Anulare act administrativ . Decizia 562/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 562/R-
Ședința publică din 30 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
- -, președinte secție
- -, judecător
, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în,-, județul V, împotriva sentinței nr.497 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații- pârâți PRIMARUL ORAȘULUI, PRIMĂRIA ORAȘULUI și ORAȘUL, toți cu sediul în, - lui, nr.306, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul - reclamant prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este timbrat legal prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr.-/2008, emisă de Primăria Pitești, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului - reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar extras din Ordinul nr.552/2003 al Ministrului Agriculturii, pentru a face dovada delimitării parcului. Precizează că terenul este intravilan, însă este în afara parcului și chiar în afara zonei protejate. În adresa ROMSILVA se menționează că parcela 57 a fost diminuată cu terenul reclamantului.
Curtea admite proba cu înscrisuri, apreciind că este pertinentă și concludentă soluționării cauzei și, constatând, recursul în stare de judecată acordă cuvântul asupra acestuia.
Av., având cuvântul pentru recurentul - reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea în întregime a acțiunii astfel cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 3.12.2007, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL ORAȘULUI, PRIMĂRIA ORAȘULUI și ORAȘUL, a cerut anularea în parte a certificatului de urbanism nr. 76 din 14.06.2007 emis de pârâți, în ceea ce privește mențiunile de la pct.1 care includ terenul proprietate a sa în Parcul Național Cozia și de la pct.4, prin care i s-a impus obținerea avizelor Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Administrației Parcului Național Cozia și Agenției Județene de Protecție a Mediului
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat, în principal, că este proprietarul unui teren în suprafață de 1582,50. situat în, str. - lui, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărate nr.275/2005, pentru care a solicitat pârâților emiterea certificatului de urbanism în vederea obținerii unei autorizații de construcție.
În certificatul de urbanism nr.76 din 14.06.2007, pârâții au înscris că terenul său face parte din Parcul Național Cozia și, în consecință, are nevoie de obținerea avizelor Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Administrației Parcului Național Cozia și Agenției Județene de Protecție a Mediului
Față de cele trecute în cuprinsul certificatului de urbanism, reclamantul a susținut că acesta este emis nelegal, motiv pentru care a formulat la data de 13 iulie 2007 plângere prealabilă, prin care a cerut pârâților să-și revoce parțial actul administrativ emis, în sensul eliminării mențiunilor privind includerea terenului său în Parcul Național Cozia și a obligării obținerii avizelor de la instituțiile care răspund de acest parc, plângere la care nu a primit nici un răspuns.
A mai precizat reclamantul că având în vedere prevederile cuprinse în art.44 alin.3 din Constituție și pct. 1.6 din Anexa la Legea nr.213/1998, terenul proprietatea sa nu face parte din domeniul public, întrucât nu a fost niciodată expropriat, aspect ce rezultă și din adresa nr. 3069 din 30.05.2007 a Regiei Naționale a Pădurilor, prin care i s-a comunicat că terenul respectiv a fost scos din evidența fondului forestier de stat ca urmare a restituirii către foștii proprietari.
La cererea instanței, Primăria Orașului a comunicat cu adresa nr.3868 din 21 martie 2008 că terenul în cauză este proprietate privată, însă este cuprins în Parcul Național Cozia și conform art.10 lit. c din Legea 50/1991, modificată și completată, în zonele e protejate solicitantul trebuie să obțină avizul Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor și a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
În baza acestor dispoziții legale, s-au cerut reclamantului avizele înscrise în certificatul de urbanism ( filele 36 - 37 dosar ).
Prin sentința nr.497 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria Orașului și Orașul, ambele cu sediul în,-, județul V.
A fost respinsă acțiunea față de acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului.
A fost anulată obligația prevăzută la pct.4 lit. d1pct.6 din Certificatul de Urbanism nr. 76 din 14 iunie 2007 și au fost menține celelalte dispoziții ale acestui act administrativ.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ședința publică din 25 martie 2008, instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria orașului și Orașul, pe care a pus-o în discuția părților și apoi a unit-o cu fondul.
Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 Cod procedură civilă, excepția peremtorie invocată din oficiu, instanța a reținut că aceasta este întemeiată, motivat pe faptul că în litigiile de contencios administrativ ce au ca obiect anularea unui act administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea publică emitentă a actului a cărui anulare se cere ( organ de stat sau al unității administrativ teritoriale ), indiferent dacă aceasta are sau nu personalitate juridică.
