Anulare act administrativ . Decizia 562/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 562/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta JUDECĂTOR 3: Georgeta
- -- - președinte de secție
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul și de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 47/CA/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 9 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în baza art. 146 Cod procedură civilă a pus în vedere părților să depună la dosar concluzii scrise și în vederea deliberării în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 16 2008.
CURTEA:
Constată că la data de 24 martie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce se ca pronunța să se dispună:
1)anularea actelor administrative fiscale - prin care i s-a stabilit și încasat în mod ilegal suma de 2.512,51 lei taxă de primă înmatriculare, obligarea pârâtelor să-i restituie suma de mai sus - actualizată și cu dobânda legală la data restituirii plății efective.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov. În această cauză instanța de fond pe baza probelor administrate a pronunțat sentința nr. 47/AF/ 13 mai 2008 prin care a dispus următoarele:
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B si ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
A obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 2.512,51 lei cu titlu de taxa de primă înmatriculare, conform chitanței seria T - nr.-/20.06.2007.
A respins restul pretențiilor.
A respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr (C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Instanța de fond a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc ),cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc ). Această taxă specială se datorează cu ocaziaprimei înmatriculări in Româniaa unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România,in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantei de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al. 1 din Constituție,cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța de fond a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens.
Cu privire la cererea de acordare a dobânzii legale, instanța o va respinge având in vedere că, totuși, încasarea taxei de primă înmatriculare s-a făcut in temeiul unei dispoziții prevăzute de. 571/2003, care este și in prezent in vigoare, nefiind abrogată.
Relativ la anularea actelor administrative emise de în momentul achitării taxei de primă înmatriculare, instanța va respinge cererea întrucât chitanța nu reprezintă decât dovada efectuării plății, nefiind un act administrativ fiscal astfel cum este definit de art.2 lit.c din Legea nr.554/2004 sau de art.41 din OG.92/2003.
Cât privește cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a respins această cerere, având în vedere că nu se poate retine culpa procesuală a pârâților atâta timp cât aceștia au acționat în temeiul unei dispoziții prevăzute de normele interne în vigoare.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat în termen legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice în calitate de reprezentant a Ministerului Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile nr. 47/AF/13.05.2008 a Tribunalului Brașov și în consecință respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată că instanța de fond, în mod greșit a soluționat cauza, deoarece a dispus restituirea sumei de 2512,51 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, dar fără să dispună anularea actelor administrative fiscale emise de pârâte.
Se susține că solicitarea reclamantului ulterioară de a i se restitui taxa de înmatriculare achitată nu este întemeiată deoarece prevederile legale privind această taxă au fost introduse prin Legea nr. 343/2006 cu aplicabilitate din 1.01.2007, iar data înmatriculării autovehiculului a fost anterioară și conform Legii 571/2003 se susține că dispozițiile Legii codului fiscal sunt obligatorii și că nu se poate deroga de la ele.
Restituirea sumei către reclamant nu este dispusă de instanța de fond în conformitate cu legea deoarece nu se încadrează în prevederile art. 214 /1 și 214/3 Cod fiscal și nici ale art. 117 din OG 92/2003.
Invocarea prevederilor art. 148 alin.2 din Constituția României si ale art.90 din Tratatul de aderare a României la CE nu au relevanta in cauza de fata având in vedere faptul ca taxa de prima înmatriculare este reglementata pe baza unui act normativ cu caracter special.
Astfel, opinia formulata de Comisia Europeana fata de taxa speciala auto nu a fost in sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe baza de alte principii, respectiv pe baza principiului "poluatorul plătește".
Având in vedere faptul ca pana la intrarea in vigoare a unui nou act normativ care sa reglementeze aceasta taxa auto, rămân in vigoare prevederile art.2141- art.2413din Legea i nr.571/2003, republicata cu modificările si completările ulterioare, sens in care plata taxei speciale pentru prima înmatriculare a unui autoturism in România este legala.
Raportat la cele menționate mai sus cons deră ca instanța de judecata in soluționarea cauzei trebuia să se raporteze si la prevederile OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare / nL pentru autovehicule, act normativ care reglementează si situațiile anterioare intrării in vigoare a acesteia.
Astfel, potrivit art. 11 din actul normativ menționat: " Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 -30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Având in vedere regimul juridic instituit de legiuitor fata de aceasta taxa însușita de aceasta data de către Comisia Europeana, este evident ca obligația ei va subzista si ulterior in cazul reclamantei de fata, întrucât aceasta in noua sa forma numai contravine Tratatului Comunității Europene si nici Constituției României.
Pe baza noului act normativ se va face practic o compensare intre cuantumul taxei achitate in prezent si taxa de poluare ce va trebui achitata, restituindu-se diferența daca este cazul, sens in care interesul reclamantei de a se soluționa favorabil aceasta acțiune devine parțial.
Practic prin apariția noului act normativ se realizează un regim de egalitate intre cei care au plătit taxa de prima înmatriculare si cei care o vor fi obligați sa plătească taxa de poluare, sens in care in momentul de fata nu se mai justifica solicitarea de restituire.
