Anulare act administrativ . Decizia 567/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 567/
Ședința publică din 19 Iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții și, domiciliați în S,-,.1, jud.M, împotriva sentinței nr.52/28.01.2008 a Tribunalului Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
Av. pentru recurenții-reclamanți și, avocat pentru intimata-intervenientă, lipsă fiind intimata-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nefiind cereri formulate instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților-reclamanți și, avocat solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii ca fiind nelegală și netemeinică, prima instanță analizând superficial probele în cursul administrării lor cât și în cadrul motivării și în consecință a se dispune anularea autorizației emise pentru intimata-intervenientă SC SRL, învederează faptul că acordul a fost dat pentru orarul de funcționare și nu pentru eliberarea autorizației de funcționare și de altfel societatea intervenientă nici nu a depus acordurile verticale și orizontale pentru autorizarea funcționării.
Reprezentantul intimatei-interveniente SC SRL, avocat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, învederând faptul că au fost respectate dispozițiile legale și a fost depus acordul Asociației de proprietari.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 52 din 28 ianuarie 2008, Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ a respins excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâta Primăria municipiului Reghin, a admis cererea de intervenție formulată de SRL S și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului S și intervenienta SRL
Prima instanță a reținut că obiectul cauzei dedus judecății îl reprezintă anularea autorizației de funcționare eliberată pentru SRL cu privire la activitatea de producție desfășurată de societate la parterul blocului în care locuiesc reclamanții.
Pentru a soluționa cauza, instanța a avut în vedere că prin dispoziția nr. 1559 din 20 octombrie 2004 Primarului Saf ost autorizată desfășurarea de activități comerciale în anumite locuri de către anumiți agenți economici, printre care și SRL, pentru producerea și comercializare produselor de cofetărie și patiserie, fiind emisă autorizația nr. 1294 din 20 octombrie 2004 pentru care intervenienta în interes propriu a obținut avizele necesare. De asemenea, intervenienta a obținut și adeverința nr. 27 din 17 octombrie 2004 de la Asociația de proprietar nr. 93 pentru funcționarea la parterul blocului din str. - Sau nui laborator de cofetărie cu program de funcționare de la 9-22.
Prima instanță a apreciat că autorizația de funcționare nr. 1294 din 20 octombrie 2004, sub aspectul legalității, trebuie analizată în funcție de data emiterii ei, iar reclamanții nu au adus nici o critică acestei autorizații privind nerespectarea unor norme legale sau condiții de eliberare a acesteia. Susținerile reclamanților referitoare la nevalabilitatea acordului asociației de proprietari nu pot fi analizate în lipsa chemării în judecată a asociației de proprietari și sunt lipsite de relevanță câtă vreme nu s-a solicitat anularea acestui acord, fiind doar criticat în raport de prevederile HG 400/2003.
Totodată, s-a reținut în considerente că stadiul de evaluare a riscului și impactul asupra stării de sănătate a populației, aflat la filele 11-59 dosar, relevă o contribuție a obiectivului intervenientei la depășirea volumului de zgomot și necesitatea îmbunătățirii izolării fonice sau funcționarea la intervale de timp diferite a aparatului din dotare, dar, toate aceste deficiențe au fost constatate după eliberarea autorizației de funcționare, prin urmare nu pot fi reținute ca motive de nulitate sau de anulare a actului atacat.
Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat recurs reclamanții și care au solicitat modificdarea în sensul admiterii acțiunii lor și anularea autorizației de funcționare eliberată pe numele intervenientei SRL, respingerea cererii de intervenție.
În motivarea recursului s-a criticat vehement modul în care instanța de fond a redactat considerentele, apreciindu-se de către recurenți că nu au fost respectate "cele mai elementare norme deontologice ale unui magistrat".
Recurenții au precizat că au invocat două condiții de nelegalitate a emiterii autorizației de funcționare și anume, lipsa acordului Asociației de proprietari și lipsa acordului în formă autentică pe linie verticală și orizontală al proprietarilor care locuiesc în acel bloc, aspect sub care judecătorul de fond nu ar fi analizat cererea.
Recurenții au depus în copie dovada semnată de din care rezultă că revocă acordul exprimat la 7 octombrie 2000, că acest acord nu respectă cerințele legii.
S-a invocat și adresa Primăriei nr. 742 din 12 ianuarie 2006, prin care este somat chiriașul să întreprindă demersurile necesare pentru a obține acordul colocatarilor, în caz contrar fiind pasibilă retragerea autorizației de funcționare.
Intervenienta intimată SRL a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului reclamanților, susținând că la data emiterii autorizației de funcționare au fost îndeplinite toate cerințele legale, iar asociația de locatari și-a dat acordul în forma cerută de lege, acord care nu a fost desființat. S-a susținut că derularea activităților comerciale se face cu respectarea normelor și baremurilor legale și ulterior actualizării autorizației de funcționare au fost făcute noi lucrări de izolații care au înlăturat cu totul posibilitatea prejudicierii colocatarilor.
