Anulare act administrativ . Decizia 554/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 554
Ședința publică de la 25.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrjan Raluca Maria
JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - ROMÂNIA SRL împotriva sentinței civile nr. 2660 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 09.10.2009 în dosarul nr.5825/3/CA/2009, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA MUNICIPIULUI B PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11.02.2010 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și, eventual, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar Concluzii, a amânat pronunțarea la data de 18.02.2010 respectiv 25.02.2010, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prinsentința civilă nr.2660/09.10.2009,Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta ROMANIA în contradictoriu cu pârâta Direcția Municipiului B pentru Accize și Operațiuni Vamale
Pentrua pronunța această sentință, prima instanțăa reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal la data de 16.02.2009, reclamanta România în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului - verbal de inspecție nr. 18281/26.11.2008, a deciziei nr. 457/14.01.2009, și rambursarea sumei de 24.469 lei reprezentând acciza aferentă cantității de 2700 kg cafea solubilă vândută prin factura nr.802/08-27.03.2008către societatea. Bulgaria.
În motivare, reclamanta a arătat că, prin adresa nr.8104/18.03.2008 a solicitat Autorității Naționale a Vămilor comunicarea posibilității de expediere, în regim de tranzit vamal, fără plata de taxe vamale sau accize, a cantității de 2700 kg cafea solubilă, din antrepozitul vamal, către societatea. din Bulgaria, pentru a fi pusă în circulație pe teritoriul bulgar. răspuns, prin adresa înregistrată la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, sub nr.3473/24.03.2008, reclamanta a solicitat tranzitul mărfii, depunând facturile de import și declarațiile vamale de antrepozitare. Întrucât era necesară expedierea de urgență a mărfii către societatea din Bulgaria, reclamanta a emis factura nr. 802/08 BG 27.03.2008, iar la data de 28.03.2008, a întocmit declarația vamală de import nr. 25321 și a plătit acciza în sumă de 24.469 lei.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât cafeaua importată de reclamantă nu a suportat operațiuni de prelucrare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 210 alin. 2 din Codul fiscal.
Tribunalul a constatat nefondată acțiunea reclamantei pentru următoarele considerente:
La data de 18.03.2008, prin adresa nr. 8104, reclamanta s-a adresat Autorității Naționale Vamale solicitând comunicarea posibilității de expediere, în regim de tranzit vamal, fără plata de taxe vamale sau accize, a cantității de 2700 kg cafea solubilă, din antrepozitul vamal, către societatea. din Bulgaria, pentru a fi pusă în circulație pe teritoriul bulgar.
Ulterior, prin adresa nr. 3473/24.03.2008, reclamanta a solicitat Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale B aprobarea tranzitului partidei de marfă aflată în antrepozit vamal către societatea din Bulgaria, depunând facturile de import și declarațiile vamale de antrepozitare.
La data de 27.03.2008, reclamanta a emis factura nr. 802/08 BG, iar la 28.03.2008 a întocmit declarația vamală de import nr. 25321 pentru o cantitate de 2700 kg cafea solubilă, produs pe care l-a livrat în Bulgaria în aceeași stare, fără a suporta operațiuni de prelucrare înaintea livrării. Pentru această cantitate de cafea, reclamanta a achitat taxe vamale și acciza în sumă de 24.469 lei.
Ulterior acestei operațiuni, prin adresa nr.16762/07.04.2008, Autoritatea Națională a Vămilor a comunicat reclamantei faptul că marfa necomunitară plasată într-un antrepozit vamal/regim vamal suspensiv, conform art. 98 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 a Consiliului, de stabilire a Codului vamal Comunitar, poate fi transportată dintr-un punct în alt punct vamal al Comunității sub acoperirea unei declarații vamale de tranzit TI.
Pin adresa nr. 5082/21.04.2008, reclamanta a solicitat Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale B restituirea contravalorii accizei, în sumă de 24,469 lei, achitată în conformitate cu declarația vamală de import nr. -.03.2008, pentru lotul de 2700 kg cafea solubilă, pus în libera circulație în Bulgaria.
