Anulare act administrativ . Decizia 57/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 57
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Eugenia
JUDECĂTOR 2: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 3: Niculescu Monica
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - pârât GUVERNUL ROMÂNIEI- AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998 împotriva sentinței civile nr.1553 din data de 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimatul - reclamant.
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns intimatul - reclamant reprezentat prin avocat cu delegație la dosar, lipsind recurentul - pârât GUVERNUL ROMÂNIEI- AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată acordând cuvântul pe recurs.
Intimatul - reclamant, prin avocat, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a hotărârii atacate pe care o apreciază legală și temeinică. Arată că in mod judicios instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, constatând că nu s-a dovedit comunicarea Hotărârii nr. 3008/24.06.2004. Mai învederează apărătorul că ulterior pronunțării sentinței atacate a fost pronunțată o nouă hotărâre nr. 3854/22.05.2009 prin care s-a respins cererea de acordare a compensațiilor, hotărâre contestată de către reclamant și invalidată. Apreciază că astfel este posibilă, prin respingerea recursului, reunirea celor două cauze in fața comisiei pentru a fi pronunțată o soluție unitară.
Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de;
Prin sentinta civila nr. 1553 din data de 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, s-a excepția prescripției dreptului la acțiune si s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta GUVERNUL ROMÂNIEI-AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
S-a dispus anularea deciziei nr. 2200/10.11.2008 și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie prin care să invalideze hotărârea nr. 3008/24.06.2004 emisă de Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, urmând să dispună trimiterea dosarului la comisia menționată anterior, in vederea analizării cererii nr. 304/2023/20.01.1999 formulată de reclamant, odată cu cererea și actele ce tac obiectul dosarului nr. 4887/2006 al respectivei comisii.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2000 reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca ca prin cererea înregistrata sub nr.304/2023/20.01.1999, reclamantul a solicitat acordarea de compensări bănești pentru bunurile trecute in proprietatea statului, in urma Tratatului d l Craiova dintre România si ia din 1940, in calitate de moștenitor al tatălui sau defunctul. Cererea sa a fost respinsa prin hotărârea Nr. 3008/24.06.2004, emisa de Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, iar respectiva hotărâre a fost validata prin decizia nr. 2200/10.11.2008 emisa de.
Deși parata a susținut ca hotărârea menționată a fost comunicata reclamantului, prin actele depuse in dosar nu se face dovada comunicări acesteia, deoarece procesul verbal al ședinței din data de 24.06.2004 a pentru aplicarea Legii Nr. 9/1998 precum si adresa nr. 304/2023/20.01.1999/SG/2004, înscrisuri aflate la filele 52 si 53 din dosar, nu pot fi reținute ca si dovezi in acest sens, in condițiile in care nu exista nici un indiciu ca au rost si expediate către reclamant si au fost comunicate efectiv acestuia.
Prin urmare, întrucât in cauza a fost invocata de parata exceptia prcscrierii dreptului la actiune al reclamantulul intrucat nu ar fi contestat in termenul legal prevazut de act. 7 a1in.2 din legea nr. - si nici in cel general de prescriptie, de trei ani, hotararea nr. 3008/2004, tribunalul constata ca aceasta exceptie nu este intemeiata in contextul in care nu s-a facut dovada pertinenta a comunicarii hotararii respective. catre reclamant, astfel ca nici sanctiunea prcscrierii ori decaderii acestuia din dreptul de a mai contesta hotararca mentionata nu poate interveni, intrucat termenele in acest sens incep sa curga doar de la data comunicarii actului, ceea ce in cauza nu s-a petrecut.
Analizând in continuarea pe fond, cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata, prin raportare la materialul probator administrat in cauza, tribunalul a constatat ca in condițiile in care reclamantul nu a avut cunoștința de emiterea hotărârii nr. 3008/2004 si nici nu s-a făcut dovada pertinenta ca i-au fost comunicate adrese prin care i s-au solicitat acte in completarea celor depuse odată cu cererea de acordare de despăgubiri, nefăcându-se dovada expedierii adreselor depuse ia dosar, in acest sens, acesta a continuat demersurile, la diverse instituții ale statului si in special la Arhivele Naționale si Direcția Arhivelor Statului - T, in vederea obținerii documentelor necesare dovedirii cererii sale, obținând informații si înscrisuri de la acestea inclusiv in anul 2008. In aceste condiții, prin mai multe cereri înregistrate la pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, sub nr. 2696/15.02.2005 si 34295/03.11.2008, reclamantul a continuat sa depună acte in completarea cererii inițiale. Dat fiind ca aceasta era deja soluționata prin emiterea hotărârii nr. 3008/2004, documentele depuse ulterior emiterii hotărârii menționate au fost înregistrate la sub nr. 4887/29.03.2006, dosar care si in prezent se afla in evidenta aceste autoritati in vederea soluționării, astfel cum rezulta din adresa nr. /4887/P/11.11.2008 emisa de si din relațiile comunicate de, in cadrul acestui dosar, prin adresa de la fila 69.
In aceste condiții, tribunalul a constatat pe de o parte ca in raport de împrejurarea ca hotărârea nr. 3008/2004 a comisie, nu a fost comunicata reclamantului in termenul prevăzut de art. 7 alin. 2 din legea nr. 9/1998, pentru a putea fi contestata separat, reclamantul este in termen sa conteste aceasta hotărâre, întrucât termenul legal de 15 zile începe sa curgă de la comunicare.
Pe de alta parte de împrejurarea ca in evidenta Comisiei Municipiului B pentru aplicarea legii nr.9/1998, se afla in curs de soluționare o cerere similara cu cea soluționata prin hotărârea menționata, formulata de reclamant, căreia i-a atașat si acte in susținere, cerere care face obiectul dosarului nr. 4887/29.03.2006, constata ca se impune reanalizarea pretențiilor reclamantului de către comisie si prin prisma acestor documente. a căror existenta a fost dovedita in cauza prin actele depuse in dosar. Aceasta soluție se impune in condițiile in care prin hotărârea nr. 3008/2004, solicitarea reclamantului de acordare de compensării pentru bunurile abandonate in ia de defunctul, a fost respinsa tocmai pentru lipsa unor documente doveditoare, pe care reclamantul le-a obținut in cele din urma din arhivele mai multor instituții, conform dispozițiilor art. 5 din legea nr. 9/1998. O soluție contrara ar fi nejusta si ar constitui o încălcare a scopului si caracterului reparator al actului normativ in baza căruia este întemeiata cererea, în condițiile in care reclamantul a depus documente in dovedirea solicitărilor sale, iar demersurile in acest sens au fost încetinite de faptul ca instituțiile statului, care dețin aceste documente, din varii motive, nu pot onora cererile ce le sunt adresate. nici măcar intr-un termen rezonabil. cu atât mai puțin in termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea cererii.
Pentru aceste considerente, in vederea unei soluționări juste si unitare a cererilor reclamantului, tribunalul, in baza ari. 7 alin. 4 din legea nr. 9/1998, rap. la art. 8 alin. 1 si 18 alin. 1 din legea nr. 554/2004, actiunea a fost amisa.
Au fost retinute si dispozitiile art. 274 Cod procedura civila.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata care a reiterat exceptia prescriptiei dreptului la acitune de dispozitiile art. 7 al. 2 din legea nr. 9/1998.
A mai aratat ca prin decizia nr. 2200/2008 aaf ost validata hotararea nr. 3008/2004 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea legii nr. 9/1998 deoarece solicitantul nu a depus acte doveditoare.
A sustinut ca reclamantului i-au fost solicitate cu mai multe adrese depunerea actelor, dar acesta nu le-a depus in termenul prevazut de legea nr. 348/2006.
Considera ca dispozitiile art. 351al. 1 lit d din HG nr. 753/1998, prevad posibilitatea si nu obligatia de a se solicita acte noi.
De asemenea, a sustinut ca anularea deciziei contestate nu atrabe si anularea hotararii nr. 3008/2004 a Comisiei pentru aplicarea legii nr. 9/1998.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 3041Cod procedura civila, legea nr. 9/1998, HG nr. 753/1998, 286/2004, OG nr. 94/2004 si HG nr. 1277/2007.
La 4.11.2009 intimatul a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei civile atacate.
Intimatul reclamant a depus un set de insrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de dispozitiile art. 304 si 3041cod procedura civila, curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Nu se pot retine sustinerile recurentei in sensul ca dreptul la actiune al reclamantului impotriva hotararii nr. 3008/2004 ar fi prescris conform art. 7 al. 2 din legea nr. 9/1998, deoarece acest text stipuleaza ca "n termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei poate face contestație la comisia centrală".
In mod corect instanta de fond a retinut ca in dosar nu s-a facut nici o dovada a comunicarii hotararii sus indicate emise de Comisia Municipiului B pentru aplicarea legii nr. 9/1998.
de lipsa acestei comunicari nu se poate retine ca termenul de contestare al respectivei hotarari a inceput sa curga, si pe cale de consecinta, nu se poate nici constata implinirea termenului prevazut de art. 7 al. 2 din legea nr. 9/1998.
Sustinerile recurentei ca ar fi fost emise si alte adrese prin care i s-a adus la cunostinta reclamantului ca trebuie sa depuna inscrisuri in sustinerea cererii nu pot fi retinute doarece nu s-a facut nici dovada ca acele adrese au fost aduse la cunostinta reclamantului.
Nu se poate retine nici faptul ca o anulare a deciziei nr. 2200/2008 nu poate atrage si anularea hotararii nr. 3008/2004 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea legii nr. 9/1998, deoarece prin cenzurarea deciziei parate se cenzureaza de catre instanta implicit si hotararile emise de comisiile judetene sau a Municipiului
Mai mult o invalidare a hotararilor comisiilor echivaleaza cu anularea lor si emiterea unei noi hotarari asupra cererilor de acordare de despagubiri in baza legii nr. 9/1998, astfel ca in mod evident sustinerile recurentei sunt neintemeiate.
Se constata ca in mod corect instanta de fond a retinut ca se impune ca analizarea cererilor reclamantului privind acordarea de despagubiri pentru bunurile abandonate de autorul sau, sa fie facuta unitar, avandu-se in vedere toate documentele depuse.
In acest sens instanta are in vedere si decizia emisa de recurenta parata nr. 1801/22.07.2009.
Asa fiind se constata ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica si data cu aplicarea corecta a legii.
Drept urmare se constata legala si temeinica sentinta atacata si nefondat recursul si in baza art. 299 si urmatoarele, 304, 3041cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
In baza art. 274 Cod procedura civila va obliga recurenta la plata catre intimat a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat conform chitantei 97/30.10.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR cu sediul in B, Calea nr. 202, sector 1 in contradictoriu cu intimatul cu domiciliul in B,-, sector 3 impotriva sentintei civile nr. 1553 din data de 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, ca nefondat.
Obliga recurenta sa achite intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecata in recurs.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 11.01.2010.
PRESEDINTE JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED. JUD. CP (2 ex.)
Jud. Fond.
Președinte:Ion EugeniaJudecători:Ion Eugenia, Petrovici Cristina, Niculescu Monica
