Anulare act administrativ . Decizia 644/2008. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 644/

Ședința publică din 11 2008

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului promovat de reclamantul, domiciliat în municipiul M C,-/B, împotriva sentinței civile nr. 453 din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat pentru recurent av., iar pentru intimații intervenienți și, av., lipsă fiind pârâtul intimat Primarul municipiului M

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și timbrat cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. De asemenea se constată că pârâtul intimat municipiul MCa depus prin serviciul registratură întâmpinare la data de 14 august 2008.

Întrebate fiind părțile prezente declară că nu au cereri de formulat, împrejurare de care instanța ia act închide procedura probatorie și acordă cuvântul părților asupra recursului.

Reprezentantul reclamantului-recurent a susținut recursul solicitând admiterea lui, modificarea în tot sentinței atacate, rejudecarea cauzei cu finalitatea admiterii acțiunii introductive de instanță și respingerea cererii de intervenție formulată de și, pentru considerentele expuse detaliat în motivarea recursului, considerente care au fost susținute și oral.

Pentru intervenienții-intimați, av., solicită respingerea recursului și menținerea în tot a sentinței atacate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces. Depune la dosar concluzii scrise care au fost susținute și oral.

CURTEA,

Prin sentința nr.453 din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului M C, invocată de aceasta prin întâmpinare, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI M C, ca neîntemeiată, s-a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienții accesorii și și a fost bligat reclamantul să plătească intervenienților accesorii cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei reprezentând onorariu avocațial

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

În temeiul art.137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat cu întâietate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei iun. M C, invocată în prima etapă procesuală, excepție pe are o găsește ca fiind neîntemeiată. Certificatul de urbanism a cărui anulare se solicită a fost emis de Primăria mun. M C, care ste succedată în drepturi de către Municipiul M C, entitate cu personalitate juridică. De altfel, Municipiul MCa fost introdus i cauză în calitate de pârât, hotărârea fiind pronunțată în contradictoriu u acesta.

Referitor la fondul cauzei, instanța constată că reclamantului i-a fost emisă autorizația de construire nr. 148/2004 pentru edificarea unei construcții denumită "șopron și depozit" la imobilul-proprietatea sa, situat în mun. M C,-/B, jud.

Ca urmare a unei cereri ulterioare a reclamantului, s-a emis de către pârât Certificatul de urbanism nr.845 din 21.09.2005 prin care a stabilit că acest certificat nu poate fi utilizat pentru schimbarea destinației construcției din "șură cu depozit" în "grajd cu șură și depozit".

Pârâtul și-a motivat soluția pe considerentul că nu sunt respectate condițiile impuse de art.16 din Legea nr.536/1997, construcția existentă, cărei schimbare de destinație se solicită, aflându-se la o distantă mai mică de 10 de cea mai apropiată locuință învecinată și se produce poluarea mediului și disconfort vecinilor.

În adoptarea soluției sale, pârâtul a verificat dacă solicitarea reclamantului, în sensul schimbării de destinație a unei construcții existente și pentru care are autorizație de construcție, este conformă cu dispozițiile legii. Răspunsul a fost adus la cunoștința solicitantului prin certificatul de urbanism a cărui anulare se solicită.

Certificatul de urbanism reprezintă doar un act de informare, astfel cum se prevede în art.6 alin.1 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Potrivit acestui text de lege "certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art.4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării".

Raportat la această definiție a certificatului de urbanism, instanța constată că, în cauză, îi revine sarcina de a verifica dacă cele reținute de pârât corespund realității.

Astfel, din ansamblul materialului probator existent în cauză. Tribunalul reține că soluția pârâtului este temeinică, pentru următoarele considerente:

Construcția, a cărei schimbare de destinație o solicită reclamantul din "șură cu depozit" în "grajd cu șură și depozit", este folosită în fapt ca grajd, deși nu există autorizație de construcție în acest sens.

Astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului, încheiat de instanță în dosarul nr. 1902/2006 al Judecătoriei Miercurea Ciuc și care a fost încuviințat ca probă și în prezenta cauză, în această construcție, aflată la mai puțin 10 de locuința vecinilor-intervenienți, reclamantul crește un număr de șapte cai, deși nu are autorizație pentru schimbarea destinației construcției.