În speță, conform art.6 alin.2 din Legea nr.50/1991, republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, autoritatea publică emitentă a certificatului de urbanism este primarul ( autoritate executivă a unității administrativ teritoriale ), astfel că, în cauza dedusă judecății, calitate procesuală pasivă are numai Primarul Orașului.
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția și a respins acțiunea față de pârâții Primăria Orașului și Orașul, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cât privește fondul cauzei, instanța a reținut că este parțial întemeiată, deoarece din înscrisurile existente la dosar reiese că terenul în suprafață de 1.582,50 este proprietate privată și nu face parte din domeniul public.
Regimul juridic al terenului a fost corect înscris în certificatul de urbanism atacat (este proprietate particulară și se găsește în zona Parcului Național Cozia ), fiind scos din evidența fondului forestier de stat ca efect al restituirii către foștii proprietari.
Amplasamentul acestuia nu s-a schimbat cu această ocazie, el aflându-se în continuare în zona Parcului Național Cozia.
În consecință, tribunalul a reținut că primul capăt de acțiune, care vizează anularea mențiunii cuprinsă la pct. 1 ( regimul juridic al terenului ) din certificatul de urbanism nr.76/2007, este nefondat.
Cât privește capătul doi de cerere, s-a reținut că potrivit art.1 alin.3 lit. l din nr.HG230/2003 privind delimitarea biosferei, parcurilor naționale, parcurilor e și constituirea administrației acestora, este nominalizat Parcul Național Cozia ca zonă ă protejată.
Or, potrivit art.10 lit. c din Legea nr.50/1991, republicată, în zonele e protejate, stabilite potrivit legii, precum și în alte arii protejate, solicitantul autorizației de construcție trebuie să obțină avizele Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor și Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, legea nefăcând vorbire de avizul administrației parcului național sau a parcului.
Ca atare, instanța a apreciat că obligarea reclamantului la obținerea avizului Administrației Parcului Național Cozia este nelegală.
Față de cele de mai sus, instanța a admis în parte capătul 2 al acțiunii, în sensul că a anulat mențiunea cuprinsă la pct.4 lit. d1pct.6 din Certificatul de urbanism nr. 76 din 14 iunie 2007 ( obligarea reclamantului de a obține avizul Administrației Parcului Național Cozia ), menținând celelalte avize și acorduri cerute reclamantului prin actul administrativ atacat.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, care a criticat-o sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit a reținut instanța că terenul reclamantului este inclus în Parcul Național Cozia și este, în același timp, proprietate privată. Cele două situații de drept se exclud reciproc, deoarece, așa cum a arătat în cererea principală, potrivit Legii 213/1998 pct.6 din Anexa cuprinzând Lista bunurilor care alcătuiesc domeniul public, parcurile naționale fac parte din domeniul public. Cu alte cuvinte, terenul său nu poate fi, în același timp, și proprietate privată și domeniul public.
2. Având în vedere că terenul reclamantului este proprietate privată și nu face parte din domeniul public, implicit nici din Parcul Național Cozia, art.10 lit. c din Legea 50/1991 nu este aplicabil în cauză. Terenul său nu este zonă ă protejată și, drept urmare, nu sunt necesare nici avizele de la Ministerul Mediului și Gospodării Apelor; Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Agenția Județeană de Protecția Mediului.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.oc. civilă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 ind. 1 Cod proc. civilă, curtea constată următoarele:
Prima instanță a reținut, într-adevăr, că terenul reclamantului este proprietate privată, situat însă într-o zonă ă protejată, pentru care art.10 lit. c din Legea nr. 50/10991, rep. impune obligația suplimentară, pentru solicitantul autorizației de construcție, de a obține avizul Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor și Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Numai în aparență există o pretinsă contradicție între regimul juridic al terenului și cel aplicabil zonelor e protejate, în condițiile în care prin nr.HG 230/2003 s-a delimitat parcul național Cozia, (art. 3 alin. 3 lit. l și anexa nr. 1.L), pentru toate zonele protejate autoritățile publice locale având obligația evidențierii limitelor acestor arii, așa cum sunt prevăzute în anexa nr. 1, în planurile de amenajare a teritoriului și de urbanism, conform art. 10 din aceeași hotărâre de guvern. Și în anexa nr. 1 din Legea nr. 5/2000 este prevăzut parcul Cozia drept zonă ă protejată de interes național, astfel că, în raport de înscrisurile contradictorii depuse la dosar, se impune administrarea unor probe suplimentare pentru clarificarea situației terenului reclamantului.
