Anulare act administrativ . Decizia 557/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 557/R-CONT
Ședința publică din 22 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 270 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ - complet specializat în contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, ambele cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr.17, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 15 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursului s-a amânat la data de 22 mai 2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 26 iunie 2008, reclamantul, cu domiciliul în Rm. V,-, județul Vac hemat în judecată Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, ambele cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr.17, județul V, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea dispoziției "Serie Carte F-" din 2 iunie 2008, emisă de V și adresa nr.30246 din 10 iunie 2008, emisă de
De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1.795 lei, cu dobânda legală aferentă până la data achitării efective și integral ce reprezintă taxă de primă înmatriculare încasată contrar reglementărilor dreptului comunitar, precum și obligarea pârâtelor la cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 22.04.2008, petentul a cumpărat autoturismul marca Honda, an de fabricație 2007, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa de primă înmatriculare în sumă de 1.795 lei, potrivit art. 2141și 2143Cod fiscal.
A apreciat petentul că, pentru înmatricularea autoturismului menționat petentul a fost obligat să plătească taxa specială de primă înmatriculare deși este fabricat într-o țară membră a Uniunii Europene - Anglia, iar conform art. 90 paragraful 1 din "un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare".
Într-o atare situație au fost încălcate prevederile art.148 alin.2 din Constituția României, potrivit cărora, prevederile tratatelor constitutive ale, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare legilor interne.
Față de cele menționate mai sus, se solicită anularea actelor emise de autoritățile administrative și restituirea sumei de 1.795 lei, cu dobânda legală până la data achitării efective și integrale.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu acte.
Acțiunea a fost legal timbrată legal și s-a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin. 1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin întâmpinarea de la filele 14-18 dosar, Rm. Vas olicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant întrucât dispozițiile art.2141și urm. din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal dispun în mod imperativ că intră sub incidența taxei speciale de primă înmatriculare autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine, cu statut diplomatic care-și desfășoară activitatea în România.
În raport de aceste dispoziții legale, reclamantul nu a făcut dovada că se află în una din situațiile prevăzute de art. 2143Cod fiscal, astfel că nu poate beneficia de scutirea de taxă la prima înmatriculare.
Taxa specială de primă înmatriculare în România are caracterul unei taxe pentru autoturisme și autovehicule în condițiile prevăzute de art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Prin urmare, reclamantul a achiziționat un autoturism an de fabricație 2007, produs într-un stat membru al, însă acesta nu a fost înmatriculat niciodată în țara de origine sau într-un alt stat membru al Comunității Europene, fiind pentru prima dată înmatriculat în România, situație în care nu are tratament discriminatoriu față de produsele naționale similare și nu se încalcă prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Prin sentința nr. 270/17 februarie 2009, Tribunalul Vâlcea Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul în Rm. V, strada - -, nr. 55, județul V, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice și Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului V, ambele cu sediul în Rm. V, strada G-ral, nr.17, județul V, având ca obiect anularea Dispoziției "Serie Carte " din 2 iunie 2008 și adresa nr.30.246 din 10 iunie 2008, precum și restituirea sumei de 1.795 lei, cu dobânda legală aferentă, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Honda, an de fabricație 2007, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul a cumpărat la data de 22.04.2008, autoturismul marca Honda, an de fabricație 2007, originar din Anglia, fără a fi înmatriculat în țara de origine sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Pentru înmatricularea acestui autoturism petentul a achitat taxa de primă înmatriculare în cuantum de 1.795 lei, potrivit art. 2141și 2143din Codul fiscal.
Susținerea reclamantului că taxa de primă înmatriculare contravine art. 90 paragraful 1 din a fost înlăturată, deoarece taxa menționată se aplică și produselor naționale similare și ca atare nu există o discriminare sau distorsionare a circulației mărfurilor.
S-a reținut că potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare legilor interne. În cauza dedusă judecății, nu există conflict între normele dreptului comunitar și reglementările interne pentru a se da eficiență supremației dreptului comunitar întrucât taxa de primă înmatriculare se percepe pentru toate autoturismele noi înmatriculate în România indiferent dacă acestea provin din țările membre al, unde n-au fost niciodată înmatriculate, sau sunt produse naționale similare.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din invocate de reclamant, potrivit cărora "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, instanța a constatat că în cauza de față nu se restricționează libera circulație a mărfurilor întrucât taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturismul achiziționat de acesta nu are caracter discriminatoriu și protecționist.
Față de reglementările dreptului comunitar, s-a reținut că taxa plătită de reclamant nu contravine acestora, ea fiind percepută conform reglementărilor dreptului național care nu contravin ordinii juridice comunitare, atât timp cât taxa respectivă este percepută pentru autoturismele noi care se înmatriculează pentru prima dată, indiferent dacă sunt produse în țările membre al sau sunt produse naționale similare. Taxa specială de primă înmatriculare a autoturismelor și autovehiculelor a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, însă după modificarea legii prin OUG nr. 110/2006 a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situațiile de scutire de la plata taxei în cazul vehiculelor istorice sau a celor provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursate precum și din programe științifice sau tehnice acordate instituțiilor de învățământ, sănătate, cultură, etc.
