Anulare act administrativ . Decizia 565/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 565/
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 3: Tăbâltoc
Grefier -
Pe rol judecata recursului introdus de pârâții Consiliul Local P, cu sediul în P,-, județul I, și Primăria P și Serviciul Finanțe Publice Locale P, de asemeni cu sediul în P, strada - cel M, nr.16, județul I, în contradictoriu cu reclamanta - intimată C "Turism P"SA, cu sediul în P,-, județul I, împotriva sentinței civile nr. 228/ca/10.03.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iași, având ca obiect anularea Deciziei nr. 11965 din 06.06.2008 și, pe cale de consecință, anularea deciziei de impunere nr. 7171/14.04.2008, a titlului executoriu nr. 9058/12.05.2008 și a somației nr. 9059 din 12.05.2008, respectiv încetarea executării silite fiscale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată că reprezentanții părților din proces sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dosarul se află la al treilea termen de judecată, că, atât recurenții, prin cererea introductivă, cât și intimata, prin întâmpinare, au solicitat, în temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, judecata și în lipsa reprezentanților acestora.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 150 din Codul d e procedură civilă, cât și faptul că părțile au solicitat în temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, judecata și în lipsa reprezentanților acestora, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la numărul -, reclamanta - P SA i-a chemat în judecată pe Primăria Municipiului P, Consiliul Local al Municipiului P și Serviciul Finanțe Publice Locale, solicitând anularea Deciziei nr. 11965 din 06.06.2008 și, pe cale de consecință, anularea deciziei de impunere nr. 7171/14.04.2008, a titlului executoriu nr. 9058/12.05.2008 și a somației nr. 9059 din 12.05.2008, respectiv încetarea executării silite fiscale.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin actele de executare silită: decizia de impunere nr. de impunere nr. 7117/14.04.2008, titlul executoriu nr. 9058/12.05.2008 și somația nr. 9059/12.05.2008, organele de executare fiscală din cadrul Serviciului Finanțe Publice Locale este identificată creanța bugetară - taxă cultură, artă, sport, știință, pentru anul 2007 în cuantum de 2000 lei, instituită abuziv pe baza unui temei de drept inaplicabil pentru anul 2007, respectiv Hotărârea Consiliului Local nr. 57/2002.
A susținut reclamanta că aceste acte administrative de executare silită sunt emise cu încălcarea legii, deoarece emiterea actelor administrative fiscale a căror anulare se solicită se bazează pe un temei de drept inaplicabil pentru anul 2007, indicarea Hotărârii Consiliului Local nr. 57/2002 nu reprezintă temei legal pentru o taxă anuală aferentă și/sau datorată pentru anul fiscal 2007, deoarece hotărârile privind taxele și impozitele locale se emit anual.
Conform prevederilor art. 288 Cod fiscal, Consiliile locale adoptă hotărâri privind taxele și impozitele locale pentru anul fiscal următor în termen de 45 de zile lucrătoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României partea I Hotărârii Guvernului prevăzută la art. 22 (cu privire la hotărârile emise de Guvernul României ținând cont de evoluția ratei indicelui de inflație, în cazul impozitelor și taxelor stabilite în sume fixe și care se reactualizează în funcție de acest indice), situație în care consideră ca nelegală invocarea ca și temei de drept a unei hotărâri care privea impozite și taxe locale aferente și datorate pentru anul fiscal 2003.
De asemenea, această taxă impusă în sarcina societății nu poate avea caracterul unei taxe speciale, în înțelesul art. 282 Cod fiscal - domeniile pentru care se instituie aceste taxe fiind precis și limitativ prevăzute prin art. 5 alin. 1 din Legea nr. 273/2006, începând cu data de 01.01.2007 când a fost abrogată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele publice locale.
Mai mult, această taxă nu poate fi catalogată sau încadrată în categoria alte taxe astfel cum acestea sunt reglementate de prevederile art. 283 din Codul fiscal - explicitate fără echivoc prin Normele metodologice instituite la acest Cod, respectiv prin art. 197, art. 205 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, făcându-se trimitere exactă la tipul de taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice, taxe pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice și de arhitectură și altele asemenea, taxe pentru deținerea sau utilizarea echipamentelor și utilajelor destinate obținerii de venituri care folosesc infrastructura publică locală, pe raza localității unde acestea sunt utilizate, taxe pentru activități cu impact semnificativ asupra mediului.
Prin cererea formulată pentru termenul de judecată din 18.09.2008, reclamanta a arătat instanței că pe rol se află înregistrat dosarul nr- în care acțiunea este semnată de către reclamantă și a solicitat conexarea dosarelor.