În adresa nr. 3069 din 3 mai 2007 eliberată de Direcția Silvică Rm. V se vorbește despre faptul că terenul cumpărat de reclamant face parte din terenul restituit foștilor proprietari, care a fost scos din evidența fondului forestier de stat, în timp ce pârâta Primăria orașului pretinde că același teren, deși restituit foștilor proprietari, face parte din Parcul Național Cozia, potrivit nr.HG 230/2003 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor e și constituirea administrațiilor acestora.
Or, prin nr.OUG 57/2007 privind regimul ariilor e protejate, conservarea habitatelor e, a și faunei sălbatice, adoptată în vederea compatibilizării depline a legislației naționale cu cea a Uniunii Europene în domeniul protecției naturii și ținând cont de prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice, ale Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor e și a speciilor de floră și faună sălbatice, în vederea aplicării mai multor regulamente ale Consiliului Europei (Regulamentul Consiliului (CE) nr. 3.254/91 privind interzicerea utilizării capcanelor de picior și a importului de blănuri și produse obținute din animale capturate prin utilizarea capcanelor de picior sau a altor tipuri de capcane care nu sunt conforme cu standardele internaționale și a Regulamentul Consiliului (CE) nr. 338/97 privind protecția speciilor de floră și faună sălbatică prin reglementarea comerțului cu acestea, cu modificările și completările ulterioare), a fost creat cadrul instituțional și sancțiunile pentru încălcarea prevederilor conținute în acestea. La capitolul II, secțiunea 1, art.5 au fost definite ariile e protejate, menționându-se la lit. a) ca fiind de interes național, parcurile naționale. Prin art. 7 s-a statuat asupra faptului că regimul de protecție se stabilește indiferent de destinația terenului și de deținători, instituirea ca arie națională protejată făcându-se prin hotărâre de guvern pentru parcurile naționale, conform art. 8 lit. b) din aceeași ordonanță de urgență. Cum, potrivit art.13 parcurile naționale își păstrează același regim, dobândit până la intrarea în vigoare a ordonanței ( în speță, Parcul Cozia fiind declarat ca zonă protejată de interes național prin Legea nr. 5/2000 și nr.HG 230/2003), nefiind exclusă posibilitatea deținerii în proprietate privată, aspect subliniat și prin Ordinul nr. 1710/2007 privind aprobarea documentației necesare în vederea instituirii regimului de arie ă protejată de interes național ( anexă, lit. A, pct. 4), nu se constată nici o contradicție în privința regimului juridic aplicabil terenului reclamantului.
Pct. 6 din anexa cuprinzând lista bunurilor care alcătuiesc domeniul public din Legea nr. 213/1998 include parcurile naționale în domeniul public, dar legislația adoptată ulterior a modificat regimul juridic aplicabil acestora, existând posibilitatea deținerii și în proprietate particulară, cu anumite obilgații pentru deținători.
Ca o consecință, se impune administrarea unor probe suplimentare, cu înscrisuri și, în special, cu expertiză tehnică de specialitate prin care să se stabilească dacă terenul pentru care s-a cerut eliberarea certificatului de urbanism face parte, într-adevăr, din Parcul Național Cozia, așa cum susține primarul orașului, fiind evidențiat ca atare în în planurile de amenajare a teritoriului și de urbanism, conform art. 10 din nr.HG -, în funție de acestea urmând a se aprecia asupra necesității obținerii avizelor suplimentare reținute de prima instanță în baza art. 10 lit. c din Legea nr. 50/1991.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, curtea, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod proc. civilă, va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în,-, județul V, împotriva sentinței nr.497 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații- pârâți PRIMARUL ORAȘULUI, PRIMĂRIA ORAȘULUI și ORAȘUL, toți cu sediul în, - lui, nr.306, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
Grefier,
Red.
TC/4.ex.
24.06.2008
jud fond.
Gh.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
