Anulare act administrativ . Sentința 59/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.59/CA
Ședința publică din data de 17 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea promovată în contencios-administrativ de reclamanta - PRIM SRL - cu sediul în C,-, județ C, în contradictoriu cu pârâtul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C, bd. - nr.18, județul C, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 17 februarie 2010 când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.27/36/06.01.2010 pe rolul acestei instanțe, reclamanta - Prim SRL, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice C, a solicitat:
- desființarea Deciziei nr. 144/15.12.2009 emisă de ANAF - Direcția Generala a Finanțelor Publice Constanta, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată în cuantum de 581.248 lei stabilite prin raportul de inspecție fiscală nr. 6406/5.10.2009 întocmită de către - Constanta în baza Raportului de inspecție fiscala din 1.10.2009;
- anularea parțială a Deciziei nr. 144/15.12.2009 și a raportului de inspecție fiscală din data de 1.10.2009, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația reclamantei pentru suma de 12.275 lei TVA și 7.112 lei majorări de întârziere.
În motivarea cererii, a arătat că, în fapt, rin p. raportul de inspecție fiscală din data de 1.10.2009 întocmit de - Constanta s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plată pentru perioada ianuarie 2004-ianuarie 2009 s-a procedat la majorarea bazei impozabile cu cheltuieli nedeductibile în cuantum total de 1.397.724 lei, din care suma de 143.769 lei reprezintă prestări servicii de depozitare mobilier, manopera, consultanta, asistenta juridica, supraveghere lucrări pentru care societatea nu a prezentat documente justificative privind necesitatea prestării în scopul activităților desfășurate, iar suma de 1.212.494 lei reprezintă contravaloarea otelului beton achiziționat în luna iulie 2008 de la, în baza facturilor nr. 364/08.07.2008 și 368/28.07.2008.
Aceste tranzacții au fost analizate de organe de inspecție din cadrul Direcția Generală Coordonare Inspecție Fiscală care, prin Procesul verbal nr.10 din 13.08.2009 au stabilit ca respectivele achiziții nu sunt reale deoarece între firme au circulat doar documente, fără să existe marfă -betonul).
Drept urmare, organul fiscal din cadrul - Constanta a stabilit ca, în conformitate cu prevederile art.21 alin.(l) coroborate cu alin.(4) lit.m) din Codul fiscal, suma de 1.212.494 lei reprezintă cheltuială nedeductibilă la calculul impozitului pe profit.
Aferent acestor cheltuieli nedeductibile organul de inspecție a stabilit un impozit pe profit în cuantum de 193.999 lei (1.212.494 x 16%), pentru care a calculat majorări de întârziere până la data de 28.09.2009.
In ceea ce privește, urmare datelor suplimentare intervenite cu ocazia verificării impozitului pe profit și a verificării efectuate de -GC. B prin Procesul verbal din 13.08.2009, în baza Referatului pentru solicitarea reverificării și a Deciziei de reverificare nr.282/2009 organul de inspecție a procedat la reverificarea perioadei 01.01.2007-31.01.2009, care a mai făcut obiectul unei inspecții fiscale finalizate prin Raportul de inspecție din data de 16.03.2009, având ca obiect soluționarea cererii de rambursare rezultata din Decontul de taxa nr.- din 25.02.2009.
Cu aceasta ocazie s-a constatat ca societatea nu întrunește condițiile de deducere prevăzute la art.145 alin.(2) din Legea nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru taxa în valoare de 242.649 lei, compusă din:
a) 3.962 lei dedusă în luna ianuarie 2007 din factura nr. -/24.01.2007 emisă de - SRL reprezentând depozitare mobilier;
b) 219 lei dedusă în luna februarie 2007 din factura nr. -/26.02.2007 emisă de reprezentând manopera;
c) 760 lei dedusă în luna octombrie 2007 din factura nr. 122/29.10.2007 emisă de Cabinet avocat reprezentând asistenta juridica;
d) 684 lei dedusă în luna decembrie 2007 din factura nr. 10076/05.12.2007 emisă de - -Instalatii SRL reprezentând consultanta;
e) 6.650 lei dedusă în luna septembrie 2008 din factura nr. 005/05.09.2008 emisă de - & ion SRL, reprezentând consultanță. Pentru toate aceste servicii se susține că societatea nu a prezentat organului de inspecție documente care să justifice necesitatea prestării în folosul operațiunilor sale impozabile.
f) 230.373,83 lei aferentă facturilor nr.364/08.07.2008 și 368/28.07.2008 emise de în valoare totală de 1.442.867,58 lei, reprezentând beton, achiziții care au fost analizate de - GC. B constatându-se ca sunt nereale întrucât între firme au circulat doar documente, fără să existe marfa.