În vederea soluționării cererii de restituire a accizei, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Bai nițiat un control fiscal, perioada supusă verificării fiind 01.03.2008 - 31.03.2008. In urma inspecției fiscale s-a constatat că reclamanta nu are drept de restituire a accizei aferente cafelei solubile în sumă de 24.469 lei, întrucât acest produs nu suportă operațiuni de prelucrare, potrivit art. 210 alin. 2 din Codul fiscal, coroborat cu pct. 31 (1) din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Împotriva procesului - verbal de inspecție nr. 18281/26.11.2008, reclamanta a formulat contestație, respinsă prin decizia 457/14.01.2009 emisă de Autoritatea Națională a Vămilor.
Soluția pronunțată de către Autoritatea Națională a Vămilor prin decizia anterior menționată este legală si temeinică.
Astfel, prin depunerea declarației vamale de import nr. 25321/28.03.2008, reclamanta și-a manifestat voința de a plasa produsul sub regimul vamal de import și nu sub regimul vamal suspensiv de tranzit, având în vedere art. 4 pct. 21 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, conform căruia declarația vamală este actul cu caracter public, prin care o persoană manifestă, în formele și modalitățile prevăzute în reglementările vamale, voința de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal.
încasate în vamă la importul mărfurilor se restituie în condițiile prevăzute de 210 alin. 2 din Codul fiscal.
Conform art. 210 alin. 2 din Codul fiscal, operatorii economici care exportă sau care livrează într-un alt stat membru sortimente de cafea din operațiuni proprii de prelucrare a cafelei achiziționate direct de către aceștia din alte state membre sau din import pot solicita autorităților fiscale competente, pe bază de documente justificative, restituirea accizelor virate la bugetul de stat, aferente cantităților de cafea utilizate ca materie primă pentru cafeaua exportată sau livrată În alt stat membru.
În același sens, pct. 31 (1) din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal stabilește că, operatorii economici care exportă sau care livrează într-un alt stat membru sortimente de cafea din operațiuni proprii de prelucrare a cafelei achiziționate direct de către aceștia din alte state membre sau din import pot solicita la cerere restituirea accizelor.
În cauză, reclamanta a efectuat importuri de cafea solubilă care nu a suportat operațiuni de prelucrare și a fost livrată într-un alt stat membru în aceeași stare în care a fost importată. Din această perspectivă, nu sunt aplicabile dispozițiile legale menționate referitoare la condițiile în care se pot restitui accizele.
Potrivit art.7 alin. 2 din Directiva 92/12/CEE din 25 februarie 1992, dacă produsele puse deja în consum, - într-un stat membru sunt livrate, destinate livrării sau folosite în alt stat membru în vederea realizării de către un comerciant a unei activități economice independente sau pentru un organism de drept public, accizele devin exigibile în acel alt stat membru.
Susținerile reclamantei în sensul că decizia de respingere a cererii de restituire a accizei încalcă prevederile legislației comunitare nu pot fi primite, întrucât dispozițiile menționate privesc produse puse deja în consum într-un stat membru și care sunt livrate, destinate livrării sau folosite în alt stat membru, situație de fapt care nu este incidentă în speță.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantaROMANIA, care și-a întemeiat motivele pe dispozițiile art.20 din Legea nr.554/2004, art.299 și art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă,
În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut, în esență, că, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină cu privire la înlăturarea aplicării unor dispoziții legale imperative pe care și-a întemeiat plângerea inițială.
Sentința atacată încalcă principiile comunitare în materie care impun rambursarea accizei în situația nepunerii pe piață a produsului pentru care s-a reținut acciza, arătând că principiile instituite de Directiva 92/12/CEE din 25.02.1992, privind regimul general al produselor supuse accizelor ("Directiva") obligă statul rămân să instituie acciza în cazul în care produsul accizabil nu este pus spre consum în România.
Potrivit art.6 alin.1, art.7 alin.2 și 6 și art.22 alin.1 din Directivă, cererile recurentei sunt întemeiate, poziția exprimată de Biroul Vamal fiind ilegală și abuzivă încălcând prevederile Directivei.
