Anulare act administrativ . Decizia 64/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.64
Ședința publică din 21.01.2010
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T precum și recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 313/20.III.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente, consilier juridic în reprezentarea pârâtelor recurente și intimată - autorități vamale, și consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentanta pârâtelor recurente și intimată - autorități vamale depune delegație.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului pe care l-a formulat, modificarea în parte a sentinței atacate cu privire la debitul principal, arătând că toate formalitățile privind tranzitul vamal au fost încheiate conform adresei nr.52838/23.10.2009 depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. Mai solicită respingerea recursurilor pârâtelor ca nefondate.
Reprezentanta pârâtelor recurente autorități vamale solicită admiterea recursurilor atât a Tc ât și a prin T, pentru motivele formulate în scris, și respingerea recursului formulat de reclamantă ca neîntemeiat, având în vedere că la debitul principal există și accesorii.
Reprezentantul pârâtei recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicită admiterea recursului propriu precum și cel formulat de autorităților vamale pentru motivele arătate în scris.
După dezbateri dar înainte de încheierea ședinței de judecată, reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 313/20.03.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea reclamantei împotriva pârâților Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale T, Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T, a anulat decizia nr. 5190/23.05.2008 și Decizia nr. 1746/228/06.10.2008 în ceea ce privește plata accesoriilor și a obligat pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale la calculul accesoriilor având ca punct de plecare comunicarea Deciziei 5190/23.05.2008 și a menținut celelalte dispoziții ale deciziilor. Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că în urma unui control efectuat de T, s-a constat că la data de 31.10.2005 a fost emis tranzitul vamal nr. 05ROTM- având ca destinație BV Aeroport Otopeni având ca principal obligat pe reclamanta - SRL, care avea obligația să prezinte mărfurile intacte împreună cu declarația vamală de tranzit și documentele însoțitoare la biroul vamal de destinație, în termenul acordat respectiv data de 04.11.2005, dar transportul și documentele aferente nu sunt înregistrate în evidențele biroului vamal de destinație, motiv pentru care a fost emisă decizia pentru regularizarea situației nr. 5190 din 25.05.2008, prin care a fost obligată la plata sumei totale de 199.298 RON ( cu titlu de taxe vamale-115 lei, comision vamal 2669 lei, TVA -101.961 lei, majorări de întârziere - 94.553 lei ). Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație, contestație ce a fost respinsă prin Decizia nr. 1746/228/06.10.2008.
Tribunalul nu a putut reține apărarea reclamantei cu privire la faptul că deși nu s-a încadrat în termenul acordat, a încheiat tranzitul vamal, deoarece nu a prezentat documente din care să rezulte că transportul și documentele aferente au fost înregistrate la biroul vamal de destinație, iar traducerile facturilor prezentate nu suplinesc documentele emise de autoritățile vamale.
În ceea ce privește modul de calcul al accesorilor constând în majorări de întârziere pentru TVA și accize, care au fost calculate începând cu data de 05.11.2005, instanța a reținut că, deși potrivit art. 115 al 1 OG 92/2003, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plata acesta datorează dobânzi și penalități de întârziere, acest articol nu poate fi interpretat decât coroborat cu prev. art. 111 al.2 OG 92/2003 potrivit cărora pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii stabilite potrivit legii, termenul de plata se stabilește în funcție de data comunicării acestora, iar art. 119 din OG 92/2003 stabilește că pentru neachitarea la scadență a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere. Ori, în cauza de față organul vamal a calculat dobânzi și penalități de întârziere pentru o perioada anterioară comunicării deciziei de regularizare nr. 5190/23.05.2008, aspect ce vine în contradicție cu dispozițiile legale mai sus enunțată.
Astfel decizia nr. 1746/228/06.10.2008 DGFP T care menține în întregime decizia nr. 5190 T este parțial nelegală în ceea ce privește modul de calcul al accesoriilor aferente sumei de plată, motiv pentru care cele două acte administrative vor fi anulate în parte, în sensul înlăturării obligației de plată a sumei de - 94.553 lei, iar pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale va fi obligată la calculul accesoriilor având drept punct de plecare comunicarea Deciziei 5190/23.05.2008.