La termenul de judecată din 02.12.2008, ( dosarul nr-) instanța a dispus conexarea dosarului cu nr- la dosarul nr-.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 228/ca/10.03.2009, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului P și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - P SA în contradictoriu cu acest pârât.
Prima instanță a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local
Prin aceeași sentință a fost admisă în parte acțiunea reclamantei - P SA și anulată decizia de impunere nr. 7117/2008 emisă de Serviciul Finanțe Publice Locale P și decizia nr. 11965/06.06.2008 emisă de șef serviciu din cadrul Serviciului Finanțe Publice Locale
Instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași cu privire la capetele de cerere privind anularea titlului executoriu nr. 9058/12.05.2008 și somația nr. 9059/12.05.2008 emise de Serviciul Finanțe Publice Locale P, a disjuns capetele de cerere privind anularea titlului executoriu nr. 9058/12.05.2008 și somația nr. 9059/12.05.2008 emise de Serviciul Finanțe Publice Locale P și a declinat competența de soluționare a acestora în favoarea Judecătoriei Pașcani.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei municipiului P, că prin Legea nr. 215/2001, primăria a fost definită ca o structură funcțională, fără personalitate juridică cu activitatea permanentă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local P, instanța a reținut că Decizia de impunere nr. 7117 din 14.04.2008 privind stabilirea taxei de cultură, sport, artă și științe pentru anul 2008 este emisă de Serviciul Finanțe Publice Locale din cadrul Consiliului Local P în conformitate cu prevederile Hotărârii Consiliului Local P nr. 57/2002, iar Legea nr. 571/2003, în art. 288, prevede competența consiliului local în stabilirea taxelor și impozitelor locale.
S-a reținut și argumentul potrivit căruia Consiliul Local P are calitate procesuală pasivă și motivat de faptul că art. 2 pct. 5 din Legea nr. 273/2006 definește autoritățile administrației publice locale ca fiind și consiliile locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, iar art. 16 alin 2 stabilește în competența acestor autorități de a stabili nivelurile impozitelor și taxelor locale.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași față de capetele de cerere privind anularea titlului executoriu nr. 9058 din 12.05.2008 și somația nr. 9059/12.05.2008 emise de Serviciul Finanțe Publice Locale P, instanța a avut în vedere că prin Decizia nr. XIV/2007, Secțiile Unite ale Înaltei Curți Casație și Justiție au admis recursul în interesul legii în legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 169 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală devenit art. 172, referitor la competența materială și teritorială de soluționare a contestației la executarea silită și a contestației împotriva unui titlu executoriu fiscal și au stabilit că,Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația atât împotriva executării silite înseși, cât și împotriva titlului executoriu.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că prin Decizia de impunere nr. 7117 din 14.04.2008 pentru stabilirea taxei de cultură, sport, artă și știință pentru anul 2008, emisă de Serviciul Finanțe Publice Locale P, s-a stabilit în sarcina reclamantei - P SA suma de 2000 lei taxă sport, cultură, artă și știință.
Pentru emiterea acestei decizii de impunere pârâta a avut în vedere prevederile Hotărârii Consiliului Local P nr. 57/2002, ale Hotărârii Consiliului Local P nr. 122/2006 și a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003.
Instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 288 din Codul fiscal, consiliile locale adoptă hotărâri privind taxele și impozitele locale pentru anul fiscal următor în termen de 45 de zile lucrătoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României Partea a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 292. Prin urmare, este nelegală decizia de impunere nr. 7117/14.04.2008 și decizia nr. 11965/06.06.2008 invocând ca și temei de drept o hotărâre care privea impozite și taxe locale aferente și datorate pentru anul fiscal 2003.
Împotriva sentinței indicate mai sus au declarat recurs pârâții Consiliul Local P, Primăria P și Serviciul Finanțe Publice Locale
În motivarea recursului s-a susținut că pârâtul Consiliul Local P nu poate avea calitate procesuală pasivă fiindcă nu are atributele unei persoane juridice și nu este persoană juridică, ci un organ al administrației publice locale ce funcționează ca autoritate deliberativă.
Recurenții au mai arătat că taxa pentru sport, cultură, artă și știință se percepe numai de la contribuabilii persoane juridice, fiind variabilă, în funcție de cifra de afaceri, și are ca izvor Hotărârea Consiliului Local P nr. 57/27.06.2002, act administrativ cu caracter normativ, fiind asimilat legii și producând efecte erga omnes pe teritoriul Municipiului P deoarece consiliul local este un organ al administrației publice locale ce funcționează ca autoritate deliberativă.