Aferent stabilită suplimentar în sumă de 242.649 lei organul de inspecție a calculat majorări de întârziere în cuantum de 98.803 lei, până la data de 28.09.2009.
Totodată, organul de inspecție a stabilit că fapta de a evidenția în actele contabile cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale intră sub incidența prevederilor art.9 alin.(l) lit. c) din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
In baza constatărilor cu privire la impozitul pe profit și A din Raportul de inspecție fiscală din 01.10.2009 a fost întocmită Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală nr.6406 din 05.10.2009.
A arătat că prin adresa înregistrată la - Constanta sub nr. 7335/03.11.2009, Prim - în insolventa, prin administratorul special, a contestat parțial cuantumul obligațiilor fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală nr. 6406/05.10.2009, susținând că, înceea ce privește impozitul pe profit, măsura privind majorarea bazei de impozitare cu cheltuielile reprezentând contravaloarea a 373 to beton de diferite dimensiuni aprovizionat cu factura nr. 364 din 08.07.2008 în valoare de 425.993,75 lei și cu factura nr. 368 din 28.07.2008 în valoare de 786.500 lei emise de decizia nu este motivată în fapt, organul de inspecție limitându-se la a preciza doar că aceste achiziții nu sunt reale și că între firme au circulat doar documente, constatări care au fost înscrise în Procesul verbal încheiat în data de 13.08.2009 de către inspectori din cadrul ANAF-Directia Generală Coordonare Inspecție Fiscală, act care în opinia sa, nu face obiectul Deciziei atacate.
A mai susținut că organul de inspecție a ignorat operațiunile pe care societatea le-a derulat și anume faptul că aceste materiale au fost consumate în procesul de producție și ca s-au înregistrat venituri din lucrări de construcții-montaj în cuantum de 7.584.849 lei corespunzătoare consumului și punerii în opera a acestor materiale, emițându-se 7 facturi către beneficiarul Prim SRL în baza devizelor acceptate pentru obiectivul "-mbient" care cuprind și -betonul aprovizionat în baza celor 2 facturi emise de furnizorul
De asemenea, a subliniat că neconcordantele înscrise în documentele de primire a -betonului constatate de către organele de inspecție din cadrul ANAFD.GC. prin Procesul verbal din 13.08.2009 și în baza cărora s-a concluzionat ca operațiunile sunt fictive, sunt simple erori de completare, învederând că semnătura de primire a mărfurilor de pe avizele în baza cărora s-au primit este un element pe care nr.2226/2006 nu îl precizează ca fiind obligatoriu de completat și că mărfurile au fost date în consum în ziua primirii, în baza bonurilor de consum vizate de inginerul-șef responsabil cu executarea lucrării și care au fost întocmite pe locuri de consum, respectiv "blocul ", în conformitate cu prevederile cuprinse în anexa 2 M. n 1850/2004.
In ceea ce privește neconcordanța dintre data recepției mărfurilor și data întocmirii -urilor care coincide cu data facturilor (care centralizează mai multe avize) și nu cu data avizelor de expediție în baza cărora s-au primit în gestiune, a susținut că acest fapt se datorează întocmirii -urilor la sediul administrativ și nu pe șantier unde s-au primit mărfurile dar ca ele au fost semnate de gestionar care confirmă astfel recepția bunurilor și că aceasta eroare este sancționată de Legea nr. 82/1991, republicată cu amendă contravențională, fapt care nu atrage insa anularea realității operațiunilor.
Cu privire la circuitul -betonului redat în Procesul verbal din 13.08.2009, a învederat că organul de inspecție nu a specificat prevederea legală conform căreia avea obligația de a verifica dacă furnizorii furnizorului sau exista și dacă operațiunile derulate între aceste societăți sunt reale, subliniind că a derulat operațiuni comerciale numai cu neavând nici o legătură cu din G și din B, ale căror tranzacții sunt considerate fictive de către organele de inspecție.
Referitor la temeiul de drept invocat de organul de inspecție privind nedeductibilitatea cheltuielilor în cuantum de 1.212.494 lei reprezentând contravaloarea cantității de 373 to beton, respectiv art.21 alin.(l) din Codul fiscal, a apreciat că acesta dă dreptul de deducere a cheltuielilor înregistrate de societate deoarece s-au înregistrat venituri în sumă de 7.584.849 lei reprezentând lucrări de construcții-montaj în baza unor devize în care a fost inclus și otelul beton aprovizionat.
