Anulare act administrativ . Sentința 193/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 193/
Ședința publică din 02.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea acțiunea formulată de reclamantul, din I,-, --4,. A,. 6, jud. I, cu domiciliul ales al, din I,-,. 570,. C,. 15, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu sediul în B, str. - -, nr. 2-4, sector 1, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26.10.2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 din Cod ul de procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 02.11.2009.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la nr-, reclamantul, din I,-, --4,. A,. 6, jud. I, cu domiciliul ales la, din I,-,. 570,. C,. 15, jud. I, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu sediul în B, str. - -, nr. 2-4, sector 1, anularea Ordinului nr. 509/23.04.2009 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin care s-a dispus încetarea raportului său de serviciu, suspendarea executării ordinului, reintegrarea în funcția deținută anterior și obligarea pârâtului la plata de daune morale.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că ordinul atacat est nelegal deoarece este emis cu încălcarea prevederilor art. 97 lit. c, art. 99 alin. 1 și art. 100 din Legea nr. 188/1999.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat faptul că acțiunea a rămas fără obiect deoarece reclamantul a solicitat anterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 509/23.04.2009, mutarea, începând cu data de 25.05.2009, în funcția publică de execuție vacantă de inspector de muncă.
Pârâtul a mai invocat excepția inadmisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, susținând că art. 9 din Legea nr. 554/2004 se referă la ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, însă Ordonanța de urgență a Guvernului nu este un act administrativ, ci un act cu putere de lege adoptat de Guvern în virtutea delegării legislative
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a mai susținut că acțiunea este inadmisibilă deoarece reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, pârâtul că susținut că actul atacat a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, eliberarea reclamantului din funcție fiind rezultatul aplicării prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009.
La termenul de judecată din data de 26.10.2009, reclamantul a renunțat la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că prin Ordinul nr. 509/23.04.2009, emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, funcția publică de conducere de inspector șef al Inspectoratului de Teritorial d e Muncă al Județului V se desființează, urmând ca raportul de serviciu al reclamantului să înceteze prin eliberare din funcția publică de conducere începând cu data de 25.05.2009, după expirarea unui termen de preaviz de 30 de zile.
Prin Ordinul nr. 734/22.05.2009, emis de pârât, raportul de serviciu al reclamantului a fost modificat, începând cu data de 22.05.2009, prin transfer în interesul serviciului de la Inspectoratul Teritorial d e Muncă V la Inspectoratul Teritorial d e Muncă I pe funcția publică de inspector de muncă.
Curtea constată că Ordinul nr. 509/23.04.2009 a fost emis în temeiul și în aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009.
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1257/07.10.2009, a reținut că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituționalitatea, că desființarea funcțiilor publice de conducere și instituirea în locul lor a funcției de director coordonator al serviciului public deconcentrat care va fi ajutat de unul sau mai mulți adjuncți este o construcție juridică deficitară și confuză ce ridică problema statutului juridic al directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management și că prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituție.
Având în vedere că, așa cum a reținut Curtea Constituțională prin decizia sus indicată, viciul de neconstituționalitate a unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanței respective, instanța consideră că toate actele emise în baza și în vederea aplicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 trebuie să aibă aceeași soartă ca actul adoptat de Guvern într-un domeniu în care nu a avea competența materială de a interveni, și, respectiv, soarta legii însăși din moment ce Curtea Constituțională a reținut că legea care aprobă o ordonanță de urgență neconstituțională este ea însăși neconstituțională.