La data efectuării cercetării la fața locului, 22.01.2007, deci pe timp de iarnă, s-a constatat de către instanță că există momente când se simte miros de gunoi, provenit de la cei șapte cai ai reclamantului, și altele când nu.

Însă, în anotimpul cald, mirosul și insectele, provocate de mizeria rezultată din creșterea cabalinelor, sunt prezente în permanență și fac imposibilă locuirea vecinilor-intervenienți în propria locuință (declarațiile martorilor - și, 67-68, 110-111 dosar nr. 1902/2006 al Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Însuși reclamantul a arătat, cu ocazia cercetării la fața locului, că pentru creșterea cailor este necesar să existe o canalizare specială, în care să se adune mizeria după curățarea locului unde sunt ținuți caii, și că, atunci când se va racorda întreaga zonă la rețeaua de canalizare, va proceda și el în acest sens, pentru a asigura creșterea cailor în condiții corespunzătoare.

Prin aceste susțineri, chiar reclamantul recunoaște că în prezent nu asigură creșterea cailor în condiții corespunzătoare, el neavând nici măcar autorizație pentru transformarea construcției în grajd.

În plus, sunt încălcate prevederile Ordinului Ministerului Sănătății nr.536/1997 privind normele de igienă și recomandările privind mediul de viață al populației și ale Hotărârii nr.80/2004 a Consiliului Local al Municipiului M C, cu privire la Normele de bună gospodărire pe teritoriul municipiului M C, modificată și completată prin al mun. M C nr.141/2005.

Astfel, conform art.42 alin.3 din nr.80/2004 "adăposturile pentru creșterea animalelor și depozitul de deșeuri animaliere în curțile persoanelor fizice sau juridice (de cel mult 5 capete din fiecare: de porcine, de bovine, de ovine sau de cabaline) se amplasează la cel puțin 10 de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului sau disconfortul vecinilor".

Se observă că aceste dispoziții legale au ca scop evitarea producerii a două consecințe: poluarea mediului sau disconfortul vecinilor, acestea fiind prevăzute alternativ. Deci, invocarea de către reclamant a Notei de constatare a Gărzii de Mediu - Comisariatul Județean H, în care se arată că nu s-a constatat miros de amoniac, nu este de natură să inducă concluzia îndeplinirii condițiilor legale pentru creșterea animalelor.

Atâta timp cât se produce disconfortul vecinilor, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în dosarul nr. 1902/2006 al Judecătoriei Miercurea Ciuc (probe încuviințate și în prezenta cauză, după punerea lor în discuția părților), instanța constată că solicitarea reclamantului de schimbare a destinației construcției nu poate fi admisă.

Reclamantul nu poate invoca nerespectarea libertății sale de a crește animale pe proprietatea sa din moment ce el însuși nu respectă dreptul vecinilor de a dispune de proprietatea lor fără îngrădiri.

Dispozițiile art.42 alin. 3 din Hotărârea nr.80/2004 a Consiliului Local al municipiului MCe ste aplicabil în cauză, construcția în discuție fiind situată în municipiului M C, astfel cum rezultă din adresa de domiciliu a reclamantului. Alineatul 3 se aplică celorlalte zone ale municipiului (pentru zonele A și B fiind incidente dispozițiile alineatului 1).

Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, iar pe cale de consecință, va admite cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienții și.

Ținând cont de faptul că cererea reclamantului va fi respinsă, acesta, căzând în pretențiuni conform art.274 Cod procedură civilă, va fi obligat să plătească intervenienților cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv anularea certificatului de urbanism nr.845/21.09.2005 eliberat de Primăria MCp rin primar și obligarea acestuia să elibereze un nou certificat prin care să se autorizeze schimbarea de destinație a construcției din șură cu depozit în grajd cu șură și depozit, obligarea pârâtei și a intervenienților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de recurs se arată că inițial acțiunea reclamantului a fost admisă prin sentința nr.2325/11.09.2007, hotărâre prin care s-a constatat că nu există nici un impediment pentru eliberarea unui certificat de urbanism în condițiile solicitate de către reclamanți. Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către Primăria mun.M C prin primar, recurs care a fost admis, hotărârea fiind casată și trimisă spre rejudecare, casarea fiind determinată de nelegala constituire a completului de judecată. După casarea cu trimitere, în rejudecarea cauzei aceeași instanță respinge acțiunea reclamantului interpretând total diferit actele normative avute în vedere la pronunțarea primei hotărâri.