S-a mai susținut că posibilitatea de a stabili impozite și taxe locale în funcție de necesitățile specifice unității administrativ teritoriale se acordă consiliilor locale sau județene de Constituția României.
S-a mai invocat faptul că dispozițiile Legii nr. 273/2006 și ale Codului fiscal nu sunt aplicabile în cauză deoarece taxa pentru sport, cultură, artă și știință a fost instituită încă din anul 2002 prin hotărâre a Consiliului Local P având, în aceste condiții caracter, preexistent Codului fiscal, ce nu retroactivează.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată - P SA a solicitat respingerea recursului, arătând că Hotărârea Consiliului Local P nr. 57/2002 a fost anulată irevocabil în dosarul nr-, iar taxa pentru sport, cultură, artă și știință a fost declarată ca nelegală în mai multe cauze aflate pe rolul Tribunalului Iași: dosarele nr-, nr- și nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 282 alin. 1 și 3 din Legea nr. 571/2003, pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, pot adopta taxe speciale însă acestea se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. 6 din Legea nr. 273/2006, taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Având în vedere că din aceste texte de lege reiese clar că taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective, Curtea consideră că în prezenta cauză judicios a reținut prima instanță că reclamanta nu poate fi obligată la plata taxei de sport, cultură, artă și știință deoarece nu a beneficiat de serviciile pentru care s-a instituit taxa.
Cum taxa de sport, cultură, artă și știință nu fost instituită de Consiliul Local P cu respectarea prevederilor legale arătate anterior, instanța de recurs constată că este justă soluția Tribunalului Iași de anulare a deciziei de impunere nr. 7117/2008 și a deciziei nr. 11965/06.06.2008, emise de Serviciul Finanțe Publice Locale P, decizii prin care i s-a impus reclamantei, în temeiul Hotărârii Consiliului Local P nr. 57/2002, să plătească suma de 2000 de lei cu titlu de taxă pentru sport, cultură, artă și știință.
În speță nu poate fi primită opinia, sugerată de recurenți, potrivit căreia se încalcă principiul autonomiei locale, prevăzut de art. 120 alin. 1 din Constituția României, care îi permite Consiliului Local P să adopte acte cu caracter normativ ce produc efecte pe teritoriul Municipiului
Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 215/2001, republicată, stabilesc în mod explicit și imperativ că autonomia locală se realizează în numele și interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, darîn condițiile legii.
În lumina Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 și ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu și în interesul populației locale, o parte importantă a treburilor publice.
Principiul autonomiei locale, prevăzut și de art. 120 alin. 1 din Constituția României, nu se referă la existența unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu.
Așa fiind, principiul autonomiei locale nu exclude, ci impune obligația autorităților administrației publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul țării, în interesul comunităților locale, interese care, în acest domeniu, al impozitelor și taxelor locale, nu pot fi în contradicție cu interesele naționale. De altfel, în art. 139 alin. 2 din Constituție se prevede în mod clar că impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii.
Prin urmare, actele autorităților publice locale nu pot nesocoti cadrul normativ stabilit la nivel național, acțiunile Serviciului Finanțe Publice Locale P și ale Consiliului Local P trebuind să se circumscrie, în ceea ce privește taxele și impozitele locale, condiției stabilite de art. 282 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 și art. 30 alin. 6 din Legea nr. 273/2006 potrivit căreia taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Curtea mai constată însă că autoritățile administrației publice locale au acționat cu rea-credință deoarece, deși cunoșteau că taxa pentru sport, cultură, artă și știință impusă contribuabililor pentru anul 2008 prin art. 17 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului P nr. 81/31.05.2007 a fost anulată prin sentința civilă nr. 898/CA/10.10.2008 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 33/CA/26.01.2009 a Curții de APEL IAȘI, fiind declarată contrară art. 282 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 și art. 30 alin. 6 din Legea nr. 273/2006, i-au impus reclamantei să plătească același tip de taxă, dar pentru anul 2007, invocând ca temei acte administrative care contravin flagrant dispozițiilor legale invocate mai sus.
În consecință, neexistând motive pentru casarea sau modificarea sentinței atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul declarat de Consiliul Local P, Primăria P și Serviciul Finanțe Publice Locale P împotriva sentinței civile nr. 228/ca/10.03.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.10.2009.
Președinte judecător judecător
G - --- - - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Iași
Jud. fond:
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Obreja Manolache Iustinian, Tăbâltoc