S-a reținut că potrivit reglementărilor în vigoare, la data achiziționării autoturismului de către reclamant, taxa de primă înmatriculare pentru autoturisme se datora cu ocazia primei înmatriculări în România în cuantumul prevăzut de art. 217 alin.3 din Codul fiscal și avea în vedere capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Acest regim special, stabilit de dreptul intern, este discriminatoriu numai pentru autovehiculele aduse în România din țările membre ale în scopul reînmatriculării lor, acestea fiind deja înmatriculate în țara de proveniență, situație în care dreptul comunitar este obligatoriu pentru instanțele naționale iar judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar așa cum dispune art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
În consecință, s-a reținut că reclamantul nu se află în situația reînmatriculării autoturismului după ce deja acesta a fost înmatriculat în țara de proveniență și ca atare, taxa de primă înmatriculare percepută este legală și nu se justifică restituirea acesteia. Într-o atare situație, tribunalul a constatat că art. 2141-2143din Codul fiscal la care face referire reclamantul, nu sunt reglementări contrare dreptului comunitar european, respectiv art. 90 din, atâta timp cât autoturismul este înmatriculat pentru prima dată în România.
S-a mai reținut că în conformitate cu Hotărârea în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Urmare acestui fapt, taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant pentru autoturismul achiziționat în aprilie 2008, an de fabricație 2007, în cuantum de 1.795 lei, percepută în temeiul reglementărilor dreptului intern, nu încalcă prevederile art.90 alin.1 din, inclusiv Tratatul de aderare a României și Bulgariei la ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii și pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
S-a mai reținut că în cauza dedusă judecății nu a fost necesară declanșarea procedurii hotărârii preliminare prevăzută de art. 234 din în fața Curții de Justiție Europene, întrucât pentru tribunal nu există nici un dubiu cu privire la compatibilitatea dintre dreptul național și dreptul comunitar, aplicabil litigiului menționat.
Dimpotrivă s-a reținut că a considera că reclamantul este îndreptățit a i se restitui taxa de primă înmatriculare pentru un autoturism care a fost achiziționat în anul 2008 și nu a fost înmatriculat în țara de proveniență, ar însemna să se facă discriminare între produsele altor state membre al și produsele naționale similare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și admiterea cererii.
În motivare s-a arătat că reclamantul a solicitat restituirea taxei achitate la 2.06.2008, cu titlu de taxă de primă înmatriculare care este contrară dreptului comunitar.
Se susține că în cauză este incident un refuz nejustificat de restituire a taxei de înmatriculare, instanța interpretând greșit actele deduse judecății și aplicând dispozițiile legale cu încălcarea normelor comunitare.
Se solicită să se constate că, principiul "poluatorul plătește" nu se aplică unitar și nici nu se respectă dispozițiile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. Scopul acestui din urmă text este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre prin eliminarea oricăror forme de protecție ce pot rezulta din aplicarea unor impozite interne ce discriminează produsele provenite din alte state membre sau din țară.
De asemenea, se arată că intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 pe parcursul procesului nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare. Se susține că instanța de fond a reținut că există neconcordanțe între prevederile art.2141și 2143din Codul fiscal față de art.90 din Tratat, însă a apreciat incorect și nelegal în ce privește soluționarea cererii. Eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată dacă o regulă din dreptul intern ar împiedica instanța să aplice regula dreptului comunitar.
Se invocă și lipsa unității de opinie în soluționarea unor asemenea cereri, fiind depuse sentințe pronunțate în alte dosare și menținute de Curtea de Apel Pitești prin care s-au admis cereri de restituire pentru mașini noi.
Așadar se arată că deși reclamantul este în aceeași situație, judecătorul de fond i-a respins cererea pentru restituirea taxei de primă înmatriculare pentru o mașină nouă aflată la prima înmatriculare.
Analizând sentința atacată în raport de dispozițiile art.3041pr.civ. curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând se reține că taxa nu a fost percepută reclamantului pentru traversarea frontierei de stat astfel că nu sunt incidente dispozițiile ar. 25 din Tratat.
În cauză, în temeiul art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, a fost invocată aplicarea directă a art.90 din.
Potrivit art. 90 din invocat de către recurent nici un stat membru nu poate aplica direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă fiind interzisă.
Pentru a analiza incidența textului menționat, în jurisprudența Curții Europene de Justiție au fost determinate trei condiții: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate - cauzele reunite C-367/93 la C-377/93; trebuie să existe o similitudine sau un "raport de concurență" între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate (cauza 184/85) și prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (cauza 193/85).
În cauza de față, autoturismul dobândit este nou, iar conform art. 214 indice Cod fiscal, taxa se percepea pentru orice autoturism, indiferent că acesta este dobândit în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene.
Ca atare față de produsele interne similare nu se poate reține o discriminare, și acestea fiind supuse aceleiași taxe, determinată după aceleași criterii.
Discriminarea fiscală în temeiul taxei de primă înmatriculare, poate fi reținută în raport cu autoturismele de mâna a doua deja înmatriculate în România, pentru care la oad oua înstrăinare și implicit reînmatriculare, nu s-ar percepe o nouă taxă. Pentru autoturismele deja înmatriculate în alt stat membru al Uniunii Europene reînmatricularea în România atrăgea obligativitatea achitării taxei de primă înmatriculare în România, astfel că acestea ar fi fost discriminate fiscal față de cele deja înmatriculate în România.
Nu se poate reține că această taxă este de natură să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor, deoarece același regim îl au și autoturismele aflate în situație similară, respectiv cele noi produse în România. Dimpotrivă, consumatorul alege liber știind că va achita taxa de primă înmatriculare atât în cazul autoturismelor de producție internă cât și a celor produse în alte state membre.
Ca atare, în ipoteza de față, nu se poate reține contradicția între textul Codului fiscal în vigoare la data perceperii taxei și art. 90 din Tratat.
Argumentația adusă în privința lipsei uniformității practicii judiciare nu poate fi reținută drept motiv pentru admiterea cererii, jurisprudența nefiind recunoscută cu valoare de izvor de drept în sistemul nostru.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312.proc.civ. instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 270 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ - complet specializat în contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2009 la Curtea de Apel Pitești - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
28.05.2009
Jud fond.Gh.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