Concluzionând, arată că aprovizionarea cu cantitatea de 3 73 to beton este o operațiune reală iar cheltuielile în suma de 1.212.494 lei cu consumul acestor materiale sunt deductibile.
In ceea ce privește contestația formulată împotriva taxei pe valoarea adăugatăîn cuantum de 242.649 lei, a precizat că aceasta se compune din taxa în cuantum de 12.275 lei aferentă unor facturi de prestări servicii pe care societatea le-a primit în perioada ianuarie 2007-septembrie 2008 i taxa în cuantum de 230.374 lei aferenta celor 2 facturi de aprovizionare cu beton de la.
a) Referitor la. în cuantum de 12.275 lei compusa din:3.962 lei + 219 lei + 760 lei + 684 lei + 6.650 lei, a arătat că aceasta este aferentă unor facturi de prestări servicii primite în perioada ianuarie 2007-sept.2008, perioadă care a mai fost supusă inspecției fiscale prin acte de control încheiate anterior și prin care s-a recunoscut dreptul de deducere a acestei taxe.
Invoca totodată prevederile art.105 alin.(3) din nr.OG92/2003 republicată susținând că organul de inspecție nu demonstrează faptul că au intervenit date suplimentare de natura celor enumerate la pct. 102.4 din Normele Metodologice de aplicare a art.105, față de cele care erau cunoscute la inspecția fiscală precedentă, motiv pentru care apreciază că nu se justifica stabilirea ca obligație fiscală suplimentara a în cuantum de 12.275 lei.
b) în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată în cuantum de 230.373,83 lei rezultată din cele 2 facturi de aprovizionare cu -beton emise de, susține că aceasta întrunește condițiile de deducere prevăzute la art.145 și 146 din Codul fiscal deoarece facturile sunt întocmite în conformitate cu cerințele art. 155 alin.(5) din Cod, bunurile au fost livrate de furnizor cu avize de expediție și au intrat în patrimoniul societății, fiind utilizate în folosul operațiunilor taxabile, respectiv la construcția obiectivului -mbient care a făcut obiectul facturilor de venituri emise către Prim.
Prin decizia nr. 144/15.12.2009 organul fiscal a făcut aplicarea art. 214 din OG 92/2003 republicată și a dispus suspendarea soluționării contestației până la soluționarea definitivă a cauzei penale, reținând că "între stabilirea obligațiilor bugetare de către organul de inspecție urmare Raportului de inspecție fiscală din 01.10.2009 care a stat la baza întocmirii Deciziei de impunere nr. 6406/05.10.2009 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativă.
Astfel, organele de cercetare penală, în speță Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție urmează a analiza și soluționa plângerea penală formulată de ANAF-Direcția Generală Coordonare Inspecție Fiscală B și a se pronunța asupra realității tranzacțiilor cu beton și a legalității celor două facturi emise de - SRL către Prim. precum și asupra implicării cu buna știința a reprezentantului legal al societății în fapta de evaziune fiscală, evidențierea în acte contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, în scopul diminuării obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat".
Critică Decizia nr. 144/15.12.2009 emisă de ANAF-Directia Generală a Finanțelor Publice Constanta și Raportul de Inspecție Fiscală din data de 01.10.2009, pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Cu privire la suspendarea soluționării contestației până la soluționarea cauzei penale, potrivit rt.214 din OG 93/2003, organul de soluționare competent nu este obligat să suspende judecata, ci "poate" suspenda soluționarea cauzei atunci când se ivesc indiciile unei infracțiuni, dacă se face dovada că intr-adevăr sesizarea organului de urmărire penală a avut loc pentru o faptă care ar avea înrâurire asupra soluționării contestației; or, în cauză au fost prezentate simple ipoteze și s-au făcut afirmații neprecise care nu pot conduce la întreruperea și paralizarea cursului judecații contestației.
Măsura suspendării este de natură a crea reclamantei prejudicii, câtă vreme organul fiscal a dispus instituirea de masuri asigurătorii asupra conturilor Prim până la concurența sumei de 703.287 lei. (decizia nr. 5465/28.08.2009).
