Anulare act administrativ . Decizia 555/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 555
Ședința publică de la 25.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrjan Raluca Maria
JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr. 2854 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 21.10.2009 în dosarul nr.23629/3/CA/2009, în contradictoriu cu reclamantul.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11.02.2010 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și, eventual, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar Concluzii, a amânat pronunțarea la data de 18.02.2010 respectiv 25.02.2010, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2854/21.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Sectorul 1 B; s-a anulat Decizia nr.-/08.03.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sectorul 1 B; s-a dispus restituirea sumei de 17.524 lei achitată prin chitanța seria - nr.- din 18.03.2009.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat în anul 2008 dintr-o țară membră - Spania, un autoturism care fusese anterior înmatriculat în această țară, iar cu prilejul înmatriculării în România a fost obligat să achite suma de 17.524 lei, cu titlu de taxă de poluare, în temeiul art. I din OUG nr.50/2008.
Potrivit art.148 alin. 2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Instanța a reținut că dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform acestui articol din Tratatul de instituire a Comunității Europene"nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect. produselor altor state membre impozite interne de orice natură. mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare",scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală intre produsele naționale și produsele importate, având natura similară.
Se observă că prevederile art. I din OUG nr.50/2008 impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Stabilind așadar taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din OUG nr.50/2008 încalcă art. 90 din Tratatul, instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzeiAdministrazione delle finanze dellostato/, nr.c-.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Sectorul 1 B invocând în drept dispozițiile art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs a invocat lipsa calității procesuale pasive în ceea ce privește restituirea taxei de poluare, față de interpretarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art.1 din G nr.50/2008 și HG nr.686/2008 care arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasată, astfel că instituția căruia îi revine obligația administrării și gestionării acestui buget în calitate de titular este Administrația Fondului pentru Mediu.
HG nr.686/2008 arată în art.3 alin.5-8 modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxă de poluare de către Trezoreria Statului către Administrația Fondului pentru Mediu, această sumă nu se face venit la bugetul de stat aflat în administrarea organului fiscal, astfel încât prin achitarea taxei de poluare de către reclamant nu există nici un raport juridic fiscal între acesta și pârâtă.
C de-al doilea motiv de recurs vizează nerespectarea de către instanța de fond a principiilor privind: dreptul la apărare, contradictorialitatea, dreptul la un proces echitabil, egalitatea în drepturi a părților în fața instanței și neexercitarea rolului activ.
Recurenta a susținut că pentru primul termen de judecată nu i-a fost comunicată odată cu citația copia acțiunii, fiind în imposibilitatea de a identifica actul administrativ contestat de reclamant.
Deși a solicitat în mod expres instanței comunicarea acțiunii și a înscrisurilor anexate acesteia, nu s-a dat curs solicitării, iar instanța nu a verificat:
- dacă a fost desfășurata o procedură prealabilă de către petent cu pârâta instituție Sector 1 B, cu privire la actul administrativ contestat si al cărui obiect îl reprezintă încasarea taxei de poluare care este reglementat diferit față de taxa de primă înmatriculare;
- dacă actul administrativ reprezentat de Decizia nr. -/08.03.2009, a fost emis de autoritatea Sector1 B și dacă se confirmă de către instituția publică încasarea sumei de 17524 lei, achitată de petent cu titlu de taxă de poluare;
- documentația care a fost depusă organului fiscal de către petent și care a avut drept efect emiterea actului administrativ fiscal a cărui anulare se solicită în prezenta cauză;
- dacă prezenta cerere este formulată n termenul legal de 6 luni;
- dacă taxa de polare în cuantum de 17.524 lei a cărei restituire s-a solicitat de petent prin anularea actului s-a făcut venit la bugetul de stat sau s-a făcut venit la bugetul Administrației Fondului pentru Mediu în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. 4 din nr.OUG 50/2008: "Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu".
În consecință, au fost încălcate flagrant, în opinia recurentei, dispozițiile art.6 paragraf 1 din CEDO.
Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că taxa de poluare nu contravine art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene întrucât valorile sociale a căror ocrotire a fost avută în vedere de legiuitorul național când a edificat norma juridică în temeiul căreia a fost încasată taxa respectivă sunt diferite față de cele avute în vedere de legiuitorul comunitar.
Instanța a pronunțat o sentință fără a dispune o abordare cu particularizare strictă la speță, prin administrarea probatoriului propus de părți și fără să constate că există diferență de regim juridic între taxa de poluare și taxa de primă înmatriculare.
S-a mai arătat că s-a recomandat de către Comisia Europeană reașezarea taxei de primă înmatriculare pe alte principii, astfel încât nivelul taxei să se reducă pe măsură ce se diminuează valoarea autovehiculului, păstrându-se principiul "poluatorul plătește".
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei pârâte nu poate fi reținută având în vedere că Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, nr.-/08.03.2009, este emisă de Sector 1 B, reclamantul formulând contestație împotriva acestei decizii, contestație înregistrată sub nr.50787/07.04.2009 tot la Sector 1
Prin adresa nr.-, Sector 1 B îi comunică reclamantului soluția de respingere a contestației, în sensul că taxa de poluare nu poate fi restituită.
În aceste condiții, se constată că există identitate între pârâtă și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, față de obiectul acțiunii care constă în anulare act administrativ fiscal, emitentul actului contestat de reclamant fiind Sector 1
Or, potrivit dispozițiilor Legii nr.554/2004, calitatea de pârât în litigiile ce au ca obiect anulare act administrativ o are emitentul actului, în mod corect acțiunea fiind formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Sector 1
În raport de aceste considerente, se constată că nu prezintă relevanță sub aspectul calității procesuale pasive a pârâtei, dispozițiile art.1 din G nr.50/2008 invocate de recurentă potrivit cărora taxa de poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, întrucât Administrația Fondului pentru Mediu nu este emitentul actului administrativ fiscal contestat de reclamant.
