Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 573/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 573/
Ședința publică din 19 Iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor H împotriva sentinței nr.368/5.03.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 368 din 5 martie 2008, Tribunalul Harghitaa respins excepția necompetenței sale materiale invocată de pârâta Direcția Sanitară veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor H, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și a admis în parte acțiunea reclamantei Federația Sindicală a din România, obligând pârâta să acorde pe seama membrilor care fac parte din federația Sindicală a veteranilor din România - Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor H, tichete de masă pe anul 2007, actualizată cu rata inflației de la data acordării.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea reclamantei pentru acordarea tichetelor de masă pentru anii 2004-2006 precum și cea referitoare la acordarea sporului de 25% la salariul de bază pentru luna decembrie 2006 în baza Legii nr. 435/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut din actele aflate la dosar că nu este vorba despre un litigiu care să se încadreze în dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și raportat la prevederile art. 91 și 93 din Legea nr. 188/1999, din analiza sistematică a acestora, nu este necesară plângerea prealabilă necontestându-se vreun act administrativ care să poată fi reformat sau revocat.
Pe fondul cauzei, instanța a avut în vedere prevederile Legii nr. 435 din 27 noiembrie 2006 care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar. Astfel, s-a dat eficiență prevederilor art. 23 din acest act normativ, potrivit căruia, începând cu data intrării lui în vigoare, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat, beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor.
Întrucât Legea nr. 435/2006 reglementează salarizarea acestor categorii de personal începând cu anul 2007, sporul de 25% solicitat de reclamantă pe luna decembrie 2006 s-a considerat că nu are temei legal pentru a fi acordat, așa cum nici tichetele de masă pe anii 2004-2006 nu s-au acordat prin prisma dispozițiilor Legii nr. 142/1998.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de pârâta Direcția Sanitară veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor H care a cerut modificarea în parte în sensul respingerii acțiunii.
Motivarea recursului vizează acordarea tichetelor de masă pentru anul 2007 și se bazează pe dispozițiile Legii nr. 142/1998. recurenta a subliniat că tichetele de masă se acordă în limita bugetelor, că normele au caracter dispozitiv nu imperativ, că acordarea acestor tichete nu reprezintă o obligație legală pentru angajator ci doar o facultate acestuia. S-a mai învederat faptul că nu există posibilitatea acordării tichetelor de masă în raport cu art. 11 din nr.OUG 88 din 20 noiembrie 2006, trebuind ca pentru finanțarea plății să existe acea prevedere specială în bugetul pentru anul 2007.
Recurenta a mai evidențiat faptul că modul de salarizare este stabilit de lege, salariul nu este și nu poate fi negociabil, nu există un contract de muncă în care să se stabilească clauze privind acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă și în plus, legiuitorul a promovat o politică de austeritate bugetară, interzicând instituțiilor publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii, de a aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă în bugetele proprii.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Argumentele folosite de recurentă privind interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 142/1998 se regăsește practic în considerentele pentru care prima instanță a respins solicitarea reclamantei pentru perioada 2004-2006.
Aceste considerente însă nu pot justifica respingerea cererii reclamantei pentru anul 2007 deoarece așa cum corect a reținut prima instanță, pentru anul respectiv au devenit incidente prevederile unei legi speciale privind salarizarea persoanelor care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar, respectiv prevederile art. 23 din Legea nr. 435/2006.
Recurenta nu prezintă suficiente argumente care să determine inaplicabilitatea textului legal în baza căruia instanța a dispus acordarea tichetelor de masă pentru anul 2007. Textul art. 23 din legea nr. 435/2006 este fără echivoc, cuprinde dispoziții care nu pot fi interpretate în sensul că acordarea celor 20 de tichete de masă lunar, este lăsată la aprecierea angajatorului. Potrivit articolului menționat, personalul încadrat, cu excepția pensionarilor,beneficiazăde acordarea tichetelor de masă, nefiind prevăzută vreo condiționare, fiind la fel de clar că acordarea se face începând cu data intrării în vigoare a legii. Fiind vorba de o prevedere cuprinsă în legea salarizării acestor categorii de personal, orice discuție pe marginea interpretării și aplicabilității art. 1 din Legea nr. 142/1998 este inutilă, deoarece de la data intrării în vigoare a Legii nr. 435/2006, acordarea tichetelor de masă este un drept recunoscut prin lege. Faptul că sumele necesare pentru plata drepturilor salariale trebuie să se încadreze în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli (art.33), nu este un impediment pentru acordarea dreptului prevăzut de art. 23 și sub nicio formă nu poate lăsa fără eficiență, fără conținut, dreptul astfel câștigat.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor H cu sediul în M-C,-/A, județul H, împotriva sentinței civile nr. 368 din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru, fiind în pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează, concediu de odihnă, semnează
Vicepreședintele instanței Vicepreședintele instanței
GREFIER
pentru fiind în
concediu de odihnă, semnează,
Prim Grefier
Red.
Tehnodact:BI/ 2ex.
Jud. fond: -
- 17.07.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