Cu privire la taxa pe valoarea adăugata în valoare de 12.275 lei și accesorii, arată că axa pe valoare adăugată în valoare de 12.275 lei (compusă din 3.962 lei; 219 lei; 760 lei; 684 lei; 6.650 lei) este aferentă unor facturi de aprovizionare prestări servicii pe care societatea le-a primit în perioada ianuarie 2007-septembrie 2008, "care așa cum este precizat în raportul de inspecție fiscală, la pagina 5, este perioada supusă inspecției fiscale prin acte de control încheiate anterior. Ultima inspecție fiscală care a verificat taxa pe valoare adăugată încheiată în 16.03.2009 a cuprins perioada până la 31.01.2009, care a verificat și aspectele precizate mai sus.
Conform OG 92/2003, republicată, art. 105 alin(l), "Inspecția fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt și raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere". în HG 1050/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedura fiscală, la pct. 102.1 se prevede că: "La examinarea stării de fapt fiscale pentru stabilirea bazei de impunere, organul fiscal competent va avea în vedere toate documentele justificative și evidentele financiar-contabile și fiscale care constituie mijloace de probă și sunt relevante pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor fiscale".
A (3) al art.105 din OG 92/2003, republicată precizează faptul că" Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora".
In normele de aplicare a /2003, pct. 102.4 prevede că "Datele suplimentare, necunoscute organelor de inspecție fiscală la data efectuării inspecției fiscale la un contribuabil, pe care se fundamentează decizia de reverificare a unei anumite perioade, pot rezulta în situații, cum sunt:
a)efectuarea unui control încrucișat, potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) lit. c) din Codul d e procedură fiscală, asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte și contribuabilul în cauză;
b)obținerea pe parcursul acțiunilor de inspecție fiscală efectuate la alți contribuabili a unor documente sau informații suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului, intr-o perioadă care a fost deja supusă inspecției fiscale;
c)solicitări ale organelor de urmărire penala sau ale altor organe ori instituții îndreptățite potrivit legii;
d)informații obținute în orice alt mod, de natura să modifice rezultatele controlului fiscal anterior."
Din raportul de inspecție fiscală pct. 2.2 alineatele 1-5, în care sunt invocate sumele arătate mai sus rezultă nu sunt respectate prevederile art. 105 din Codul d e procedură fiscală, organele de control nu demonstrează ca au intervenit elemente noi pentru aceste constatări față de cele care erau cunoscute la inspecția fiscală precedentă, motiv pentru care nu se justifică ajustarea datoriei către buget în sensul majorării TVA de plata cu suma de 12.275 lei.
Normele de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG 44/2004, pct.45, alin (2), lit. a), actul normativ face referire la bunuri aprovizionate iar în cazul documentelor arătate mai sus obiectul facturilor emise de furnizor sunt prestații efectuate de aceștia pentru activitatea societății. Deoarece nu există încălcări privind dreptul ded educere a acestor aprovizionări de servicii, organele fiscale care au verificat societatea în perioada anterioară au dat dreptul de deducere a TVA în suma totală de 12275 lei aferent acestor facturi prezentate mai sus.
Concluzionând, solicită admiterea acțiunii și să se dispună anularea actelor administrative fiscale atacate în ceea ce privește suma de 12.275 lei la care se adaugă accesorii și desființarea deciziei nr. 144/15.12.2009 prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației pentru celelalte sume și trimiterea cauzei la organul fiscal pentru soluționarea contestației pe fond.
In drept, a invocat Legea nr.554/2004; Codul d e procedură fiscală; Codul fiscal; Normele de aplicare a Codului fiscal.
În dovedirea cererii a depus la dosar, în copie certificată, Raportul de Inspecție fiscală din 1.10.2009; Decizia nr. 144/15.12.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanta; contestația formulată de reclamantă, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5465/28.08.2008 asupra conturilor Prim
Pârâta, legal citată nu a depus întâmpinare.
Examinând cererea prin prisma probelor administrate în cauză Curtea constată următoarele:
Reclamanta - Prim SRL a contestat Decizia nr. 144/15.12.2009 a DGFP C, în ceea ce privește măsura suspendării soluționării contestației formulate împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale în cuantum de 581 248 lei, stabilite în baza raportului de inspecție fiscală din 1.10.2009, precum și referitor la măsura nededucerii TVA-ului în cuantum de 12 275 lei și stabilirii de majorări de întârziere de 7112 lei pentru acest debit.
Măsura suspendării soluționării contestației formulate împotriva deciziei de impunere a fost argumentată de organul fiscal pe interdependența între acest act administrativ fiscal și plângerea penală formulată de ANAF - Direcția Generală Coordonare Inspecție Fiscală B, sens în care au fost invocate prevederile art. 214, alin.(1) și (3) din OG nr.92/2003 republicată.
