Anulare act administrativ . Sentința 570/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 570
Ședința publică de la 02.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stănișor Denisa Angelica
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE SA, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ȘI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAȚII.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 26.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, Curtea pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise și a delibera, a amânat pronunțarea la 02.02.2010, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- în data de 13.04.2009 reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE SA, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ȘI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAȚII a solicitat anularea Deciziei Președintelui nr.154/3.03.2009 privind identificarea piețelor relevante ale serviciilor de transmisie în format analogic prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre a serviciilor publice de programare de televiziune și radiodifuziune, ca netemeinică și nelegală.
În temeiul art.15 Legea nr.554/2004 solicită suspendarea deciziei atacate până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că își desfășoară activitatea în domeniul telecomunicațiilor, având ca obiect principal de activitatetransportul și difuzarea cu mijloace radio a programelor" naționale de radio și de televiziune, ca serviciide interes public național, in conformitate cu Actul Constitutiv aprobat prin Hatararea Guvernului nr. 372/1998, In conformitate cu art. 5 din actul normativ mentionat, este operatorul autorizat sa instaleze și sa exploateze o retea nationala de radiocomunicatii, conform ori licentelor acordate de catre Ministerul Comunicatiilor (actualmente Ministerul Comunicatiilor si Societatii Informationale).
In conformitate cu prevederile art. 52 alin. 4 din Legea nr.504/2002 a audiovizualului, din anul 2004 detine "Licenta de difuzare pe cale radioelectrica a serviciilor publice de radiodifuziune sonoră șiteleviziune", in baza careia asigura transmisia în format analogic a serviciilor publice de programe audiovizuale, prin intermediul retelei de radiocomunicatii terestre, in vederea receptionarii de catre utilizatorii finali.
Precizează reclamanta ca aceste servicii publice reprezinta serviciifree to air"serviciiale caror cost nu este suportat de utilizatorii finali). pentru transmisia acestor programe fiind subventionate integral din alocatii de la bugetul de stat, utilizatorii finali nu platesc pentru receptionarea continutului programelor audiovizuale. Practic, nu exista o relatie directa intresubscrisa, in calitate de furnizor de servicii de difuzare a serviciilor publice de radiodituziune si televiziune si utitilizatorii finali, prestarea serviciilor facandu-se catre cei doi radiodifuzori publici -Societatea de Radiodifuziune () si Societatea de Televiziune (TV.).
In contextul in care actuala reglementare comunitara privind pietele relevante de produse si de servicii din sectorul comunicatiilor electronice care pot face obiectul unei reglementari exante( 2007/879/CE, care a inlocuit 2003/311/CE),nu mai cuprinde piata servicilor de transmisieprogramelor audiovizuale, la data de 03.03.2009, (actuala ) a emis Decizia contestata, publicata in Monitorul Oficial din data de 10.10.2009, prin care a identificat trei piete relevante in domeniul serviciilor de transmisie in format analogic prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre programelor publice de televiziune și radiodifuziune.
Prin întâmpinarea formulată la data de 11.06.2009 (fila 18 dosar) pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ȘI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAȚII a solicitat respingerea ca neîntemeiată atât cererii de suspendare cât și a acțiunii.
Pârâta arată că reclamanta deține "Licența de difuzare pe cale radioelectrică a serviciilor publice de radiodifuziune sonoră și televiziune" emisă de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației cu nr. 19847/24.11.2004. Conform acestei licențe, a dobândit dreptul de a utiliza anumite frecvențe radio în scopul transportului și difuzării prin mijloace radio a serviciilor publice de radiodifuziune sonoră și televiziune. Astfel, asigură transmisia inițială În format analogic a serviciilor publice de programe audiovizuale prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre, transportul semnalelor prin rețeaua de comunicații electronice pe care o operează și transmiterea finală, În integralitate și fără nicio modificare, a acestor programe, În. vederea recepționării de către utilizatorii finali. Prin urmare, este singurul furnizor de rețele publice de comunicații electronice care are dreptul să transmită serviciile publice de televiziune și radiodifuziune utilizând propriile sisteme radioelectrice terestre.