Pârâta intimată Primăria municipiului Saf ormulat, la rândul său, întâmpinare solicitând respingerea recursului, subliniind că la data eliberării autorizației de funcționare existau toate actele și avizele necesare, neexistând nici un motiv justificat pentru a se refuza eliberarea actului. Pârâta intimată confirmă că intervenienta a făcut lucrări de izolație fonică a unității, iar activitatea de "laborator produse de cofetărie și patiserie" se desfășoară între orele 7-15. Referitor la acordul asociației de proprietari, intimata pârâtă a subliniat că nu se poate susține că nu există, atâta timp cât prin adeverința nr. 27 din 7 octombrie 2004, Asociația de proprietari nr. 93 și-a exprimat acordul cu privire la funcționarea la parterul blocului nr. 11, str. O.-, a unui laborator de cofetărie pentru SRL. S-a mai învederat faptul că acordul asociației de proprietari este necesar nu numai la eliberarea autorizației de funcționare ci și la eliberarea autorizației de construcție pentru schimbarea destinației spațiului, autorizație care a fost menținută ca fiind temeinică și legală, de către instanță, prin hotărârile judecătorești pronunțate.
Referitor la revocarea acordului, intimata pârâtă a pus sub semnul întrebării acest gest intervenit după 2 ani de la emiterea adeverinței, precum și sub aspectul motivului invocat și anume că nu ar fi avut aprobarea adunării ghenerale câtă vreme și revocarea nu este susținută de nici un act doveditor că ar fi avut la bază o asemenea aprobare a adunării generale.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul reclamanților este nefondat.
Criticile aduse de recurenți modului în care instanța de fond și-a motivat soluția pronunțată, făcând abstracție de maniera în care s-au formulat aceste critici, sunt nefondate.
În mod corect instanța a apreciat că anularea unui act administrativ, în speță, o autorizație de funcționare trebuie raportată la data emiterii acesteia, pentru motive anterioare sau cel puțin concomitente, nu ulterioare emiterii actului respectiv.
Acțiunea în contencios administrativ a fost înregistrată la 8 august 2006, și avea ca obiect "anularea autorizației de funcționare eliberată de pârâtă pentru cu privire la activitatea de producție desfășurată la parterul blocului" în care locuiesc reclamanții.
Este relevant și faptul că există o autorizație de construire nr. 102 din 11 mai 2005 emisă în favoarea intervenientei pentru " amenajare cofetărie, laborator și montare de firmă, pe imobilul din S, P-ța - nr. 11 (fila 39 dosar 4080/2006 al Tribunalului Mureș ). Această autorizație a fost atacată de reclamanți cu acțiuni în contencios administrativ, iar instanța s-a pronunțat în mod irevocabil prin sentința nr. 141/2006 care a respins acțiunea reclamanților având ca obiect anularea autorizației de construire nr. 102/2005, iar recursul a fost respins prin decizia nr. 376 din 11 mai 2006.
În motivarea acțiunii (fila 1 dosar nr. 4080/2006 al Tribunalului Mureș ) se invocă faptul că desfășurarea activității de producție de către societatea în cauză limitează atributele dreptului de proprietate al reclamanților prin producerea de zgomote puternice, mirosuri, aburi și că schimbarea destinației locuințelor precum și a spațiului cu altă destinație decât de locuință, în clădiri colective, se poate face numai cu acordul proprietarului clădirii sau al asociației de proprietari cu care se învecinează pe orizontală și verticală.
Schimbarea destinației spațiului a fost avută în vedere la eliberarea autorizației de construire și din moment ce nu s-a dispus anularea acesteia, se subînțelege că a existat și acordul asociației de proprietari dat în acest scop.
În plus, la fila 50 din același dosar se află o adeverință eliberată de Asociația de proprietari nr. 93 la data de 7 octombrie 2004, purtând ștampila asociației, din care rezultă exprimarea acordului pentru funcționarea la parterul blocului nr. 11, str. -, S, a unui laborator de cofetărie, respectiv firma " SRL". Din conținutul adeverinței rezultă clar că s-a eliberat spre a servi obținerea autorizației de funcționare cu program de la ora 9-22.