Această măsură de temporizare a soluționării cauzei în fața organului fiscal este facultativă, fiind dispusă prin decizie motivată, iar înlăturarea măsurii se poate face doar în condițiile în care se dovedește că există argumente cu forță juridică superioară celor avute în vedere de organul fiscal, care să determine continuarea judecății în sistemul jurisdicției administrative.
Deși reclamanta - Prim SRL Cap retins, în susținerile sale, că organul de inspecție a procedat la reverificarea perioadei 01.01.2007 - 31.01.2009, fără a interveni, în opinia reclamantei, date noi care să determine această măsură, Curtea reține caracterul neîntemeiat al acestor susțineri.
Din adresa depusă la fila 44 reiese că motivul reverificării îl constituie apariția unor date suplimentare, de natură să schimbe rezultatele inspecției fiscale, respectiv existența a două facturi emise de - SRL către - Prim SRL, în care au fost înscrise mai multe livrări fictive de beton, în valoare totală de 1 442 867, 58 lei, din care 230 373, 83 lei TVA.
Măsura reverificării contribuabilului - Prim SRL C are un caracter legal, fiind incidente dispozițiile art. 105, alin. (3) din OG nr. 92/2003 și ale normelor metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003, aprobate prin HG nr. 1050/2004, potrivit cărora " prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora."
Astfel, constatându-se apariția unor elemente suplimentare ce au fost evidențiate în adresa înregistrată la DGFP sub nr. -/19.08.2009, Curtea reține legalitatea măsuri reverificării perioadei 01.12.2007 - 31.01.2009.
Rezultatele noii inspecții fiscale au fost consemnate în raportul din 01.10.2009, în baza căruia s-a emis decizia de impunere nr. 6406/05.10.2009 a DGFP C, decizie contestată în fața organului fiscal, a cărei soluționare a fost suspendată prin decizia nr. 144/15.12.2009.
Fiind înregistrată plângerea penală nr. -/17.09.2009 formulată de ANAF -Direcția Generală Coordonare Inspecție Fiscală împotriva fostului administrator și fostului director economic al - SRL, în cadrul dosarului penal nr. 106/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, în ceea ce privește utilizarea și emiterea de facturi false referitoare la livrări fictive de beton către - Prim SRL C, Curtea reține incidența prevederilor art. 214, alin. (1) și (3) din OG nr.92/2003, în sensul existenței unei sesizări a organului de control fiscal în legătură cu indiciile unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă."
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că se impune a fi menținută măsura suspendării soluționării contestației formulate împotriva deciziei nr. 6406/05.10.2009, cererea reclamantei în sensul desființării acestei măsuri fiind nefondată.
În ceea de privește solicitarea - Prim SRL C de a anula parțial decizia nr. 144/15.12.2009 și raportul de inspecție fiscală din 01.10.2009, prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația pentru suma de 12 275 lei reprezentând TVA și 7112 lei majorări de întârziere, Curtea a reținut anterior legalitatea măsurii de reverificare a contribuabilului pentru perioada 01.12.2007 - 31.01.2009, reverificare ce a fost dispusă și pentru celelalte operațiuni ce au fost luate în calcul la stabilirea TVA rambursată către - Prim SRL.
În aceste condiții s-a procedat la verificarea impozitului pe profit pe perioada 2007-2008, impozit ce nu a mai făcut obiectul vreunei inspecții anterioare, iar în raportul din 1.10.2009 s-a reținut că societatea a înregistrat o serie de facturi pentru prestări servicii în alt scop decât cel corespunzător obiectului de activitate al reclamantei. Pentru aceste sume s-a constatat de către inspectorii fiscali că - Prim SRL nu era îndreptățită să deducă TVA în cuantum de 12 275 lei, pentru această sumă fiind calculate și majorări de întârziere de 7112 lei.
În contra celor reținute prin raportul de inspecție fiscală din 1. 10. 2009, reclamanta nu a făcut nicio dovadă că respectivele prestări de servicii au fost realizate în folosul operațiunilor sale din obiectul de activitate, fapt pentru care Curtea reține legalitatea măsurii dispuse de organul fiscal, menținând această măsură prin respingerea acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea promovată de reclamanta - PRIM SRL - cu sediul în C,-, județ C, în contradictoriu cu pârâtul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C, bd. - nr.18, județul
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 17 februarie 2010.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
4 ex/
Emis 2 comunicări /
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim
