Anulare act administrativ . Sentința 561/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 561
Ședința publică din data de 11 februarie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "R" în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei la 21 ianuarie 2009, 28 ianuarie 2009, 4 februarie 2009 și apoi, pentru astăzi 11 februarie 2009, având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 7 august 2008, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "R" a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, anularea deciziei nr. 11755/13.02.2008 adoptată de pârâtă prin Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, prin care s-a respins plângerea sa împotriva procesului verbal de control nr. -/13.12.2007, anularea parțială a procesului verbal de control susmenționat, anularea dispoziției obligatorii nr. -/14.12.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a învederat instanței că procesul verbal contestat a fost întocmit urmare a unui control tematic privind relațiile contractuale dintre reclamantă și o serie de societăți comerciale, iar prin dispoziția obligatorie contestată s-a stabilit în sarcina sa obligația de recuperare a contravalorii chiriei nefacturate aferente vagoanelor și locomotivelor date în folosința SC SA, obligațiile impuse în sarcina sa fiind considerate nelegale, pentru următoarele considerente, arată reclamanta:
În privința contractului de comodat nr-, reclamanta arată că acesta nu și-a mai produs efectele, nefiind predate SC SA, fiind predate de reclamantă către -GE B - Câmpina -, de la care le-a preluat ulterior înapoi.
Referitor la contractul de comodat nr-, reclamanta trebuia să predea în temeiul acestuia 10 locomotive, cu titlu gratuit, către SC SA, în vederea utilizării lor în trafic intern pentru transporturile ce se efectuau în legătură cu lucrările de modernizare a căii ferate pe secția B - Câmpina, iar transporturile efectuate în acest fel în interesul reclamantei au condus la scăderea valorilor devizelor -GE B - Câmpina -.
Astfel, aceste vagoane și locomotive au fost folosite de reclamantă în interes propriu.
Obligația impusă de pârâtă este nelegală și imposibil de executat, fiind de natură a aduce nu venituri ci prejudicii companiei, întrucât nu poate emite factură fiscală în baza unui contract inexistent (neexistând contract de închiriere), cu atât mai puțin după împlinirea termenului de prescripție, iar a da curs acestei dispoziții înseamnă a formula acțiune în justiție, fără a exista un temei legal, acțiune care ar trebui timbrată la valoarea pretențiilor.
Cu privire la celelalte aspecte reținute de organul de control, invocă faptulcămodul de promovare a metodologiei de calcul a nu este în sarcina CNCF CFR SA, ci a Ministerului Transporturilor,căvaloarea stabilită în contractul de acces pe infrastructură este o valoarea estimată, reprezentând o limită maximală a, valoarea reală a contravalorii prestațiilor efectuate fiind stabilită pe parcursul derulării contractului, prin regularizări succesive.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în ședința publică din data de 12 noiembrie 2008, pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ s-a opus admiterii prezentei acțiuni, invocând netemeinicia acesteia.
În susținerea poziției sale procesuale, a reiterat aspectele care au fundamentat decizia sa pronunțată în soluționarea contestației reclamantei împotriva procesului verbal de control.
Examinând acțiunea reclamantei prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1. Prin procesul verbal nr. -/13.12.2007 ( 24 anexa vol. IV) s-au reținut următoarele:
- reclamanta a încheiat cu SC SAcontractul de comodat nr-( 9 anexa vol. II), în temeiul căruia prima a pus la dispoziția gratuită a celei de-a doua a unui număr de 150 de vagoane pe 4 osii seria, în vederea transportului produselor de balastieră, pe o durată de 12 luni de la data semnării, în 19 martie 2002, contractul având anexată o "convenție" potrivit căreia reclamanta urma să nu perceapă pentru utilizarea vagoanelor, considerându-se că acestea sunt folosite în vederea realizării lucrărilor de modernizare a infrastructurii feroviare de pe IV; că activitatea de transport se desfășura în interesul reclamantei, că operațiile de manevră a utilajelor și vagoanelor sunt parte integrantă din procesul tehnologic de reabilitare a infrastructurii, părțile convenind ca operațiile de manevră a utilajelor și vagoanelor să se facă inclusiv în șantierele de lucru ale firmei, firmă cu care încheiase contract de transport marfă pe calea ferată.
Prejudiciul reținut de organul de control urmare a neperceperii constă în beneficii nerealizate de 1.752.000 RON.
- reclamanta a încheiat cu aceeași SC SAcontractul de comodat nr-( 14 anexa vol. II), în temeiul căruia prima a pus la dispoziția gratuită a celei de-a doua un număr de 10 locomotive tip Diesel electrice (2100 CP), în vederea transportului produselor de balastieră, urmând a fi folosite, potrivit convenției, numai în trafic intern pentru transporturile în legătură cu lucrările de modernizare pe secția B - Câmpina, al căror beneficiar era CFR, contract încheiat tot pe o durată de 12 luni de la data semnării contractului, în 14 mai 2002.
În aceeași zi, părțile au încheiat un act adițional la contract, prin care s-a precizat faptul că 3 dintre locomotive nu erau tip Diesel ci tip LE (5100 K).
Prejudiciul reținut de organul de control urmare a neperceperii constă în beneficii nerealizate de 3.403.014,82 RON.
2. În considerarea prejudiciului reținut de organul de control, prin dispoziția obligatorie nr. -/14.12.2007 ( 7), pârâta ANAF a dispus "recuperarea contravalorii chiriei nefacturate, în valoare de 5.155.014,82 lei aferentă locomotivelor și vagoanelor acordate în folosință gratuită în baza contractelor de comodat nr- și nr- încheiate cu SC SA", în considerarea tarifelor elaborate pe baza Regulamentului de Transport pe Ferate din România și Normele pentru transporturile feroviare.
3. În soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva susmenționatului proces verbal de control, pârâta a adoptat decizia nr. 11755/13.02.2008 ( 92 dosar), de respingere a acestei contestații.
La adoptarea acestei măsuri, organul de soluționare a contestației a reținut că SC SRL a încheiat cu două contracte având ca obiect serviciul de transport integrat pe calea ferată pentru toate relațiile și cantitățile de mărfuri prezentate la transport de &, în calitate de client, raporturi contractuale în considerarea cărora prima a încasat de la cea de-a doua suma de 98.224.741.587 lei. Susținerea reclamantei că cedarea cu titlu gratuit către SC SRL a vagoanelor în discuție ar fi profitat reclamantei nu are nici o acoperire probatorie.
Cu privire la restul aspectelor contestate, pârâta le-a considerat ca lipsite de obiect, contestația neputând avea ca obiect decât măsurile stabilite prin actul atacat.
4. În analizarea acțiunii reclamantei din perspectiva celor două contracte de comodat încheiate, instanța apreciază că trebuie clarificate două aspecte;mai întâi,dacă reclamanta avea posibilitatea legală de a încheia contracte de comodat, în calitate de comodant, cu privire la bunurile din patrimoniul său,iar în al doilea rânddacă bunurile date în comodat către SC SA nu doar că au fost folosite în interesul reclamantei, dar și dacă acest lucru a scăzut deconturile pentru lucrările efectuate de în beneficiul reclamantei.
4.1. Actul normativ care reglementează activitatea reclamantei este HG nr. 581/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Ferate "" - prin reorganizarea Societății Naționale a Ferate Române.
Potrivit art. 22 alin. 2 din acest act normativ, în forma în vigoare la momentul încheierii celor două contracte de comodat, "Veniturile se realizează din tariful de utilizare a infrastructurii,din chiriiși din valorificarea, la intern și la export, a deșeurilor refolosibile rezultate din reparații, demolări, casări de bunuri aflate în patrimoniu și din alte activități proprii".
Potrivit art. 6 lit. e din Statutul reclamantei, anexa 1 la HG nr. 581/1998, " desfășoară activități de interes public național, în scopul realizării transportului feroviar public și al satisfacerii nevoilor de apărare a țării și are, în principal, ca obiect de activitate:
e) exploatareacomercialăa patrimoniului auxiliar feroviar".
Potrivit principiului specialității capacității de folosință a persoanelor juridice, consacrat în art. 34 din Decretul-Lege nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, "Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut", or scopul reclamantei este, potrivit art. 5 din anexa 1 la HG mai sus menționată, "realizarea de profit, prin gestionarea pe principii comerciale a infrastructurii feroviare și punerea acesteia la dispoziție operatorilor de transport feroviar, pe baza contractului de acces, precum și prin desfășurarea altor activități specifice necesare realizării obiectului său de activitate".
Or, nu doar că un atare scop și interesul societății reclamante sunt incompatibile cu efectuarea de astfel de liberalități în favoarea altor societăți, dar, mai mult, astfel de contracte de comodat exced capacității de folosință a reclamantei, nefiind necesare realizării obiectului său de activitate.
4.2. Reclamanta susține că vagoanele și locomotivele date în comodat au fost folosite exclusiv în interesul său propriu, pentru efectuarea transportului de materiale pentru lucrările efectuate de, reclamanta beneficiind astfel de discount pentru aceste lucrări.
