Anulare act administrativ . Decizia 577/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 577/CA
Ședința publică din 02.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 3: Tăbâltoc
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului introdus de Municipiul V - Serviciul Finanțelor Publice Locale, cu sediul în V,-, județul V, în contradictoriu cu intimații - SA, Unitatea Administrativ Teritorială V, Consiliul Local V și Primarul Municipiului V, împotriva sentinței civile nr. 123/CA/04.05.2009 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, iar din lipsă de timp pentru deliberare s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 02.11.2009.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Vaslui, așa cum a fost modificată, reclamantele - SA și - SA - Centrul de Telecomunicații I i-au chemat în judecată pe pârâții Unitatea Administrativ Teritorială V, Consiliul Local V, Primarul Municipiului V și Serviciul Finanțe Publice din cadrul Municipiului V pentru ca prin hotărârea de se va pronunța să se dispună anularea dispozițiilor din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului V nr. 66/2007 prin care s-au stabilit impozitele și taxele locale pentru anul 2008 referitoare la impozitul pe clădirile aparținând persoanelor juridice în cuantum de 1,8% din valoarea de inventar a clădirilor, precum și cele referitoare la taxa pentru afișaj în locul în care o persoană desfășoară activitate economică, în cuantum de 27 lei/mp.
Totodată, s-a solicitat a se anula și dispoziția nr. 348/16.06.2008 a pârâtului Primarul Municipiului V, prin care s-a respins plângerea prealabilă a reclamantelor împotriva hotărârii mai sus arătate.
În plus, s-a solicitat obligarea pârâtului Consiliului Local V la adoptarea unei hotărâri care să stabilească un cuantum legal al taxelor locale în discuție, dar și suspendarea actului administrative mai sus arătat.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că cele două taxe locale sunt nelegale deoarece depășesc limita maximă stabilită de lege, respectiv de art. 253 alin. 2 și art. 271 alin. 2 din Codul fiscal, care statuează că impozitul pe clădirile reevaluate în ultimii trei ani poate avea cota maximă de 1,5%, iar taxa pentru afișaj poate avea valoare maximă de 23 lei/mp.
Prin sentința civilă nr. 123/CA/04.05.2009, Tribunalul Vasluia admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamantele - SA și - SA Centrul de Telecomunicații I, în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului V, Primarul Municipiului V, Municipiul V - Serviciul Finanțe Publice V și Consiliul Local al Municipiului V, a anulat art. 5, alin. 1, pct. 2 din Hotărârea Consiliului Local V nr. 66/2007, prevederile referitoare la impozitul aferent anului fiscal 2008 pe clădirile proprietatea persoanelor juridice, reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință din Anexa nr. 18 Hotărârii Consiliului Local nr. 66/2007 emisă de către pârâtul Consiliul Local V, art. 5 alin. 1 pct. 8 din Hotărârea Consiliului Local nr. 66/2007, prevederile referitoare la taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate în locul în care o persoană derulează activitate economică, aferentă anului fiscal 2008, din Anexa nr. 10 Hotărârii Consiliului Local nr. 66/2007, emisă de către pârâtul Consiliul Local V, precum și dispoziția nr. 348, emisă la data de 16.06.2008 de către pârâtul Primarul Municipiului
Tribunalul Vasluia respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului V la emiterea unei noi hotărâri cu privire la impozitul pe clădirile proprietatea persoanelor juridice și taxa pentru afișaj în locul în care o persoană juridică derulează o activitate economică, precum și capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ atacat, ca rămas fără obiect.
Pârâții au fost obligați, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
Prin aceeași sentință, Tribunalul a respins excepțiile tardivității formulării acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul V - Serviciul Finanțe Publice
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtul Consiliul Local V, prin Hotărârea nr. 66/2007, respectiv prin dispozițiile art. 5 alin. 1 pct. 2 și 8 și prin Anexele nr. 10 și nr. 18, dispus majorarea cotei impozitului pe clădiri aparținând persoanei juridice și taxa pentru afișaj în locul în care o persoană juridică derulează activitatea comercială cu 20% față de limitele maxime stabilite de Legea nr. 571/2003 și a stabilit o cotă a impozitului pe clădiri în cuantum de 1,8% din valoarea de inventar a clădirii, precum și o taxă de afișaj în locul în care o persoană desfășoară o activitate economică, în sumă de 27 lei/mp, depășind, astfel, în cazul ambelor impozite locale cuantumul maxim prevăzut de lege.