În temeiul art. 275 Cod procedură civilă, tribunalul obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise.
În cauză au declarat recurs reclamanta și pârâtele T și prin Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale
Recurenta reclamantă critică sentința pentru nelegalitate și solicită modificarea sentinței în sensul admiterii în tot a acțiunii.
Recurenta critică prima instanță pentru că a menținut impunerea pentru debitul principal în sumă de 104.745 lei pe care nu-l datorează pentru că mărfurile care au făcut obiectul tranzitului și care au avut ca exportator societatea Romania au fost îmbarcate în avion pentru Japonia, pentru firma, deci au fost reexportate, au părăsit teritoriul țării noastre și în concluzie pentru aceste mărfuri nu se datorează taxe vamale. Aceste mărfuri funcționează sub regim de perfecționare activă, capitol distinct din Codul Vamal și faptul că aceste mărfuri nu sunt supuse dr. de import și măsurilor de politică comercială este prevăzut de dispozițiile art. 134 aliniatul 1 punctul a din Legea nr. 86/2006. De altfel solicită să se observe că a depus la dosarul cauzei documente comerciale cu care a încercat să dovedească că mărfurile au părăsit teritoriul României și au ajuns în Japonia, deci au fost reexportate, iar pe de altă parte a depus Autorizația de Activă societății, ceea ce înseamnă că marfa care are ca exportator această societate funcționează sub regimul de perfecționare activă și se încadrează la dispozițiile art. 134 aliniatul 1 punctul a din Legea nr. 86/2006. Numai că din păcate din toate înscrisurile și susținerile sale, instanța de fond nu prea a reținut nimic. Tribunalul a respins acțiunea sa prin care a solicitat anularea în totalitate a deciziei nr. 5190/2008 motivând că înscrisurile depuse nu suplinesc documentele emise de autoritățile vamale. Tribunalul n-a menționat nimic despre susținerile sale legate de autorizația de perfecționare activă și despre faptul că aceste mărfuri reexportate în afara teritoriului vamal al României, cum este cazul mărfurilor sale, nu sunt supuse dreptului de import sau măsurilor de politică monetară. Deci tocmai aceasta era ideea că pentru aceste mărfuri nu se plătesc taxe vamale. Faptul că tranzitul nu s-a încheiat în termen și că mărfurile nu apar în documentele biroului vamal este o altă problemă.
Este vorba de o contravenție pentru care au fost sancționați contravențional, depunând în acest sens la dosarul cauzei procesul verbal de contravenție și a plătit amenda contravențională. Ideea în această speță este că mărfurile respective nu sunt supuse taxelor vamale - taxe vamale, comision vamal și TVA, în valoare de 104.745 lei - bani care consideră că nu se datorează.
În susținerea afirmațiilor legate de realizarea operațiunilor vamale de tranzit prin comisionarul vamal, recurenta a invocat adresa nr. 52838/23-2009, emisă de Biroul vamal Otopeni, depusă la fila 32 din dosarul Curții de Apel Timișoara.
Recurentele T și prin Direcția regională vamală pentru accize și operațiuni vamale T critică sentința cu aplicarea art. 304 punctul 9.pr.civ. pentru că s-a admis cererea de anulare a majorărilor de întârziere.
Astfel, recurentele pârâte susțin că sentința este nelegală în raport cu prevederile, art. 255 din Legea nr. 86/2006 care prevăd că, dacă cuantumul drepturilor nu a fost achitat în termenul stabilit: b) se percep majorări de întârziere, potrivit normelor în vigoare".
Determinarea momentului nașterii datoriei vamale se face în urma coroborării articolelor incidente din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României respectiv art. 226 aliniatul 1 litera b coroborat cu art. 237 aliniatul 2.
Potrivit art. 226 aliniatul 1 litera b:"Datoria vamală la import ia naștere prin:
b) nerespectarea unei condiții care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unor drepturi de import reduse sau zero, în funcție de destinația lor finală."
Totodată potrivit art. 237 aliniatul 2 teza a-2-a:" Când autoritatea vamală deține informații pe baza cărora poate stabili că datoria vamală a luat naștere înainte de data constatării, cuantumul drepturilor de import sau de export se determină pe baza elementelor de taxare existente la momentul cel mai îndepărtat ce poate fi stabilit pe baza acelor informații."
Precizează că, momentul nașterii datoriei vamale este data la care contestatoarea avea obligația să încheie operațiunea de tranzit deschisă cu tranzitul vamal T1 nr. 05ROTM- respectiv data de 04.11.2005 iar pentru perioada cuprinsă între momentul nașterii datoriei vamale și plata efectivă a debitului societatea datorează majorări de întârziere calculate potrivit prevederilor Codului fiscal, respectiv a dispozițiilor art. 119 din nr.OG 92/2003 republicate:
"Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere".
Art.120 punctul 1 din nr.OG 92/2003 republicate:"Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv."
Se mai arată că potrivit art. 111 din Codul d e procedură fiscală, "Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează"-. În acest caz, scadența creanțelor datorate este stabilită de către Codul Vamal, lege ce reglementare a obligațiilor vamale. În acest sens, art. 232 aliniatul 1și 2 dispune Datoria vamală la export ia naștere și prin scoaterea mărfurilor supuse drepturilor de export de pe teritoriul vamal al României fără declarație vamală.
Datoria vamală se naște în momentul în care mărfurile părăsesc efectiv teritoriul vamal".
În concluzie, datoria vamală, principalul, a luat naștere la data la care mărfurile au părăsit efectiv teritoriu României, moment de la care organul vamal este îndreptățit la calcularea obligațiilor vamale accesorii.
Potrivit art. 120 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată "(1) Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acestei inclusiv". Aplicarea de majorări de întârziere pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale către bugetul de stat reprezintă o măsură de sancționare instituită prin legea fiscală împotriva contribuabilului care nu își achită la termenele de scadență obligațiile fiscale, constând în impozite, taxe și contribuții.
Apreciază că susținerile reclamantei, conform cărora aceasta nu datorează majorări de întârziere deoarece culpa este a comisionarului, nu poate fi primită de vreme ce, în sarcina societății reclamante a fost stabilit un debit legal iar majorările de întârziere reprezintă măsura accesorie în raport cu debitul respectiv.
Totodată. Învederează că în conformitate cu prevederile art. 255 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, "(1) Dacă cuantumul drepturilor nu a fost achitat în termenul stabilit:
a) autoritatea vamală utilizează toate căile prevăzute de legislația în vigoare, inclusiv executarea silită, pentru a asigura plata acelei sume. Prin regulamentul vamal se pot stabili prevederi speciale cu privire la garanți în cadrul regimului de tranzit;
b) se percep majorări de întârziere, potrivit normelor în vigoare".
Examinând recursurile pârâtelor T și prin Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale T, se constată că sunt fondate, motiv pentru care se admit împotriva sentinței civile nr. 313/20.III.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș. Se modifică în tot sentința în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantei împotriva pârâtelor T, Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale T și Direcția județeană pentru accize și operațiuni vamale T, pentru că:
Potrivit probelor dosarului reclamanta a fost obligată prin decizia de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal cu nr. 5190/2008 la plata unei sume de 999.298 lei din care 104.745 lei debit principal și 94.553 lei majorări de întârziere, întrucât în calitate de comisionar vamal nu a încheiat în termenul stabilit, regimul vamal de tranzit sub care a fost plasată marfa.
Drept urmare autoritatea vamală a impus-o la plata unei datorii vamale de 104.745 lei și 94.553 lei majorări de întârziere.
