Anulare act administrativ . Decizia 583/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--23.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.583
Ședința publică din 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T împotriva încheierii de ședință din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - - T, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentă consilier juridic, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, factura nr.-/07.04.2009 reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Instanța pune în discuție admisibilitatea recursului în raport de încheierea atacată și nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul atât pe problema ridicată de instanță, cât și dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei precizează faptul că aceasta este o încheiere interlocutorie, și în consecință, poate fi atacată cu recurs. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin încheierea de ședință din 4 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa dispus trimiterea cauzei privind pe reclamanta - - T împotriva pârâtei Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, având ca obiect anularea hotărâre, la completul Comercial cu termen de judecată la data de 03.03.2009.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Având în vedere natura juridică a cauzei, respectiv caracterul de litigiu comercial nepatrimonial, în baza dispozițiilor art. 99 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, trimite cauza la CM 1 comercial cu termen de judecată la data de 03.03.2009, pentru următoarele considerente:
În speță s-a solicitat de către un comerciant anularea unei hotărâri emisă de adunarea generală a membrilor T, care este o organizație creată în scopul de a reprezenta, apăra și susține interesele membrilor și ale comunității de afaceri în raport cu autoritățile publice și cu organismele din țară și din străinătate, conform cap. 1 art. 1 alin. 1 din Legea nr. 335 din 3 decembrie 2007, camerelor de comerț din România, ce stipulează că,(1) Camerele de comerț sunt organizații autonome, neguvernamentale, apolitice, fără scop patrimonial, cu personalitate juridică, create în scopul de a reprezenta, apăra și susține interesele membrilor lor și ale comunității de afaceri în raport cu autoritățile publice și cu organismele din țară și din străinătate.
Pârâta în calitate de organizație județeană este constituită de comercianții și nu printr-un act normativ emis de forul legislativ, care să-i atribuie calitate de instituție publică ce emite acte administrative, în regim de putere publică, aspect ce reiese din disp. art. 2 alin. 1 din Legea nr. 335 din 3 decembrie 2007, camerelor de comerț din România, care stipulează că,(1) Comercianții, indiferent de domeniul de activitate, pot constitui în reședințele de județ și în municipiul B camere județene, destinate promovării intereselor membrilor lor pentru dezvoltarea comerțului, industriei, agriculturii și serviciilor, corespunzător cerințelor economiei de piață.
Din dispozițiile art. 4 din Legea nr. 335/2007, ce reglementează,atribuțiile principale" ale camerelor județene nu reiese că acestea emit acte administrative ce cad sub incidența Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care este o lege specială, ce reglementează o competență specială.
Pârâta invocă dispozițiile Art. 2 alin 1 lit. b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dispoziții în baza căreia atribuie pârâtei calitatea de instituție de utilitate publică, însă instanța nu poate împărtășii acest punct de vedere dat fiind faptul că aceste dispoziții legale stipulează că,sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Ori, pârâta conform dispozițiilor arătate mai sus nu este o persoană juridică de drept privat și nici nu a obținut statut de utilitate publică și nu a fost autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Legea nu prevede statutul de utilitate publică pentru camerele de comerț județene, ci numai expres, pentru Camera Națională, că modalitatea de acordare a statului de utilitate publică este cea prevăzută de nr.OG 26/2000- Capitolul VI, iar pârâta nu deține o hotărâre de guvern care să-i confere acest statut.
Susținerile pârâtei cum că acest statut de utilitate publică este stabilit prin prevederile art. 2 din Statutul-cadru al camerelor de comerț județene sunt nefondate întrucât acest Statut este un -act ce are puterea de a reglementa relațiile din interiorul organizațiilor de acest gen fără a avea puteri legislative.
Mai mult nu este suficientă calitatea de instituție de utilitate publică, ci aceasta trebuie si să emită acte administrative.
Hotărârea contestată de către reclamantă se referă la,aprobarea modificării statutului pârâtei, hotărâre ce nu poate sub nici o formă să fie calificată ca fiind un act administrativ, întrucât s-ar încălca grav dispozițiile legii speciale ale contenciosului administrativ.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs pârâta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul este inadmisibil.
Curtea, observă că, sunt supuse recursului hotărârile judecătorești, la care face trimitere art.299 alin.1 Cod procedură civilă, așa cum sunt ele prevăzute în art.255 din același act normativ. Nici o normă de procedură nu consacră măsura luată de instanța de fond, aceea de trimitere a unei cauzei de la o secție a unei instanțe la o altă secție a aceleași instanțe, ca o soluție posibilă în soluționarea litigiilor cu care sunt învestite instanțele de judecată, în condițiile legii.
Soluția instanței de fond nu este una judiciară, în sensul codului d e procedură civilă, ci are o natură exclusiv administrativă, motiv pentru care măsura prin care s-a dispus trimiterea cauzei la o altă secție, și în consecință reînregistrarea dosarului la acea secție în cadrul aceleași instanțe de judecată nu îmbracă forma juridică a unei hotărâri judecătorești, în sensul art.255 Cod procedură civilă, normă legală care definește forma actelor juridice pe care le emite instanța în cursul judecății.
Pe de altă parte, observă Curtea, în art.304 pct.3 Cod procedură civilă este reglementat motivul de casare a unei hotărâri judecătorești când aceasta s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, astfel că după soluționarea cauzei printr-o hotărâre judecătorească, în sensul art.255 Cod procedură civilă, chestiunea privind competența materială în soluționarea cauzei va fi tranșată cu acea ocazie.
În consecință, potrivit art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de reclamanta - -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - - T împotriva Încheierii din ședința publică din 4.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 15.04.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. 18.05.2009
tehnored. - 18.05.2009; 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