Pornind de la condițiile specifice de natură legală și economică existente în România, care nu permit evoluția către o concurență efectivă, și având În vedere Comisiei Europene 2007/879/CE privind piețele relevante de produse și servicii din sectorul comunicațiilor electronice care pot face obiectul unei reglementări ex ante, În conformitate cu Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice ( CE), publicată în Oficial al Comunității Europene la data de 28 decembrie 2007, care nu mai cuprinde piața serviciilor de transmisie a serviciilor de programe audiovizuale în vederea recepționării acestora de către utilizatorii finali, autoritatea de reglementare a făcut aplicarea dispozițiilor art.2 și ale recitalului 17 din CE, potrivit cărora "[..] În cazul piețelor care nu sunt incluse in prezenta recomandare, autoritățile naționale de reglementare trebuie să aplice testul celor trei criterii. În ceea ce privește piețele din anexa la 2003/311/CE din 11 februarie 2003 care nu sunt incluse În anexa la prezenta recomandare, autoritățile naționale de reglementare ar trebuit să aibă puterea de a aplica testul celor trei criterii pentru a putea determina dacă, in funcție de circumstanțele naționale, o piață este încă susceptibilă de a fi supusă reglementării ex ante [. ]".
Ulterior, a primit din partea Comisiei Europene o scrisoare de răspuns ( comments pursuant to 7(3) of Directive 2002/21/EC - (2009) D/1026 - RO/2009/0876), înregistrată la cu nr./24.02.2009, prin care Comisia Europeană a exprimat acordul său cu privire la măsurile propuse de.
În consecință, la data de 3 martie 2009, fost emisă Decizia președintelui nr.154/2009 privind identificarea piețelor relevante ale serviciilor de transmisie În format analogic prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre ale serviciilor publice de programe de televiziune și radiodifuziune, această decizie fiind publicată În Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr.149 din data de 10 martie 2009. De asemenea, având În vedere dispozițiile acestei decizii, ulterior a fost emisă Decizia președintelui nr. 169/10.03.2009, prin care Societatea Națională de SA a fost desemnată ca fiind furnizor cu putere semnificativă pe piața serviciilor de transmisie În format analogic prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre a serviciilor de programe de televiziune, pe piața serviciilor de transmisie în format analogic prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre a serviciilor publice de programe de radiodifuziune În de frecvențe FM și pe piața serviciilor de transmisie În formal analogic prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre a serviciilor publice de programe de radiodifuziune În de frecvențe AM.
La data de 16.06.2009 Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins cererea de suspendare a executării Deciziei Președintelui nr.154/2009 pentru considerentele expuse în încheierea pronunțată la acel termen (273 dosar).
Analizând probatoriul administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.154/3 martie 2009 Președintelui Autorității Naționale pentru Comunicații au fost identificate piețele relevante din sectorul comunicațiilor electronice ale serviciilor de transmisie în format analogic prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre, serviciilor publice de persoane de televiziune și radiodifuziune prevăzute în anexa ce face parte integrantă din prezenta decizie și ale căror caracteristici pot justifica impunerea unor obligații specifice în sarcina furnizorilor de rețele și servicii de comunicații electronice cu putere semnificativă pentru piață conform articolului 2 al deciziei pe piețele identificate în conformitate cu dispozițiile art.1, Autoritatea Națională pentru Comunicații realizează periodic analize de piață, în scopul determinării situației concurențiale și al impunerii, menținerii, modificării sau retragerii obligațiilor specifice prev. în cap.II OG 34/2002 privind accesul la rețelele publice de comunicații electronice și la infrastructura asociată.
Reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE SA își desfășoară activitatea în domeniul telecomunicațiilor, având ca obiect principal de activitate transportul și difuzarea cu mijloace radio programelor naționale de radio și de televiziune, ca servicii de interes public național în conformitate cu Actul constitutiv aprobat prin HG 372/1998. În conformitate cu art.5 din actul normativ menționat, este operatorul autorizat să instaleze și să exploreze o rețea națională de radio comunicații, conform licenței ori licențelor acordate.