Mai arată că, cafeaua a fost expediată din antrepozit vamal din România în Bulgaria, aceasta nefiind eliberată spre consum în România astfel încât acciza, taxa specială indirectă de consum, aferentă acesteia, nu trebuie să devină venit la bugetul de stat, astfel că aceasta trebuie restituită în temeiul dispozițiilor art.210 din Legea nr.571/2003, precum și în orice caz de taxă nedatorată, plătită prin aplicarea greșită a legii.
Astfel, potrivit art.117 alin.1 din Ordonanța nr.92/24.12.2003 privind Codul d e procedură fiscală,"Se restituie, la cerere, debitorului, următoarele sume: - d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale".
Reținerea instanței de fond a faptului că pentru o astfel de situație Codul Fiscal nu prevede restituirea accizelor, cum i-a comunicat prin adresa nr.18409/03.09.2008, menționând că "pentru cafeaua solubilă din import, pusă în circulație și care ulterior se livrează într-un alt stat membru, Codul Fiscal nu prevede restituirea",sunt eronate, încălcându-se dispozițiile art.117(1) Cod procedură fiscală.
De asemenea, mai arată că, dacă în caz de livrare a cafelei, după preluarea acesteia, acciza se restituie, cu atât mai mult trebuie să se permită restituirea accizei în cazul în care cafeaua doar a tranzitat teritoriul României.
În final, concluzionează că nerambursarea contravalorii accizei plătită de recurentă și nedatorată pentru cafeaua vândută în afara teritoriului vamal al României, încalcă principiile directivei aplicabile și ignoră aplicabilitatea unor norme imperative interne prevăzute de Cod procedură fiscală.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul anulării actelor atacate și rambursarea accizei nelegal achitate.
Intimata-pârâtă Direcția Municipiului B pentru Accize și Operațiuni Vamale B nu a depus întâmpinare la dosar.
Recursul este nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și prevederile legale, cât și din oficiu, Curtea constată că prima instanță a aplicat în mod legal și temeinic dispozițiile legale incidente în cauză, susținerile recurentei neputând fi primite, pentru următoarele considerente:
Astfel, este adevărat că Directiva nr.92/12/CEE a Consiliului din 25.02.1992 conține o serie de reglementări privind regimul general al produselor supuse accizelor privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse, însă dispozițiile legale invocate de recurenta-reclamantă, respectiv art.6 și 7 din legislația comunitară, nu sunt aplicabile în speța de față, întrucât, potrivit art. 3 din Directiva invocată, acestea "se aplică la nivel comunitar următoarelor produse, -
- uleiuri minerale;
- alcool și băuturi alcoolice și
- tutun prelucrat
Cum însă, produsul accizat, din dosarul de față, este cafeaua solubilă, se constată că prevederile acestei Directive nu-i sunt aplicabile, întrucât, cafeaua nu se află printre produsele expres și limitativ cuprinse în art.3 al Directivei.
Așa fiind, Curtea reține că Tribunalul a făcut o corectă aplicare a legii atunci când a constatat că, potrivit reglementării interne, respectiv art. 210 alin.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal al României, republicat, coroborat cu pct.31(1) din HG nr.44/2004 privind Normele de aplicare a Legii nr.571/2003, pentru produsele importate de recurenta-reclamantă - cafea solubilă - nu se poate dispune restituirea accizei aferente, în sumă de 24.469 lei, întrucât acest produs nu a suportat operațiuni de prelucrare, așa cum o cer dispozițiile art.210 alin.2 din Legea nr.571/2003, pentru a putea fi scutită de plata accizei.
În consecință, pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge ca atare, recursul declarat menținând hotărârea pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - ROMÂNIA SRL împotriva sentinței civile nr. 2660 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 09.10.2009 în dosarul nr.5825/3/CA/2009, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA MUNICIPIULUI B PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnodact.
2 ex./17.03.2010
- S9-
Președinte:Cîrjan Raluca MariaJudecători:Cîrjan Raluca Maria, Canacheu Claudia Marcela