Nefondat este și cel de-al doilea motiv de recurs, cel prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă întrucât pentru termenul de judecată din 09.09.2009 se face mențiunea că au fost comunicate pârâtei copia acțiunii și înscrisuri, aceasta fiind citată cu mențiunea de a formula întâmpinare.
Astfel, a fost respectată obligația prevăzută de art.1141alin.2 Cod procedură civilă conform căruia președintele va dispune să se comunice pârâtului, o dată cu citația, copii de pe cerere și înscrisuri, punându-i-se în vedere obligația de a depune la dosar întâmpinare cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit de judecată.
Susținerea că aceste acte nu i-au fost comunicate este lipsită de suport probator, dovada de îndeplinire a procedurii de citare fiind un înscris autentic potrivit art.1171 Cod procedură civilă, care se bucură de o prezumție de validitate, proba contrară revenind celui care îl contestă.
Or, o asemenea dovadă contrară nu a fost făcută în cauză, astfel încât este nefondată aprecierea că instanța de fond a încălcat principiile fundamentale enumerate în cererea de recurs.
Contrar opiniei recurentei, instanța de fond a verificat dacă a fost parcursă procedura prealabilă cu privire la actul administrativ contestat, fiind depusă la dosar copia contestației formulate de reclamant împotriva deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, nr.-/08.03.2009, contestație înregistrată sub nr.50787/07.04.2009, la care aceasta a răspuns prin adresa nr.50787/07.04.2099.
La dosar fiind depusă copia deciziei, s-a verificat cine este emitentul acesteia, precum și formularea acțiunii în termenul de 6 luni prevăzut de art.11 din Legea nr.554/2004, termen care a fost respectat de reclamant prin introducerea acțiunii pe rolul instanței la data de 02.06.2009, data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii sale fiind 08.04.2009.
Este neîntemeiată susținerea că instanța de fond ar fi trebuit să verifice dacă taxa de poluare achitată de reclamant s-a făcut venit la bugetul de stat sau la bugetul Administrației Fondului pentru Mediu, atâta timp cât instanța avea de analizat legalitatea actului administrativ emis de pârâtă și nu care este bugetul căruia îi sunt destinate sumele încasate cu titlu de taxă de poluare în baza G nr.50/2008.
Criticile formulate de recurentă cu privire la soluția pronunțată de fondul cauzei sunt nefondate, instanța de fond reținând în mod corect incompatibilitatea dintre legislația internă care reglementează taxa de poluare și normele comunitare.
Curtea reține că reclamantul a achitat taxa de poluare la data de 18.03.2009, ulterior modificării G nr.50/2008 prin G nr.218/2008 care la art.III alin.1 prevede că autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule potrivit prevederilor G nr.50/2008.
2 al aceluiași articol stabilește că autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele 1 și 2.
Se constată că în actuala reglementare a G nr.50/2008 modificată prin G nr.218/2008 și 7/2009, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autovehiculele noi Euro4 ce au capacitatea cilindrică mai mică de 2000 cmc.
Or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici, intenția legiuitorului prin adoptarea G nr.218/2008 fiind aceea de a influența alegerea consumatorilor prin direcționarea lor spre un autoturism nou fabricat în România sau spre un autoturism second hand deja înmatriculat în România, protejându-se producția internă, aspect ce reiese explicit din preambulul G nr.208/2008 și 218/2008.
Se reține că autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art.90 paragraf 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât achiziționarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000 cmc (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.
În consecință, G nr.50/2008 este contrară normei comunitare sus menționate având în vedere că este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme, second-hand deja înmatriculate în România și mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
După aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În acest sens s-a pronunțat prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 Co- SRL - Administrazione Finanze Stato.
Cu privire la încălcarea art.90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament, mai pot fi reținute hotărârile Curții de la Luxemburg din 11 august 1995 în cauzele reunite C - 367/93 la - 377/93, BV der eu și din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia Italia.
Susținerea privind diferența de regim juridic dintre taxa de poluare și fosta taxă de primă înmatriculare este irelevantă în soluționarea cauzei, din moment ce instanța are de analizat compatibilitatea legislației naționale ce reglementează taxa de poluare cu normele comunitare, compatibilitate care nu se examinează prin prisma regimului juridic aplicabil taxei de primă înmatriculare.
Referitor la aprecierea recurentei că au fost avute în vedere valori sociale diferite la adoptarea G nr.50/2008 și la edictarea art.90 paragraf 1 din TCE, Curtea reține că aceste dispoziții comunitare sunt aplicabile în privința taxei de poluare având în vedere că, așa cum a statuat deja, în sistemul TCE, art.90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre.
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art.90 paragraful 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate.
Chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect datorită efectelor pe care le produce.
În consecință, se reține în speță, nu doar aplicabilitatea normei comunitare menționate, dar și incompatibilitatea G nr.50/2008 cu această normă pentru considerentele expuse anterior, prioritate având aplicarea prevederilor comunitare, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Se mai invocă în cererea de recurs principiul "poluatorul plătește" care a fost avut în vedere de legiuitor la adoptarea G nr.50/2008, sub acest aspect Curtea reținând că modul în care acest principiu a fost transpus în legislația internă este unul discriminatoriu, contrar dreptului comunitar.
În raport de toate aceste considerente, constatând că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs prevăzut de art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă, invocate de recurentă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr. 2854 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 21.10.2009 în dosarul nr.23629/3/CA/2009, în contradictoriu cu reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnodact. /2 ex./11.03.2010
B - S9 -
Președinte:Cîrjan Raluca MariaJudecători:Cîrjan Raluca Maria, Canacheu Claudia Marcela