Consideram ca instanța de recurs in soluționarea cererii urmează sa se raporteze si la aceste considerente expuse mai sus, prin care se reglementează regimul juridic al taxei prin raportare atât la dreptul intern cat si la cel comunitar, înlăturându-se astfel discriminarea la care face referire instanța de fond.
In opinia pârâtelor, acțiunea introductiva nu este întemeiata nici solicitarea privitoare la plata dobânzilor aferente sumei plătite cu titlu de taxa de prima înmatriculare nu sunt datorate de către organele fiscale reclamantului.
Astfel, instanța de fond in mod greșit a apreciat ca reclamantul a fost lipsit in mod nelegal de suma de 2.512,51 lei RON, întrucât aceasta este stabilita printr-un act normativ cu aplicare de la 01.01.2007 si reprezintă o condiție pentru prima înmatriculare a unui autoturism in România, acesta efectuând plata in mod benevol.
Recursul pârâtei este scutit de la plata taxei de timbru conform legii.
În cauză și reclamantul a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 47/AF/13.05.2008 a Tribunalului Brașov criticând-o sub aspectul respingerii cheltuielilor de judecată solicitând admiterea cheltuielilor de judecată, de la fond și modificarea în parte a sentinței atacate.
Recursul declarat de reclamant a fost înregistrat la 17.06.2008.
Recurentul reclamant a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice ( fila 13- 15 dosar) solicitând respingerea acesteia ca nefondat față de prevederile legale și față de actele de la dosar.
La rândul său recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat Note de ședință ( fila 19 - 20 ) la care a anexat adresa Ministerul Economiei și Finanțelor nr. 1273/7.07.2008 ( fila 21 - 22) și adresa ( fila 23).
Recurentul reclamant a timbrat legal recursul formulat fila 25 dosar.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 47/AF/13.05.2008 a Tribunalului Brașov, prin prisma declarării în termen a recursurilor declarate de recurenta pârâtă și de recurentul reclamant precum și prin prisma motivelor de recurs ale Direcției Generale a Finanțelor Publice pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și pentru Administrația Finanțelor Publice, constată că:
În baza art. 137 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției tardivității declarării recursului de către reclamant.
Astfel că, față de actele de la dosar, data comunicării sentinței Tribunalului Brașov 30.05. 2008 și data declarării recursului 17.06.2008 ( fila 11 dosar) se reține că recursul reclamantului este tardiv formulat astfel că se va respinge acest recurs ca tardiv.
II. În ceea ce privește recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice acesta este declarat în termen, urmând a fi analizate pe fond criticile din recurs aduse sentinței Tribunalului Brașov.
Față de întregul material probator de la dosar, față de dispozițiile legale, instanța constată că în mod corect a apreciat instanța de fond situația de fapt și de drept dedusă judecății, în sensul admiterii în parte a acțiunii respectiv de a obliga pârâtele la restituirea sumei de 2512, 51 lei achitate de reclamant cu titlul de taxă de primă înmatriculare, conform actelor de la dosarul de fond, sumă ce a fost efectiv achitată de reclamant în mod neîntemeiat la solicitarea organului vamal, astfel cum rezultă din actele de la dosar.
Dat fiind faptul că s-a dispus restituirea sumei de mai sus, nu înseamnă că instanța de fond nu a analizat nelegalitatea actului administrativ fiscal sau că a menținut aceste acte.
Dimpotrivă dacă instanța de fond ar fi menținut actele fiscale administrativ atacate, nu ar mai fi dispus restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare sub acest aspect critica recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice nu este întemeiată și legală, urmând a fi înlăturată.
Este evident, că prin admiterea în parte a acțiunii reclamantului, instanța de fond a avut în vedere suma achitată de reclamant în baza unor acte administrative nelegale și pentru care a dispus a fi restituită reclamantului, dar fără actualizare și fără rata dobânzii legale.
Pentru aceste pretenții s-a respins acțiunea reclamantului și pentru cheltuieli de judecată.
Acest lucru rezultă fără dubii din motivele sentinței atacate paragraf 3-4.
De altfel, restituirea sumei s-a făcut ca urmare a constatării refuzului nejustificat al pârâtei de a-i restitui plata taxei de primă înmatriculare pentru motivul lipsei temeiului legal, motiv nejustificat de refuz al pârâtei în condițiile aplicării prevederilor prioritare a dispozițiilor dreptului comunitar.
Prin urmare, față de dispozițiile sus menționate, raportat la înscrisurile de la filele 7-8 - 12 dosar fond, instanța constată că refuzul pârâtei este neîntemeiat și că acțiunea a fost întemeiată și legală, iar recursul declarat de pârâtă sub toate criticile formulate este neîntemeiat și nelegal, urmând a fi respins ca nefundat conform art. 312 al.1 Cod procedură civilă.
Față de cele expuse mai sus, în consecință se va respinge recursul pârâtei ca nefondat, iar recursul reclamantului ca tardiv formulat.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de reclamantul.
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B - reprezentanta Ministerului Economiei și Finanțelor în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 47/F/13.05.2008 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /6.10.2008
Dact. 6.11.2008
Jud. fond -
- 2 ex.-
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