Mai întâi se impun câteva clarificări în legătură cu susținerile reclamantei referitor la punerea gratuită la dispoziția a celor 150 vagoane, necesare efectuării transportului de materiale.
Analizând scrisoarea de ofertă a HF &Co.KG ( 129 și următoarele), vom observa că aceasta oferă două tipuri de discount, în contractul încheiat cu reclamanta regăsindu-se un singur tip de discount, care, valoric, nu coincide cu cel invocat de reclamantă.
Astfel, după ce ofertează pentru fiecare lot de lucrări în parte (lotul 1 pentru 89.904.356,04 euro fără TVA, respectiv lotul 2 pentru 53.491.982,69 euro fără TVA), ofertantul oferă un discount de 2% pentru atribuirea celor două loturi împreună, discount care se ridică la suma de 2.867.926,77 euro ( 129).
ofertat pentru mașinile care ar putea fi puse la dispoziție de reclamantă potrivit faxului nr. 5/5/865/20.10.2000 ( 140), menționat la alternativa 2 din ofertă este de 1.800.000 de euro, acesta fiind discountul la care face referire reclamanta.
Or, așa cum reiese din contractul încheiat între reclamantă și asocierea - - în data de 16 martie 2001 ( 195), pentru lotul 1 prețul lucrărilor este de 87.603.333.46 euro fără TVA, cu discount; calculând discountul de 2% și însumându-l la sume mai sus menționată, rezultă suma ofertată de asociere pentru lotul 1.
Din contractul pentru lotul 2 ( 201) reiese că prețul lucrărilor este de 52.494.108,38 euro fără TVA și cu discount, iar calculând discountul de 2% (acordat pentru atribuirea ambelor loturi) și însumându-l la suma susmenționată rezultă suma ofertată de asociere pentru lotul 2.
La fel, același discount de 2% se regăsește și în anexele detalii ale plăților, depuse de reclamantă la dosar ( 116 și 118, 142 și 144).
Rezultă, prin urmare, că discountul acordat de asocierea câștigătoare nu este pentru punerea la dispoziția sa, de către reclamantă, a unor mașini necesare lucrărilor (incluzând și vagoane), ci este vorba despre discountul de 2% per total pentru atribuirea ambelor loturi. Dealtminteri, discountul pentru eventuala punere la dispoziție de mașini/utilaje de către reclamantă este de doar 1.800.000 euro, nicidecum 2% din valoarea ofertată a contractului, care este de cca 2.800.000 euro.
În lumina celor arătate, raportat la probele dosarului, instanța împărtășește susținerea pârâtei din întâmpinare, în sensul că reclamanta nu a prezentat documente din care să rezulte că din contravaloarea lucrărilor efectuate de &CO KB în beneficiul reclamantei ar fi fost scăzută contravaloarea folosinței mijloacelor fixe puse la dispoziție gratuit de reclamantă.
Ulterior încheierii contractului, la circa 4 luni, se încheie între reclamantă și -GE B Câmpina - procesul verbal nr. 133/19.07.2001 ( 183) prin care prima pune la dispoziția celei de - a doua 150 de vagoane seria, menționate în 6 anexe, fără a exista vreo mențiune cu privire la regimul juridic și izvorul acestei predări de vagoane, vagoane cu privire la care în anul 2002, deci ulterior, s-au încheiat contractele de comodat în litigiu.
Instanța constată că reclamanta se contrazice atunci susține pe de o parte că primul contract de comodat nu a fost executat, că vagoanele nu au fost predate către SC SRL, iar pe de altă parte că ele au fost folosite de SC SRL în folosul reclamantei.
În ceea ce privește obiectul celui de-al doilea contract de comodat, anume cele 10 locomotive, reclamanta nu face în nici un fel dovada că ele au fost folosite de comodatar exclusiv în interesul reclamantei, ceea ce ar fi dus, după cum susține aceasta, la scăderea valorii devizelor, argumentele menționate în cele ce preced, cu privire la inexistența unei scăderi a valorii devizelor pentru acest considerent, fiind valabile în egală măsură și în privința locomotivelor.
În lumina celor expuse mai sus, Curtea apreciază ca legală obligația reclamantei de organul de control, anume aceea de a recupera contravaloarea folosinței acestor bunuri. Împrejurarea că nu există un contract de închiriere care să constituie temei al unor asemenea pretenții în raport de comodatar nu prezintă nici o relevanță, sensul dispoziției obligatorii a organului de control fiind acela de a recupera contravaloarea lipsei de folosință a vagoanelor și locomotivelor, nu cu titlu de chirie, ci de îmbogățire fără justă cauză, în condițiile reținerii nelegalității contractului de comodat.