Faptul că la doi ani după eliberarea acestei adeverințe, respectiv la 16 aprilie 2006, numitul, administrator al Asociației de proprietari nr. 93 dat o declarație din care rezultă că la data eliberării adeverinței nr. 27 din 7 octombrie 2004, nimeni nu știa ce consecințe produce o asemenea activitate și că a considerat că cei care au eliberat avizele de construcție, au făcut-o în cunoștință de cauză fiind specialiști în domeniu și cunoscători ai legislației în vigoare, precum și că nu a avut loc o adunare generală, nu lipsește practic de eficiență, actul respectiv în sensul dovedirii că la data emiterii autorizației de funcționare exista acordul asociației de proprietari; aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum reține prima instanță nu s-a cerut constatarea nulității acordului în contradictoriu cu Asociația de proprietari iar administratorul își recunoaște propria culpă în emiterea adeverinței, fiind responsabil pentru modul în care își exercită atribuțiile de administrator, inclusiv pentru emiterea unei adeverințe, a unui "act oficial" după cum el însuși precizează în declarația de la fila 9 dosar recurs. La fel și nota de la fila 7 în care, tot la o dată cu mult ulterioară celei la care s-a eliberat acordul, la data de 20 iunie 2005, același administrator susține că nu s-a solicitat acordul scris sub semnătură al proprietarilor apartamentelor de la etajele superioare locației. Faptul că administratorul Asociației de proprietari nr. 93 aduce la cunoștința Primăriei prin adresa din 6 iunie 2006 (fila 8) că acordul a fost emis fără respectarea dispozițiilor legale în materie și consideră că a greșit și că nu a cunoscut legea, poate avea cu totul alte consecințe decât cele urmărite în prezenta cauză. Anularea unei autorizații de funcționare, care s-a eliberat în condițiile în care la data respectivă exista acordul cerut de lege, aceasta cu atât mai mult cu cât s-a considerat legală schimbarea destinației spațiului, în acest cadru procesual dedus judecății și în raport de pârâtele chemate în judecată, nu poate fi dispusă.
Deficiențele constate după eliberarea autorizației de funcționare, modul în care s-au remediat deficiențele, sunt aspecte care, așa după cum corect a stabilit prima instanță, nu se pot regăsi printre cauze de nulitate sau de anulare, ci, pot, în măsura în care se dovedește că se impune acest lucru și se urmează procedura legală, să determine retragerea autorizației de funcționare. Întrucât instanța nu a fost sesizată cu un asemenea petit, ci cu anularea autorizației de funcționare, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Legea distinge între sancțiunea civilă a nulității care este îndreptată împotriva acelor efecte ale actului vizat care contravin scopului dispozițiilor legale încălcate laîncheierea lui, și sancțiunile civile determinate de nerespectarea condițiilor impuse de lege privind funcționarea efectivă sau nerespectarea normelor de poluare fonică sau de altă natură, cu impact asupra sănătății, printre care și retragerea actului.
Răspunsul primit de reclamantul urmare a memoriului adresat parlamentului României, memoriu transmis pentru soluționare Instituției Prefectului, aflat la fila 5 recurs, nu face decât să confirme argumentele pentru care prima instanță a respins acțiunea.
Se reține din răspunsul prefectului că HCL S nr. 51/2004, prin care a fost stabilită destinația spațiului și încheierea nu a fost atacată la instanța de contencios administrativ. Aspectele privind eliberarea autorizației de construire nu mai pot fi analizate, întrucât instanța s-a pronunțat irevocabil asupra actului în anularea acestei autorizații, soluția fiind de respingere.
Ceea ce interesează este răspunsul privind soarta autorizațiilor de funcționare, care este pasibilăde retrageredacă chiriașul SRL nu întreprinde demersurile la care a fost obligat urmare a constatărilor efectuate în timpul controlului, potrivit adresei nr. 742 din 12 ianuarie 2006.
În raport cu cererea de anulare a autorizației, instanța de fond a făcut corectă interpretare și aplicare a legii, respectând principiul disponibilității în procesul civil. Chiar și sub aspectul motivelor de retragere pentru poluarea fonică și impact asupra stării de sănătate a populației, intervenienta susține că au fost făcute noi lucrări de izolație, pârâta confirmă acest lucru, iar recurenții nu contestă, neformulând răspuns la întâmpinarea Primăriei municipiului sub aspectul celor invocate de aceasta în susținerea legalității autorizației de funcționare.
Avizul favorabil al proprietarilor și după caz, al titularilor contractelor de închiriere din locuințele cu care se învecinează, pe plan orizontal și vertical, a fost necesar pentru schimbarea destinației locuințelor, or, așa cum s-a mai menționat, obiectul prezentei cauze nu îl reprezintă autorizația de construire eliberată în vederea efectuării lucrărilor de schimbare de destinație spațiu, ci autorizația de funcționare în vederea eliberării căreia s-a emis un acord al asociației de proprietari, iar emitenta răspunde pentru modul în care a eliberat actul respectiv chiar dacă în raport cu data emiterii autorizației nu are relevanță în cauză se observă că în prezent art. 64 din Legea nr. 114/1996 este abrogat prin Legea nr. 230/2007.
Nu se verifică susținerea reprezentantului recurenților, potrivit căreia acordul Asociației de proprietari ar fi fost dat doar pentru orarul de funcționare față de conținutul explicit al adeverinței, conținut deja detaliat.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții și, domiciliați în S,-,.1, județul M, împotriva sentinței nr.52/28.01.2008 a Tribunalului Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru, fiind în pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează concediu de odihnă, semnează
Vicepreședintele instanței, Vicepreședintele instanței,
GREFIER,
Pentru, fiind în
Concediu de odihnă, semnează
Prim grefier,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond.
-16.07.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