Instanța a reținut faptul că prevederile mai sus arătate din Hotărârea Consiliului Local nr. 66/2007, emisă de pârâtul Consiliul Local V, sunt nelegale, contravenind prevederilor art. 253 alin. 2 și art. 271 alin. 2 din Legea nr. 571/2003.
Faptul că art. 287 din Codul fiscal permite consiliilor locale majorarea anuală a taxelor locale cu 20% față de nivelele anterioare nu justifică stabilirea unui cuantum peste limita prevăzută de lege deoarece consiliile locale pot stabili cuantumul taxelor locale doar între limitele prevăzute de lege, neputându-le depăși, nesocotind voința legiuitorului.
Pentru aceleași considerente a fost anulată și dispoziția nr. 348, emisă la data de 16.06.2008 de către pârâtul Primarul Municipiului
Referitor la capătul de cerere privind obligarea Consiliului Local V la emiterea unui nou act administrativ, instanța a reținut faptul că acesta este neîntemeiat raportat la împrejurarea că, potrivit prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, autoritățile publice pot fi obligate să emite doar acte administrative cu caracter individual, nu să adopte acte administrative normative cu respectarea dispoziții legale.
Pe de altă parte, în ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat, Tribunalul a avut în vedere faptul că acesta a rămas fără obiect în condițiile în care, între timp, reclamantele au achitat taxele locale în discuție, executând obligațiile impuse în sarcina lor prin Hotărârea Consiliului Local nr. 66/2007.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Finanțe Publice V, Tribunalul a reținut că este neîntemeiată deoarece, acest serviciu, având atribuții în domeniul calculării și impozitării contribuabililor, inclusiv a reclamantei, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, care are drept obiect anularea unui act administrative fiscal, are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, instanța a reținut că este neîntemeiată deoarece, potrivit prevederilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, dreptul de a introduce acțiune în contencios administrativ prin care se solicită anularea actelor administrative cu caracter normativ pentru motive de nelegalitate este imprescriptibil, acestea putând fi contestate oricând.
Împotriva sentinței nr. 123/CA/04.05.2009 a Tribunalului Vasluia declarat recurs Municipiul V - Serviciul Finanțelor Publice Locale.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece prin aceasta s-au anulat taxe și impozite locale stabilite în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 66/2007 s-a stabilit, la art. 1 lit. b, impozitul pe clădiri persoane juridice la cota de 1,5% din valoarea de inventar a clădirii, iar la art. 5 alin. 1 pct. 2, majorarea cu 20% față de nivelurile stabilite prin Legea nr. 571/2003, conform art. 287 din acest act normativ.
În ceea ce privește taxa de afișaj, s-a arătat că, la art. 1 alin. 1 lit. e s-a stabilit că este în sumă de 23 de lei, iar la art. 5 alin. 1 pct. 8, majorarea cu 20% față de nivelurile stabilite prin Legea nr. 571/2003.
Prin urmare, în mod greșit au fost anulate dispozițiile art. 5 alin. 1 pct. 2 și 8 din Hotărârea Consiliului Local nr. 66/2007.
Prin întâmpinare, - SA a solicitat respingerea recursului.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea atacată, în raport de prevederile legale aplicabile, de criticile recurentului, și sub toate aspectele, conform art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, însă în limitele în care a fost devoluată, constată următoarele:
Sentința criticată este legală și temeinică, în speță nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 sau art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă în vederea casării sau modificării hotărârii.
Tribunalul Vasluia analizat corect situația de fapt în raport de materialul probator expus în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.
În conformitate cu prevederile art. 253 alin. 2 din Legea nr. 571/2003, cota de impozit pe clădiri datorat de persoanele juridice poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,5%, inclusiv, din valoarea de inventar a clădirii.
În prezenta cauză, deși la art. 1 lit. b din Hotărârea Consiliului Local nr. 66/2007 se prevede faptul că impozitul pe clădiri datorat de contribuabilii persoane juridice este de 1,5%, prin art. 5 alin. 1 pct. 2 și Anexa nr. 18 aceleiași hotărâri s-a depășit cu 20% maximul permis de art. 253 alin. 2 din Legea nr. 571/2003.