Pe fond se susține că la pronunțarea hotărârii prima instanță a ignorat faptul că din constarea Gărzii Naționale de Mediu cuprinsă în actul înregistrat sub nr.928/11.01.2006 rezultă că în construcția respectivă funcționează un sistem de dezodorizare, nu s-a constatat miros de amoniac și că distanța dintre spațiu unde sunt adăpostiți și prima locuință învecinată este mai mare de 10 metri. Se mai arată că prima instanță a reținut numai declarațiile martorilor propuși de către intervenienți fără să se arate în vreun fel de ce nu se ține cont de declarațiile martorilor date în primul ciclu procesual.

Se susține în continuare că prima instanță nu a luat în considerare nici faptul că din procesul verbal întocmit de Direcția Sanitar-Veterinară H rezultă că parametrii măsurați la fața locului corespund concentrațiilor permise de lege iar spațiul unde este amplasat imobilul este un spațiu rural, în zona învecinată existând și alte gospodării unde se cresc animale.

Prin întâmpinarea depusă la dosar se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală, susținându-se că certificatul de urbanism a cărui anulare se solicită a fost emis cu respectarea actelor normative în vigoare și anume Legea nr.50/1991, OG nr.108/1999, HCL nr.145/2005, nr.536/1997, acte normative care prevăd în mod expres că adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare trebuie amplasate și exploatează în așa fel încât să nu producă poluarea mediului sau disconfortul vecinilor.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat, acțiunea reclamantului se impunea a fi respinsă însă pentru alte considerente decât cele reținute de prima instanță:

Disp.art.6 din Legea nr.50/1991 prevăd că certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor, construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista privind avizele și acordurile legale necesare pentru obținerea autorizației de construcției. Aceleași dispoziții stabilesc că certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.

Așa fiind certificatul de urbanism nu posedă însușirile unui act administrativ în sensul disp.art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004 și drept urmare nu determină în sine efecte juridice care pot vătăma o persoană într-un drept recunoscut de lege ori într-un interes legitim pasibil de a fi atacat pe calea contenciosului administrativ.

Ca act ce stă la baza emiterii autorizației de construire, act administrativ producător de efecte juridice, certificatul de urbanism poate fi atacat în contencios administrativ doar împreună cu aceasta, când efectul vătămător produs se consideră a fi cauzat de neregularitățile existente în actul preparator.

Cum în speță prin acțiunea dedusă judecății se solicită anularea certificatului de urbanism nr.845/21.09.2005 calificat ca fiind un act preparator, Curtea apreciază cererea de anulare formulată de reclamant ca fiind inadmisibilă.

În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a primăriei să-i elibereze un nou certificat de urbanism instanța de control reține că atâta timp cât certificatul contestat stabilește regimul juridic al imobilului, în concordanță cu actele normative în vigoare la data solicitării, respectiv Legea nr.50/1991, OG nr.108/1999, HCL nr.145/2005, nr.536/1997, că la stabilirea acestui regim s-a avut în vedere amplasamentul imobilului, destinația acestuia, impactul acesteia asupra vieții și sănătății vecinilor, această cerere apare ca fiind nefondată.

Respingând acțiunea formulată de reclamant în ceea ce privește anularea certificatului de urbanism și eliberarea unui nou certificat în raport de dispozițiile cuprinse în art.49 pr.civ. se impunea admiterea cererii de intervenție a intervenienților și, atâta timp cât prin această cerere aceștia au urmărit să sprijine apărarea pârâtei Primăria mun.M C prin primar.

Față de cele prezentate mai sus, instanța în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat.

În baza disp.art.274 pr.civ. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimaților-intervenienți și, în cuantum de 2.000 lei reprezentând onorariu avocațial, cheltuieli dovedite cu chitanța depusă la dosar(23).

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul M C,-/B, împotriva sentinței civile nr. 453 din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.

Obligă recurentul să le plătească intimaților și suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 2008.

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehn.

1.10.2008

2 exemplare

Jud.fond.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 644/2008. Curtea de Apel Tg Mures