Prin urmare, nu mai există temei pentru a susține legalitatea actului administrativ atacat atât timp cât Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 a fost desființată în cadrul controlului de neconstituționalitate.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, va admite capetele de cerere privind anularea Ordinului nr. 509/23.04.2009, emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, și obligarea Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale să îl reintegreze pe reclamantul în funcția deținută anterior datei de 25.05.2009.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata de daune morale către reclamant, instanța urmează aor espinge atât pentru faptul că anularea actului administrativ atacat și dispoziția de reintegrare în funcție reprezintă o reparație suficientă pentru eventualul prejudiciu moral cauzat reclamantului prin eliberarea nelegală din funcția publică de conducere pe care a deținut-o, cât și pentru faptul că reclamantul nu a efectuat o evaluare a întinderii pretinsului prejudiciu.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, instanța reține că nu este îndeplinită condiția pagubei iminente prevăzută de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Paguba iminentă care trebuie să fie rezultatul executării actului administrativ atacat, este definită prin art. 2 lit. s din Legea nr. 554/2004, ca fiind un prejudiciu material, viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Paguba a cărei iminentă producere ar fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ fiscal trebuie să fie indicată și probată în concret, nu doar afirmată de reclamant, și preluată ca atare de instanță, cum se solicită în speță.
În prezenta cauză nu s-a administrat nici o probă din care să rezulte măcar bănuiala, dacă nu faptul cert, credibil și veridic, că executarea actului administrativ atacat ar produce reclamantului ori altei persoane o pagubă iminentă.
Așa fiind, Curtea va respinge cererea reclamantului de suspendare a executării Ordinului nr. 509/23.04.2009 emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Curtea va respinge și excepția lipsei obiectului deoarece împrejurarea că reclamantul a fost transferat în interesul serviciului de la Inspectoratul Teritorial d e Muncă V la Inspectoratul Teritorial d e Muncă I pe funcția publică de inspector de muncă nu are nici o relevanță în prezenta cauză sub aspectul verificării legalității și temeiniciei actului administrativ atacat, acesta producând efecte juridice și după realizarea transferului în interes de serviciu.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, Curtea reține că decizia nr. 1257/07.10.2009 prin care Curtea Constituțională a constat că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 758 din 06.11.2009, după data pronunțării prezentei hotărâri judecătorești.
În aceste împrejurări, de vreme ce Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 a stat la baza emiterii actului criticat, este evident că sesizarea Curții Constituționale, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, este admisibilă în raport cu data de 02.11.2009.
Și excepția inadmisibilității acțiunii urmează a fi respinsă deoarece admiterea ei îl pune pe reclamant într-o situație injustă, constând în blocarea accesului la justiție atât timp cât este evident, având în vedere apărările pârâtului formulate în prezenta cauză, că era inutil să solicite acestuia revocarea actului în condițiile în care până la data pronunțării sentinței nu au apărut elemente de natură să ducă la concluzia că pârâtul ar avea intenția de a restabili situația anterioară emiterii ordinului a cărui anulare s-a solicitat.
Dimpotrivă, la data de 06.10.2009, cu o zi înainte de ziua în care Curtea Constituțională trebuia să se pronunțe asupra constituționalității Legii de aprobare a Ordonanței de urgență nr. 37/2009, a fost adoptată o nouă ordonanță de urgență prin care se abrogă Ordonanța de urgență nr. 37, aprobată prin lege de Parlament, și se preia integral conținutul acesteia în ciuda faptului că prin această ultimă ordonanță de urgență se perpetuează construcția juridică apreciată de Curtea Constituțională ca fiind deficitară, confuză și neconstituțională.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Respinge excepțiile lipsei obiectului acțiunii, inadmisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, precum și excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite acțiunea formulată de reclamantul, din I,-, --4,. A,. 6, jud. I, cu domiciliul ales la, din I,-,. 570,. C,. 15, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu sediul în B, str. - -, nr. 2-4, sector 1, și, în consecință:
Anulează Ordinul nr. 509/23.04.2009, emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Obligă pe pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale să îl reintegreze pe reclamantul în funcția deținută anterior datei de 25.05.2009.
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata de daune morale către reclamant.
Respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 509/23.04.2009 emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare pentru dispoziția referitoare la cererea de suspendare a executării actului atacat și în 15 zile de la comunicare pentru celelalte dispoziții.
Pronunțată în ședința publică din 02.11.2009.
Președinte
--- -
Grefier
- -
și tehnoredactat:, 4 ex.
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian
