.c și art.306 alin.3 pr.civ. ar contraveni prevederilor art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil, precum și ale art.21 din Constituție.
Hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină soluția adoptată, fără a se putea reține că acestea sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, astfel încâtincidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. la care a făcut referire recurenta, nu se justifică.
Judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice, în acest sens fiind și practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului precum și cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește susținerea recurentei potrivit căreia sentința recurată nu a fost semnată de judecători, Curtea urmează aoî nlătura întrucât originalul sentinței cusut la dosar ( filele 746 - 749 ) conține semnăturile tuturor membrilor completului de judecată.
Potrivit art.110 alin.3 și 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, hotărârile se redactează în numărul de exemplare necesar, spre a se asigura comunicarea acestora tuturor persoanelor pentru care legea prevede că hotărârea se comunică integral, două exemplare de pe fiecare hotărâre vor fi semnate de membrii completului de judecată, un exemplar fiind cusut în dosar iar al doilea fiind depus la mapă. Prin urmare, exemplarele comunicate părților nu cuprind semnăturile membrilor completului de judecată.
Va fi respinsă și critica referitoare la nerespectarea în cauză a principiului contradictorialității prin faptul că martorul Gaf ost audiat în lipsa pârâtei și prin faptul că interogatoriul pârâtului a fost depus la ultimul termen de judecată.
În ceea ce privește audierea martorului G, pentru termenul de judecată din 18.10.2007 pârâtul a solicitat un nou termen pentru a i se lua interogatoriu, motivând că ziua respectivă este cuprinsă în perioada în care se află în concediu de odihnă iar pârâta CAS nu a formulat cerere de amânare. Cu toate acestea, avea posibilitatea de a solicita instanței să dispună reaudierea martorului în cazul în care avea întrebări de adresat acestuia.
De asemenea, se observă că instanța a acordat pârâtului mai multe termene de judecată în vederea prezentării la interogatoriu, acesta neprezentându-se din cauza unor evenimente ce au fost aduse la cunoștința instanței. Solicitarea de a i se comunica interogatoriul a fost respinsă în mod implicit de instanță prin faptul că a mai acordat un termen de judecată cu mențiunea citării acestuia la interogatoriu, soluția instanței fiind corectă întrucât potrivit art.222 pr.civ. interogatoriul se comunică numai în cazul în care la acesta trebuie să răspundă Statul, persoanele juridice de drept public și persoanele juridice de drept privat, or numitul figurează în cauză în calitate de pârât, în nume personal și nu ca reprezentant al pârâtei Casa de asigurări de Sănătate
Pe de altă parte, instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.225 pr.civ. iar recurenta CAS nu are nici un interes în formularea acestei critici, pârâtul neînțelegând să formuleze recurs împotriva hotărârii tribunalului.
Nefondate sunt toate celelalte critici aduse hotărârii, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Prima instanță a reținut în mod corect că aprecierea performanțelor profesionale individuale ale reclamantului, în calitatea sa de funcționar public nu a fost obiectivă, imparțială și cu respectarea etapelor procedurii de evaluare, fapt ce a determinat admiterea acțiunii, anularea raportului de evaluare, cu consecința anulării deciziei de eliberare din funcție a reclamantului.
Art. 1 (1) din HG nr.1209/2003 prevede că procedura de evaluare a performanțelor profesionale individuale se aplică fiecărui funcționar public, în raport cu realizarea obiectivelor individuale stabilite în baza atribuțiilor prevăzute în fișa postului.
Se observă astfel că notele acordate reclamantului sunt în contradicție cu Raportul de activitate pentru 2006. Potrivit acestuia, Contribuția datorată de alte persoane asigurate a înregistrat o creștere comparativă cu cea a anului 2005 cu 314.63 mii lei, respectiv cu 133,28%, creștere substanțială dacă analizarea se face față de celelalte tipuri de contribuții. S-a mai arătat că activitatea de executare silită a persoanelor față de care au fost trimise titluri executorii se realizează prin cooperarea dintre Compartimentul evidență Asigurați și Compartimentul juridic, în acest sens emițându-se un număr de 1380 de titluri executorii, veniturile realizate din încasarea directă au fost în sumă de 1.286.16 mii lei, echivalând cu un grad de recuperare al creanțelor de 47.88%, fiind astfel îndeplinite condițiile obținerii unui punctaj bun, de 4 puncte (din totalul de 5). Într-o lumină favorabilă a fost prezentată și activitatea desfășurată compartimentul juridic și contencios administrativ.
Coroborâd cele de mai sus cu constatările și recomandările Raportului de audit privind activitatea de executare silită din data de 27.06.2006, cu informarea privind executarea silită pe trimestrul I 2006 precum și cu rapoartele de executate silită întocmite pe lunile septembrie - noiembrie 2006 rezultă că toți cei trei membri ai compartimentului juridic ( ulterior patru, prin angajarea ) au contribuit la realizarea obiectivelor stabilite.
Nefiind dovezi din care să rezulte că reclamantul nu mai corespunde din punct de vedere profesional funcției pe care o exercită, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, trebuie delimitată atitudinea culpabilă în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de carențele profesionale.
Prin urmare, Curtea constată că în mod corect a reținut tribunalul din coroborarea probelor administrate - declarații de martori, înscrisuri, interogatoriul reclamantului - că aprecierea performanțelor individuale ale reclamantului s-a realizat pe fondul unor relații tensionate existente între acesta și conducere atât de la nivelul superior - directorul instituției cât și de la nivelul compartimentului.
De asemenea, se constată că nu au fost respectate etapele de evaluare prevăzute de art.5, în coroborare cu art.9 din HG nr.1209/2003, respectiv nu a avut loc schimbul de informații dintre evaluator și funcționarul public, în cadrul căruia să i se aducă la cunoștință consemnările făcute de evaluator în raportul de evaluare. Reclamantul a fost nevoit să solicite în scris Anexa nr.123/11.12.2006 ce a stat la baza Raportului de evaluare precum și celelalte acte ce au fost avute în vedere.
În ceea ce privește acordarea despăgubirilor și reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută, Curtea constată că în mod corect s-au aplicat dispozițiile art.106 din Legea nr.188/1999, potrivit cărora,
(1)În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativanularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum șiplata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
(2) La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
În temeiul dispozițiilor art.274 pr.civ. recurenta va fi obligată la plata sumei de 550 lei în favoarea intimatului cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocat - 300 lei conform chitanței nr.28/17.06.2008 și contravaloare transport - 250 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativdeclarat de pârâta - CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în T,-, împotrivaSentinței civile nr. 331/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul reclamant -, domiciliat în T,-,. 4,. 5, intimatul pârât -, domiciliat în T,-,. 17,.B,.12.
Obligă recurenta la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședințapublicăastăzi, 29 Octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond - (red.jud.MB)
tehnored.dec.jud. - -
2 ex./06.01.2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis, Elena Carina Gheorma