De asemenea, aspectele pe care le invocă reclamanta vizând eventuala prescripție a dreptului la acțiune și obligativitatea de a plăti o taxă de timbru foarte mare în condițiile incertitudinii rezultatului, nu prezintă relevanță în prezenta cauză, prezenta instanță nefiind în măsura a "judeca", fie și pe cale "incidentală", oportunitatea unui astfel de demers relativ la șansele de reușită ale acestuia.
5. Reclamanta a mai contestat, din actul de control, următoarele rețineri ale organului de control:
"Pentru perioada 2003-2006 CNCF CFR nu a elaborat o metodologie de calcul a, acesta utilizând tarifele stabilite prin Ordin al Ministrului".
Reclamanta a criticat imputarea acestui aspect, arătând că modul de promovare a metodologiei de calcul a nu este în sarcina CNCF CFR SA, ci în sarcina Ministerului Transporturilor.
"Valoarea facturilor emise de societate, fără TVA - inclusiv regularizările - este de 4.601.036.788.000 lei, valoare ce coincide cu cea înregistrată în evidența contabilă (cont 704.05), dar mai mică decât cea stabilită în Contractul de acces (4.939.894.317.000 lei)
Reclamanta arată că valoarea stabilită în contractul de acces pe infrastructură este o valoare estimată, reprezentând o limită maximală a, valoarea reală a contravalorii prestațiilor efectuate fiind stabilită pe parcursul derulării programului, prin regularizări succesive.
"Deși potrivit normelor licitația ar fi trebuit organizată la sediul, în limitele mandatului acordat Comisia de Licitație prin Nota privind propunerea de vânzare a acțiunilor, aceasta s-a desfășurat prin Bursa Română de Mărfuri".
Cu privire la aceste aspecte, pârâta a respins contestația reclamantei ca lipsită de obiect în raport de prevederile art. 33 din Ordinul nr. 889/2005 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, potrivit cărora "plângerea prealabilă nu poate avea ca obiect alte sume și măsuri decât cele stabilite prin actul atacat".
Instanța împărtășește soluția de respingere a organului de soluționare a contestației, însă nu ca lipsită de obiect, ci ca inadmisibilă.
Astfel, aspectele criticate de reclamantă nu sunt decât simple constatări ale organului de control, fără nici un fel de efecte juridice, în sensul de a fi fundamentat anumite măsuri dispuse de organul de control, care să fi fost contestate ele însele.
Controlul a fost fundamentat pe prevederile Legii nr. 30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare, care, în art. 1, prevede "Ministerul Finanțelor, în numele statului, efectuează, prin aparatul specializat, controlul administrării și utilizării mijloacelor financiare ale organelor centrale și locale ale administrației de stat, precum și ale instituțiilor de stat și verifică respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfășurată de către regii autonome, societăți comerciale și alți agenți economici în legătură cu îndeplinirea obligațiilor acestora față de stat".
Art. 7 din lege prevede măsurile pe care le poate dispune organul de control, circumscriind astfel, în raport și de prevederile art. 13 din Ordinul nr. 889/2005 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, mai sus redat, limitele controlului judiciar asupra acestor acte de control.
Aceste măsuri sunt:
" a) luarea de măsuri în vederea înlăturării și prevenirii neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă a administrației centrale și locale, precum și a regiilor autonome;
b) corectarea și completarea bilanțurilor contabile și vărsarea la buget a impozitelor și altor venituri legal datorate statului;
c) aplicarea de măsuri pentru respectarea prevederilor legale în domeniul prețurilor și tarifelor;
d) suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor financiar-contabile și fiscale".
Or, simplele constatări ale organului de control ale unor stări de fapt, cât timp acestea nu generează adoptarea vreuneia din măsurile susmenționate, cu alte cuvinte cât timp nu produc efecte juridice, ele nu pot face obiectul controlului instanței de contencios administrativ/fiscal, astfel că instanța apreciază ca legală soluția pârâtei, de respingere a contestației și sub acest aspect, cu rezerva de argumentare ce se desprinde din cele ce preced.
Reținând considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Curtea apreciază acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, astfel că - în baza art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003 - o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "R", cu sediul în mun. B,-, sector 1, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în mun. B,-, sector 5.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact.4 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