De asemenea, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 271 alin. 2 din Legea nr. 571/2003, valoarea taxei pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate se calculează anual, prin înmulțirea numărului de metri pătrați sau a fracțiunii de metru pătrat a suprafeței afișajului pentru reclamă sau publicitate cu suma stabilită de consiliul local, astfel:
a) în cazul unui afișaj situat în locul în care persoana derulează o activitate economică, suma este de până la 23 lei;
b) în cazul oricărui alt panou, afișaj sau structură de afișaj pentru reclamă și publicitate, suma este de până la 17 lei.
În speță, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 66/2007 s-a stabilit pentru anul 2008, în art. 5 alin. 1 pct. 8 și Anexa nr. 10, majorarea cu 20% a sumelor prevăzute la art. 1 lit. e, respectiv la suma de 27 de lei ca taxă de afișaj în locul în care persoana derulează o activitate economică și 20 de lei pentru afișaj în celelalte situații, încălcându-se astfel, dispozițiile art. 271 alin. 2 din Legea nr. 571/2003.
Având în vedere că este evident că prin hotărârea atacată în contencios administrativ au fost nesocotite prevederile art. 253 alin. 2 și art. 271 alin. 2 din Legea nr. 571/2003, Curtea consideră justă soluția primei instanțe de anulare a acelor dispoziții care contravin textelor de lege mai sus indicate.
În speță nu poate fi primită susținerea potrivit căreia, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 66/2007, majorarea impozitului pe clădiri și a taxei pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 287 din Legea nr. 571/2003.
Potrivit art. 287, nivelul impozitelor și taxelor locale poate fi majorat anual cu până la 20% de consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, cu excepția taxelor prevăzute la art. 263 alin. 4 și 5 și la art. 295 alin. 11 lit. b-d din Legea nr. 571/2003.
Acest text de lege se interpretează și se aplică avându-se în vedere și acele dispoziții din Legea nr. 571/2003 care stabilesc cote maxime de impozitare și taxare. Astfel, așa cum s-a arătat, în cazul impozitului pe clădirile aparținând persoanelor juridice, consiliile locale pot stabili o cotă de impunere cuprinsă între 0,25 % și 1,5% pe care o pot majora anual cu maximum 20%, dar fără ca în urma majorării cota de impozitare să depășească 1,5%. De asemenea, în cazul unui afișaj situat în locul în care persoana derulează o activitate economică, suma maximă obținută prin majorare cu 20% ce trebuie avută în vedere la taxarea pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate este de până la 23 lei/mp.
Rațiunea acestor texte de lege este ca, la nivel național, stabilirea impozitelor și taxelor să se realizeze pe baza acelorași reguli, în funcție de necesitățile locale, acordându-se unităților administrativ teritoriale posibilitatea de a se raporta la aceleași limite minime și maxime stabilite prin acte normative cu caracter general având forță juridică superioară actelor administrative cu caracter normativ emise de autoritățile publice locale.
Curtea consideră că se impune obligația autorităților administrației publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul țării, în interesul comunităților locale, interese care, în acest domeniu, al impozitelor și taxelor locale, nu pot fi în contradicție cu interesele naționale. De altfel, în art. 139 alin. 2 din Constituție se prevede în mod clar că impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii.
Prin urmare, instanța de recurs constată că actele autorităților publice locale nu pot nesocoti cadrul normativ stabilit la nivel național, acțiunile recurentului trebuind să se circumscrie, în ceea ce privește taxele și impozitele locale, condițiilor stabilite de art. 253 alin. 2 și art. 271 alin. 2 coroborat cu art. 287 din Legea nr. 571/2003 potrivit cărora, în cazul impozitului pe clădirile aparținând persoanelor juridice, consiliile locale pot stabili o cotă de impunere cuprinsă între 0,25 % și 1,5% pe care o pot majora anual cu maximum 20%, dar fără ca în urma majorării cota de impozitare să depășească 1,5%, iar în cazul unui afișaj situat în locul în care persoana derulează o activitate economică, suma maximă obținută prin majorare cu 20% ce trebuie avută în vedere la taxarea pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate este de până la 23 lei/mp.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza prevederilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul introdus de Municipiul V - Serviciul Finanțelor Publice Locale împotriva sentinței nr. 123/CA/04.05.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.11.2009.
Președinte judecător judecător
G - - - - - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2ex
Primă instanță: Tribunalul Vaslui
Judecător: -
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Obreja Manolache Iustinian, Tăbâltoc