Reglementarea regimului juridic al majorărilor de întârziere privind creanțele bugetare se află în art. 119.pr.fiscală care prevede că, creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute în Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează, iar Codul vamal prevede la art. 232 aliniatul 1 și 2 că datoria vamală la export ia naștere și prin scoaterea mărfurilor supuse drepturilor de expert de pe teritoriul vamal al României fără declarație vamală iar datoria vamală ia naștere în momentul în care măsurile părăsesc efectiv teritoriul vamal.
Deci majorările de întârziere se datorează de la data scadenței datoriei vamale.
Prin sentință Tribunalul Timișa exonerat pe reclamantă de plata majorărilor de întârziere în temeiul art. 111 aliniatul 2 Cod procedură fiscală.
Art. 111 Cod procedură fiscală, privitor la termenele de plată ale creanțelor fiscale, dispune că acestea sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau alte legi speciale care re reglementează, iar aliniatul 2 prevede că pentru diferențele de obligații fiscale principale și cele accesorii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel litera a di aliniat prevede că data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 lunii următoare; dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 lunii următoare".
Deci art. 111 Cod procedură fiscală reglementează termenul în care trebuie plătite obligațiile fiscale principale sau accesorii, nu stabilește scadența obligației de plată, care este reglementată prin codul fiscal sau prin alte legi speciale, cum rezultă fără putință de tăgadă din textul legal suscitat.
Cum sentința s-a pronunțat cu încălcarea prevederilor art. 232 aliniatul 1 și 2 Cod vamal, se admit recursurile celor două pârâte, cu aplicarea art. 304 punctul 9.pr.civ. modificându-se sentința prin respingerea în tot a acțiunii.
În ceea ce privește recursul reclamantei, se va respinge ca nefondat pentru că sunt incidente dispozițiile art.92 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1991 de instituire a Codului Vamal Comunitar, prevede:
Regimul de tranzit extern ia sfârșit și obligațiile titularului se consideră îndeplinite atunci când mărfurile plasate sub acest regim și documentele solicitate sunt prezentate la biroul vamal de destinație în conformitate cu dispozițiile regimului respectiv.
2. Autoritățile vamale încheie regimul atunci când sunt în măsură să stabilească, pe baza comparației datelor disponibile de la biroul vamal de plecare cu cele de la biroul vamal de destinație, că regimul a luat sfârșit în mod corect".
De asemenea, art. 96 din actul normativ invocat mai sus, precizează:
"(titularul) răspunde pentru:
(a) prezentarea în vamă a mărfurilor intacte la biroul vamal de destinație în termenul prevăzut și cu respectarea întocmai a măsurilor de identificare adoptate de autoritățile vamale:
(b) respectarea dispozițiilor referitoare la regimul de tranzit comunitar".
Aceste prevederi se regăsesc și în dispozițiile art. 164 aliniatul 2 din nr.HG 1114/2001:
(2) În cadrul termenului stabilit titularul de tranzit vamal este obligat să prezinte mărfurile, împreună cu declarația vamală de tranzit și documentele însoțitoare, la biroul vamal de destinație, precum și în prevederile art. 9 litera b din Ordinul nr. 629/2005:
Pentru operațiunile de tranzit comun principalul obligat are următoarele obligații -
(c) să prezinte mărfurile intacte, împreună cu declarația de tranzit și documentele însoțitoare la biroul de destinație, în termenul acordat și să respecte măsurile de identificare dispuse de autoritatea vamală, inclusiv cele legate de sigiliile aplicate;
Astfel potrivit dispozițiile legale, titularul de tranzit vamal, respectiv este principalul obligat care avea obligația de a prezenta la biroul vamal de destinație mărfurile, în termenul prevăzut și cu respectarea întocmai a măsurilor de identificare adoptate de autoritățile vamale.
În consecință, susținerile din cererea de recurs sunt contrare dispozițiilor legale suscitate, astfel că aceasta se respinge ca nefondată conform art. 312 aliniatul 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr. 313/20.III.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică în tot sentința în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantei - SRL împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./26.01.2010
Tehnored./01.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Diana Duma