Reclamanta critică decizia atacată pentru nerespectarea celor trei criterii necesare identificării unei piețe relevante, în principal cu referire la existența unei bariere de ordin legal la intrarea pe piață.
relevante specifice, susceptibile de reglementare ex ante, sunt enumerate în Anexa la 2007/879/CE privind piețele relevante de produse și de servicii, din sistemul comunicațiilor electronice. Pe lângă piețele prev. în reglementarea comunitară, autoritățile naționale au dreptul de a identifica și alte piețe relevante specifice, numai în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de art. 341și 50 OUG 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor.
Dispozițiile art.2 din Comisiei Europene 2007/879/CE privind piețele relevante de produse și servicii din sectorul comunicațiilor electronice ce pot face obiectul unei reglementări ex ante, în conformitate cu Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și Consiliului privind un cadru de reglementare comun pentru rețele și servicii de comunicații electronice, impun autorităților naționale de reglementări, ca la identificarea altor piețe relevante decât cele stabilite în anexă, să asigure îndeplinirea a trei criterii: a) prezenta unor obstacole importante și netranzitorii pe piață (de natură structurală sau legală); b) o structură de piață ce nu tinde către o concurență efectivă într-un de timp relevant; c) insuficiența legislației existență în domeniul concurenței pentru rezolvarea problemelor concurențiale identificate.
Cu privire la prima cerință, respectiv prezenta unor obstacole importante și netranzitorii pe piață (de natură structurală sau legală), prin dispozițiile sale Legea 504/2002 a audiovizualului, instituie un monopol legal absolut în formarea reclamantei. Astfel art.52 al.5 Legea 504/2002, în forma în vigoare la data emiterii actului atacat, precizează că "difuzarea pe cale radioelectrică terestră a serviciilor publice de radiodifuziune și de televiziune se realizează de către un operator de rețele de telecomunicații, în baza licenței acordată acestuia de Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații.
Astfel, conform acestor dispoziții legale și având în vedere dispozițiile HG 372/1998 de înființare a Societății Naționale de SA, reclamantei i-a fost emisă licența de difuzare pe cale radioelectrică a serviciilor publice de radiodifuziune sonoră și televiziune, de către Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, aceasta dobândind dreptul de a utiliza anumite frecvențe radio în scopul transportului și difuzării cu mijloace radio a serviciilor publice de radiodifuziune sonoră și televiziune, fiind singurul furnizor de rețele publice de comunicații electronice care are dreptul să transmită serviciile publice de televiziune și radiodifuziune, utilizând propriile sisteme radioelectrice terestre.
În aceste condiții, se poate concluziona în sensul că reclamanta beneficiază de un monopol legal absolut pe piața serviciilor de transmisie în format analogic, prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre a serviciilor publice de programe audiovizuale, întrucât radiodifuzorii publici pot achiziționa aceste servicii exclusiv de la, fără a avea posibilitatea schimbării furnizorului.
Așadar, în cauză este îndeplinit criteriul existenței unei bariere legale la intrarea pe piață, în ceea ce privește pe ceilalți eventuali furnizori, care nu au nici dreptul legal și nici resursele de frecvență radio necesare, acestea fiind deja alocate reclamantei.
Afirmația reclamantei în sensul că, deși radiodifuzorii publici și au doar dreptul, nu și obligația de a apela la serviciile de transmisie furnizate de, nu poate fi reținută, întrucât conform dispozițiilor art.52 al.5 Legea 504/2002 difuzarea pe cale radioelectrică terestră a serviciilor publice de radiodifuziune și televiziune se realizează de către un operator de rețele de telecomunicații, în baza licenței acordate de, deși sintagma "se realizează" deducându-se existența unei obligații și nu a unei posibilități.
În ceea ce privește argumentul reclamantei privind împrejurarea că nu suntem în prezența unor piețe relevante, întrucât existența unui singur furnizor și un singur cumpărător; Curtea apreciază că existența unui singur cumpărător și a unui singur vânzător de transmisie prin intermediul sistemelor radioelectrice terestre a serviciilor publice de televiziune, respectiv radiodifuziune, reprezintă în realitate caracteristicile unei piețe de monopol.
Potrivit prevederilor din legislația comunitară Potrivit prevederilor din legislația comunitară, în speță cele ale art.15 din Directiva-cadru,Jl) După o consultare publică și o consultare cu autoritățile naționale de reglementare, Comisia adoptă o recomandare privind piețele relevante de produse și servicii (denumită în continuare "recomandarea"). identifică, în conformitate cu anexa 1 la prezenta directivă, piețele de produse și servicii din sectorul comunicațiilor electronice ale căror caracteristici pot justifica impunerea unor obligații de reglementare prevăzute de directivele speciale, fără a aduce atingere piețelor care pot fi definite, în cazul unor afaceri specifice, în dreptul concurenței. Comisia definește piețele în conformitate cu principiile dreptului concurentei" fiind emisă, așa cum am arătat,; Comisiei Europene 2007/879/CE.
Cu privire la determinarea unei piețe relevante a unui produs sau serviciu,aceasta include acele produse sau servicii considerate de către utilizatori ca interschimbabile sau substituibile datorită utilizării date acestora. caracteristicilor fizice si funcționale și prețului. respectiv ca urmare a condițiilor concurențiale existente și/sau a structurii cererii și ofertei pentru produsele sau serviciile respective.Or, în acest sens, am arătat deja, din punctul de vedere al infrastructurii utilizate, că transmisia în format analogic a serviciilor de programe audiovizuale prin intermediul,sistemelor radioelectrice terestre în vederea recepționării de către utilizatorii finali formează o piață relevantă distinctă de transmisia serviciilor de programe audiovizuale prin intermediul altor categorii de suporturi (cablu, satelit etc.), precum și faptul că transmisia în format analogic pe cale radioelectrică terestră a serviciilor publice de programe audiovizuale formează o piață distinctă de transmisia în format analogic pe cale radioelectrică terestră a serviciilor de programe audiovizuale private, și, respectiv, că serviciile de programe de televiziune și serviciile de programe de radiodifuziune constituie piețe relevante distincte.
Reclamanta mai arată că actul administrativ atacat este lipsit de obiect și finalitate, în raport de prevederile- cadru, ce stabilesc ca obiectivul fiecărei intervenții de reglementare ex ante este, în ultimă instanță de a genera beneficii pentru utilizatorii finali prin transformarea piețelor cu amănuntul în piețe competitive, asigurând durabilitatea acestora.
Or, utilizatorii finali ai acestor servicii, nu sunt afectați în nici un fel, odată ce tarifele pentru transmisia programelor publice sunt acoperite integral din alocații de la bugetul de stat.
Plecând de la rolul pe care îl are; acela de a lua măsuri în vederea promovării concurenței, prin prevenirea comportamentelor anticoncurențiale, împrejurarea că utilizatorul final are acces la programele de radio și televiziune fără plata unui abonament, este lipsită de relevanță în cauză.
Mai mult, se reține totuși că potrivit dispozițiilor Hotărârii de Guvern 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune, persoanele fizice cu domiciliul în România sunt obligate la plata taxei pentru serviciile publice de televiziune și radiodifuziune.
În același sens este și poziția Consiliului Concurenței, care prin punctul său de vedere cu 5349/5.11.2008, înregistrat de autoritatea pârâtă cu 34694/10.11.2008 (fila 195 dosar) arătat că o creștere a tarifelor pentru aceste servicii nu va avea nici un impact asupra volumului cererii, ci se va reflecta în creșterea sumelor alocate de la bugetul statului, ca urmare solicitării radiodifuzorilor publici de majorare a fondurilor acordate în acest scop.
Curtea reține că decizia prin care autoritatea pârâtă a identificat piețele relevante ale serviciilor de transmisie în format analogic a fost emisă în deplină concordanță cu normele exprese din legislația națională (OUG 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor aprobată cu modificări prin Legea 591/2002) și Comisiei Europene 2007/879/CE privind piețele relevante de produse și servicii din sectorul comunicațiilor electronice ce pot face obiectul unei reglementări ex ante "în conformitate cu Directiva 2002 /21/CE a Parlamentului European, astfel, că în temeiul art.1, 18 din Legea nr.554/2004 va fi respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE SA cu sediul în B,-, sector 4, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ȘI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAȚII cu sediul în B,-, Sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi 02 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./4 ex.
28.04. 2010
Președinte:Stănișor Denisa AngelicaJudecători:Stănișor Denisa Angelica
